Iași. Eram în scaunul de Spovedanie. Un tânăr foarte elegant, cu un costum scump Armani se mișcă de colo colo prin Biserică. După ce spovedesc vreo patru oameni, vine și el sub patrafir. E avocat, are succes mare, patru apartamente, o prietenă superbă (desfrânare), carieră, viitor.
Ceva însă lipsește. Are dureri mari de suflet, uneori simte că totul e în zadar, suferă cumplit de singurătate, deși are zeci de prieteni, simte deșertăciunea lumii, minciuna uriașă, cancerul fardat al obsesiei după bani. Justiția e noua preoție, zic eu, după confesiunea lui Satan din filmul cu Al Pacino.
Într-adevăr, părinte, apăr și scap de pușcărie violatori, criminali, oameni cumpliți, doar pentru bani, bani, bani. Ceea ce rămâne după înșelătoria noastră e o mare de lacrimi. Oameni sărăciți, executați silit, alungați din munca de-o viață, desființați prin chichițele legii.
Răspunsul la această durere e Hristos, zic eu. Îl blagoslovesc pe cap. Dumnezeu să-ți arate adevărul. Citește Evangheliile, roagă-te cu rugăciunea inimii, postește post negru, și vei simți puterea lui Dumnezeu.
După o lună, avocatul vine la Spovedanie iar. Are o geacă verde de fâș. Și-a vândut apartamentele și a dăruit tot la 20 de familii sărace din Poitiers, un cartier din Iași. Și-a lăsat iubita siliconată plângând, părinții revoltați. Vrea să intre într-o mănăstire. Vorbesc cu doi stareți de lângă Iași, care se crucesc de așa convertire.
Acum e călugăr în Sfântul Munte Athos, într-o chilie suspendată între cer și pământ. Are pe față o iubire curată pentru toate creaturile lumii. Cântă la strană. Priveghează toată noaptea în rugăciune. Cultivă legume pe o stâncă, în pământ adus cu pătura din vale.
Plânge când mă vede. Are o barbă mare și deasă. Îmi sărută mâinile. Sunteți tatăl meu adevărat. Ce stricăciune, ce mizerie, ce zgomot, ce urlet de disperare e în lumea aia urâtă. Dumnezeu își alege slujitorii din noroiul lumii și-i face mai albi decât zăpada.
Preot Ioan Istrati (Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu