Dacă există un sfânt pe care să îl îndrăgesc cel mai mult, atunci acela e Părintele Justin Pârvu. Am mai spus si cu alte ocazii ca nu l-am întâlnit cat timp a trăit pe pământ, dar întâlnirile de la mormântul său plin de har, unde Sfântul împarte fiecăruia cele de trebuință, m-au marcat. În seria întâlnirilor în duh aș putea să amintesc de momentul decernării titlului de Cetățean de Onoare al orașului Baia Sprie, în 14 septembrie 2013, când am simțit puternic prezența Părintelui. Si spun asta pentru că deși era o perioadă în care eu abia îl descoperisem mai în detaliu, în acea zi, mai ales la evenimentul petrecut la Casa de Cultură, am avut clipe în care am simțit un dor puternic ca și după o rudă foarte apropiată. Am fost impresionat de fiecare dată când m-am aflat la mormântul său, amintindu-mi mai ales de minunea izvorârii de mir din cele două fotografii de pe crucea sa, în iulie 2014.
Datorită unui om de bine, Claudiu, dar și a proniei divine, în martie 2018 am avut din nou binecuvântarea de a fi la mormântul său înmiresmat (da, valuri de mireasmă de mir ieșeau din acesta), într-un moment în care sufletul meu era întristat și împovărat. Binecuvântarea Părintelui m-a urmat cu multă putere în jur de un an de zile, funcționând ca un balsam tămăduitor pentru mine și clipe cu har. Dorul față de bunul Părinte a reapărut și, dacă nu am putut să ajung din nou la dânsul pe la început de 2020, acesta mi-a ascultat dorința, una destul de ciudată, la prima vedere. Căci din cauza unui entuziasm prea mare, nu reușesc să mă odihnesc prea bine înainte de a merge într-un astfel de loc, iar apoi oboseala îmi știrbește din bucurie. Așa că l-am rugat, mai mult cu o jumătate de gură, în acel început de 2020, să ajung la mormântul său într-un mod mai... pe fugă. Așa se face că de lângă tronul Sfintei Treimi, bunul Părinte a ascultat ciudățeniile mele și cu două zile înainte de Adormirea Maicii Domnului (2020), pe la amiază, un om cu suflet mare, din Frăția Ortodoxă m-a întrebat dacă nu doresc sa mă duc cu dânsul la Mănăstirea Paltin Petru Vodă.
Nu e important cum am ajuns eu, e impresionantă pentru mine sensibilitatea plină de iubire a Părintelui Justin. Si de aceasta data am venit de la dânsul încarcat cu multă bucurie, iar unele dintre dorințele pentru care m-am rugat lui s-au îndeplinit. Pentru toate acestea si nu numai îl consider ocrotitor si balsam al sufletului meu.
Am învățat de la Părintele Justin, din cuvintele sale pline de har, pe care le-am ascultat de-a lungul vremii in format video, sau citit din diverse cărți, dar mai ales din revista Atitudini, despre importanța cinstirii Sfinților din închisorile comuniste. Am mai învățat despre pericolul pe care îl reprezintă pentru om toate aceste etape dinaintea pecetluirii cu 666, despre care Părintele ne-a avertizat. Am mai învățat și despre pericolul ecumenismului si despre faptul că e nevoie să mărturisim împotriva acestei rătăciri cumplite. Fara a mai detalia despre toate acestea, pot spune că Părintele Justin reprezintă un adevărat Dascăl pentru mine.
Am scris eu, păcătosul, la împlinirea celor 8 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui, ca o mulțumire pentru toate binecuvântările si bucuriile oferite. Recunoștință veșnică!
Sfinte Părinte Justin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vlad Herman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu