“Schimbă-ți viața”
Era prin anul 2010 când cu ajutorul lui Dumnezeu am fost într-un pelerinaj în Țara Sfântă ( Ierusalim).
Eram în grup aproximativ 70-80 de persoane.
După ce am vizitat multe locuri Sfinte din Ierusalim am fost într-una din zile la Biserica Sfântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos. Aproape de locul Sfântului mormânt se află un loc unde Iudeii l-am biciuit și l-au pironit pe Domnul nostru Iisus, deasupra acelui loc se află o masă cu 4 picioare, ghidul ne-a atenționat că din când în când Dumnezeu îngăduie ca unii oameni să audă chiar în zilele noastre acele bătăi de piroane și bici cu care a fost chinuit Domnul.
Am pus urechea concomitent cu alți pelerini pe acea masă și cu mila lui Dumnezeu vă mărturisesc că am auzit piroanele și loviturile de bici perfect, ca și cum ar fi chiar lângă mine. Auzind acele bătăi am întrebat pelerinii care se aflau lângă mine dacă ei aud ceva. Toți au zis că nu aud nimic.
Eu l-am rugat pe cel de lângă mine să vină în locul unde am auzit eu pentru a merge eu în locul dânsului, de asemenea, din nou am auzit acele bătăi când mi-am lipit urechea de masă și din nou aceeași poveste cei de lângă mine nu auzeau, menționez că de data aceasta bătăile piroanelor și loviturile biciului aveau alt ritm și altă intensitate.
Cu un iz de curiozitate, din nou l-am rugat pe un pelerin care se afla pe altă parte a mesei să mă lase să îmi pun urechea în locul lui, de data aceasta un călugăr care și în ziua de azi mă întreb de unde a apărut lângă mine și au trecut de atunci aproximativ 12 ani, m-a luat de braț și mi-a zis: treci de acolo, ai auzit de 2 ori bătăile piroanelor și loviturile biciului, ești mai rău ca Toma ( Apostolul).
Și acel călugăr s-a strecurat prin mulțime și nu l-am mai văzut.
Acum aveam o problemă cu mine însumi, de ce ceilalți pelerini nu au auzit bătăile, iar eu le-am auzit perfect.
Răspunsul mi-a venit în minte imediat, toți pelerinii nu doar din grupul nostru, chiar toți din lume, adunați la un loc nu au păcatele mele. Asta nu o zic doar că sună bine a te smeri. Eu chiar am crezut asta și cred în continuare, ( m-am documentat pe internet și am mai găsit mărturii ale unor pelerini care ziceau că au auzit și ei loviturile piroanelor și cele de bici).
Din acel moment în mintea mea au circulat multe întrebări: ce este credința? Cine a inventat-o? Ce e cu Ortodoxia? Unde se află adevărul?
Aveam și până atunci o viață lipita de Biserică, dar în felul meu.
Adică cum zice poporul: am credința mea. Asta e o înșelare foarte mare prin care necuratul diavol are doar de câștigat.
Credința trebuie păstrată cu strictețe, cea pe care o avem de la Iisus Hristos Domnul nostru, de la Sfinții Apostoli, de la Sfinții Bisericii Ortodoxe, nu de la alte învățături stricate care în loc să te călăuzească spre Rai, te duc spre iad spre pierzare.
Având multe întrebări în mintea mea, una dintre ele era legată și de Sfinți. Pe această cale îi mulțumesc unchiului meu care este și preot care mi-a propus să mergem într-un pelerinaj la Prislop, pentru a ne închina Părintelui Arsenie Boca.
Am acceptat cu bucurie propunerea, în câteva zile fiind totul organizat am plecat spre Prislop.
Când am ajuns la Mormântul Părintelui Arsenie, văzând că este multă lume, nici nu știam ce să-i cer Părintelui, nu știam cum să mă rog, fiindcă am amintit mai sus: aveam credința mea.
După un timp, așteptând să-mi vină rândul, ne apropiam de mormântul Părintelui Arsenie și când am ajuns la câțiva metri am început să zic în gândul meu: “ Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul”
Repetând de câteva ori acea rugă, am sărutat Sfânta Cruce a Părintelui Arsenie și efectiv am auzit în urechi un glas bărbătesc impunător care-mi zicea: Schimbă-ți viața, Schimbă-ți viața necredinciosule, ai fost și la Ierusalim, ai auzit piroanele și biciul și tot necredincios ai rămas.
Asta mi-a repetat-o cred că de 20 de ori.
Am căzut în genunchi, am început să plâng, nu m-am putut opri din plâns aproximativ 20 de minute, cu greu m-am ridicat pe picioarele mele și am plecat rușinat de acolo căutând o groapă să mă arunc în ea să nu mai fac umbră pământului, îmi doream să se surpe pământul sub mine și să nu-l mai supăr pe Dumnezeu. Cuvintele sunt prea puține pentru a explica acea stare sufletească pe care am avut-o. Ajuns acasă am început să mă documentez despre Părintele Arsenie. Am găsit multe mărturii în care Părintele le cerea oamenilor un singur lucru, să-și schimbe viața. Următorii pași în viața mea au fost următorii: căutarea unui duhovnic, Spovedanie, Împărtășanie, Studiu Biblic și Patristic.
Având în inima mea o dragoste foarte mare pentru Părintele Arsenie, le dăruiam prietenilor și cunoscuților cărți despre dânsul.
După aproximativ 2 ani un prieten aflându-se într-un loc nepotrivit la momentul nepotrivit, a fost anchetat într-un dosar pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
El, fiind anchetat încă nu avea sentința definitivă. Aflându-se într-o stare de stres profundă, de panică, după cum este și normal,
nu am stat mult pe gânduri, am luat o Biblie și ceva cărți cu Părintele Arsenie și m-am pornit spre Penitenciar să i le duc.
Cu programare în prealabil, am ajuns la acea închisoare, i-am dat cărțile, zicându-i să nu-și facă griji că sunt convins că dacă se va ruga și va citi Sfânta Scripură și cărțile cu Părintele Arsenie, Dumnezeu îl va salva, în final i-am zis să se roage Părintelui Arsenie să mijlocească înaintea Sfintei Treimi pentru el pentru a nu-i da o condamnare în acel proces.
După câteva luni a avut loc procesul final, după câteva amânări sentința finală a fost de 10 ani de închisoare cu executare. El fiind foarte nervos pentru această decizie, după ce a ajuns de la Judecătorie la celula lui, primul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a lua cărțile Părintelui Arsenie și a le rupe reproșându-i Părintelui Arsenie că nu l-a ajutat.
Trecând anii, în acea închisoare circula povestea cum că Părintele Arsenie de la Prislop este un Sfânt și că este recomandat să mergi la dânsul la mormânt.
Acest prieten și-a propus încă de când era închis că atunci când se va elibera să meargă la mormântul Părintelui Arsenie.
Au trecut anii, s-a eliberat și a plecat la mormântul Părintelui Arsenie, când a ajuns în fața mormântului a pus mâna pe Sfânta Cruce și l-a curentat din vârful capului până-n talpă, el nervos fiind a vrut să-i zică maicii care supraveghea mormântul, de ce se ocupă cu “ lucruri necinstite” de ce ați băgat curent în Cruce?
Când și-a deschis gura să pronunțe ceea ce și-a propus i-a rămas gura încleștată.
El speriindu-se și mai tare nu mai știa ce să creadă. Atunci după cum el mi-a mărturisit i-a venit în urechi o voce și i-a zis: “Cu mâna asta mi-ai rupt cărțile”. Și în acel moment i s-a dezlipit efectiv mâna de pe Cruce.
Speriat, a fugit de la mormânt.
O altă întâmplare care ține tot de Părintele Arsenie s-a petrecut în felul următor: de la noi de acasă până la Prislop sunt circa 300 de kilometri, de la mine din oraș până te urci pe autostrada de la Nădășel sunt 70 de Kilometri, după ce ne-am urcat pe autostradă, în mașină fiind doar eu cu soția mea, în fața noastră la o anumită distanță se vedea o rază de soare care venea până jos. Eu neștiind ce vorbesc, nici eu nu am crezut ce am zis, i-am zis soției: să vezi cum acea rază de soare merge până la mormântul Părintelui Arsenie. Din acel loc de unde am văzut raza până la mormânt mai erau 230de kilometri. Pe parcursul drumului, am uitat de acea rază de soare.
Când am ajuns la mormântul Părintelui Arsenie acea rază am observat-o împreună cu soția mea cum cobora din cer direct pe mormânt ( atunci nu era construit acel baldachin frumos), ne-am minunat foarte tare văzând acel lucru care din nou mi-a concretizat că Părintele Arsenie este un mare Sfânt.
Ultimul cadou pe care m-i la făcut părintele Arsenie a fost anul acesta în 2022 la începutul anului, când am fost împreună cu toată familia, soția și cei doi copilași. Am sărutat Sfânta Cruce, m-am pus în genunchi pentru a rosti o rugăciune și dintr-o dată am simțit un miros puternic de mir care mi-a desfundat nasul, în acea zi eram foarte răcit având nasul complet înfundat.
Minunându-mă am chemat-o pe soția mea și pe câțiva pelerini care erau de față și toți au confirmat același lucru, că de la Sfânta Cruce vine un miros puternic de mir.
Îi mulțumesc Sfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor Sfinților pentru toate darurile oferite și Părintelui Arsenie Boca care a îngăduit să-mi arate două trei lucruri minunate care nu pot fi explicate în cuvinte, dar cu toate acestea să fiu sincer și iubirea mea față de Părintele Arsenie este una imensă și Părintele știe asta.
În încheiere vreau să vă mărturisesc că din păcate după cum se știe mulți oameni chiar din cinul preoțesc sau călugăresc sunt împotriva Părintelui Arsenie. Și-n Sfântul Munte Athos am găsit monahi care erau împotriva Părintelui Arsenie, iar eu cu duhul blândeții le mărturiseam ce am pățit la Sfântul său mormânt și pe urmă își schimbau părerea în bine.
Psalmistul David zice în psalmul 33 verset 20: “ Cei ce-l urăsc pe cel drept vor greși”
Să încercăm să avem dreaptă socoteală, asta ne îndeamnă Sfinții Părinți.
Un răspuns pe care l-a dat marele Proclu Nicău din Neamț unui credincios când la întrebat ce părere are despre Părintele Arsenie Boca, Părintele Proclu a răspuns: Niciodată la mormântul unui vrăjitor nu se pot face minunile care se fac și s-au făcut la mormântul Părintelui Arsenie Boca ( acest dialog se află într-unul din volumele File de Pateric cu Părintele Proclu)
Să ne ajute Dumnezeu să ne prețuim Sfinții noștri Români care s-au rugat pentru noi atunci când au trăit pe pământ și acum se roagă din ceruri.
Chiorean Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu