Cum poate fi alungat răul de un alt rău?

Când simţi mânie împotriva cuiva, crede din toată inima ta că este un rezultat al lucrării diavolului în inima ta. Încearcă să îl urăşti pe el şi faptele lui şi te va lăsa. Nu îl accepta ca pe o parte din tine şi nu îi da dreptate. Ştiu asta din experienţă. Diavolul se ascunde în spatele sufletelor noastre şi noi gândim orbeşte că acţionăm de unii siguri. Apoi, susţinem lucrarea diavolului ca pe ceva care face parte din noi. Uneori gândim că mânia este o reacţie dreaptă la ceva rău. Dar însăşi ideea că o patimă poate vreodată să fie dreaptă este o minciună totală şi de moarte.

Când cineva este mânios pe tine, aminteşte-ţi că acest simţământ rău nu este de la el. Este doar înşelat de diavol şi este un instrument ce suferă în mâna lui. Roagă-te ca vrăjmaşul să-l părăsească şi ca Dumnezeu să-i deschidă ochii sufleteşti, care au fost întunecaţi de duhul cel rău. Roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi oamenii robiţi de patimi pentru că vrăjmaşul acţionează în inimile lor. Poate tu urăşti pe aproapele tău, îl dispreţuieşti, nu vrei să-i vorbeşti cu calm şi cu afecţiune, pentru că el a fost ignorant, arogant sau dezgustător în vorbirea sau purtarea sa. Îl poţi dispreţui pentru că fost plin de sine sau mândru sau nerespectuos. Dar tu trebuie să fii mustrat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” (Luca 4: 23). Aşadar: Învăţătorule, învaţă-te pe tine însuţi. Acest fel de mânie este mai rea decât orice rău.

Cum poate fi alungat răul de un alt rău? Cum poţi lua un pai din ochiul unei alte persoane, dacă tu ai o bârnă în ochiul tău? Deprinderile rele trebuie îndreptate cu dragoste, bunătate, supunere şi răbdare. Recunoaşte-te pe tine ca cel mai rău dintre toţi păcătoşii şi crede asta. Consideră-te cel mai rău, alungă orice obrăznicie, mânie, nerăbdare şi furie. Apoi, poţi începe să-i ajuţi şi pe alţii. Fii îngăduitor cu privire la defectele altora, pentru că dacă vezi greşelile lor tot timpul, va fi continuu duşmănie. „Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor” (Psalm 129: 3). „Că dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta pe voi” (Matei 6: 14). Din când în când putem simţi cea mai desăvârşită dragoste pentru Dumnezeu fără a ne iubi unul pe altul. Acesta este un lucru ciudat şi doar câtorva le pasă de el. Dar dragostea pentru aproapele nostru nu va veni niciodată fără propriul nostru efort.

Sfântul Ioan de Kronstadt