Aceste pagini le-a scris episcopul Nicolai ca întemniţat în lagărul de rău renume Dachau lângă Műnchen în Germania în anul 1945. Ca să nu-i găsească paznicii manuscrisul el l-a păzit cu grijă şi numele “Neamţ” şi “Nemačka” (Germania) nu a cutezat să-l scrie cu toate literele lui ci numai cu litera “N”.
“Fiecare poate fi prooroc – spune vlădica Nicolai. Aceluia care face răul spune-i că va trece rău, iar aceluia care face bine că va fi răsplătit, şi nu vei greşi niciodată pentru că aceasta este legea veşnică a naturii (firii). Căci niciodată în istorie răul nu a rămas nepedepsit şi nici binele nerăsplătit.”
Pentru că s-a şcolit în Apus şi a străbătut (colindat) aproape toate ţările Europei, Nicolai a cunoscut mai bine ca orice sârb sufletul omului occidental şi a sesizat căile greşite prin care hoinăreşte bătrânul continent. Cu îngrijorare el s-a convins că Europa care de secole a purtat stindardul creştinismului, a început să se îndepărteze de Hristos şi să se întoarcă spre această lume: să se întoarcă de la duh (spirit) spre materie iar Evanghelia pe care s-au jurat şi cu care au trăit creatorii culturii ei tot mai mult au înlocuit-o cu ştiinţa. În loc de Dumnezeu este pus ca ideal şi idol – Omul.
“Aceia pe care Dumnezeu i-a ales să fie sarea şi lumina lumii au devenit insipizi şi s-au întunecat… Nici India, nici China, nici Africa nu mai consideră pe oamenii albi ca sare şi lumină ci din păcate (din nefericire) fără gust şi întunecaţi – se plânge Nicolai încă din 1921. Coloniile şi războaiele sunt numai una din urmările acestei îndepărtări ale omului european de Dumnezeu. În cartea “Războiul şi Biblia” vlădica susţine că aceasta a fost cauza primului război mondial şi că în curând vor provoca noi vărsări de sânge. În mod profetic şi până la amănunt el a prevăzul cel de-al doilea război mondial şi în mod vizionar a descris armamentul şi metodele care în acesta se vor schimba.
Înfăptuirea acelor preziceri ale sale le-a privit el şi le-a simţit pe pielea sa prin diferite cazemate germane din 1941 şi până în 1945 când împreună cu capul Bisericii Sârbe fericitul întru adormire patriarhul Gavrila a fost arestat de către Gestapou. Maltratarea de fiecare zi a prizonierilor (celor închişi) spânzurătorile, crematoriile şi camerele de gazare în Dachau au fost sinistrele urmări ale culturii europene şi dovada până unde se poate coborî omul când se desprinde de Dumnezeu. Constatarea lui Voltaire că omul devine cea mai periculoasă fiară atunci când din el iese Dumnezeu (este extras Dumnezeu) s-a arătat aici (în mod) prea blând pentru că unii indivizi în ultimul război (mondial) au fost mai răi ca fiarele.
În iadul din Dachau într-o zi, povesteşte vlădica (Nicolai) “ca întodeauna stăteam în celula mea din închisoare. Deodată intră un tânăr ofiţer german, paznicul lagărului şi mă întreabă:
- Dumneavoastră cu adevărat credeţi în Dumnezeu?
- Nu, i-am răspuns eu.
- Sunt fericit că văd un om de cultură – se bucură el şi continuă: – Când eram copil am crezut pentru că aşa m-am învăţat dar acum nu cred deloc.
Eu i-am spus:
- Cazul meu este diferit de al dumneavoastră. Când am fost copil eu am crezut, dar acum nu mai trebuie să cred pentru că ştiu că Dumnezeu există. Din practică (experienţă) credinţa mea a devenit (certitudine) ştiinţă. Acum ştiu că Dumnezeu există.
Foarte supărat el a trântit uşa şi a plecat. În acea seară nu am primit cina dar am simţit o satisfacţie sufletească.”
Oamenii noştri care s-au şcolit în Occident s-au molipsit cu acest bacil şi l-au adus sub cerul nostru şi prin ateism au otrăvit naţia noastră. Cu aceea a fost distrus şi spart tot ceea ce a fost sfânt şi cinstit în poporul nostru. La ce au dus toate acestea noi am fost martori.
Următoarele pagini (Paginile ce urmează) sunt plângerile proorocului sârb Ieremia la năruirea pietăţii (credinţei) tradiţionale şi integrităţii poporului său şi apelurile către copiii Sf. Sava să se vindece şi mântuiască (salveze) de “ciuma albă” – cum el denumea cultura europeană contemporană fără Dumnezeu.
În Himelstyr martie 1985.
Episcop Lavrentie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu