Sfantul Nicolae Velimirovici: Ce este Europa?

Este lăcomie şi inteligenţă. Amândouă omeneşti: lăcomie omenească şi sete de cunoaştere omenească. Iar acestea două sunt întruchipate de Papă şi de Luther. Ce este, aşadar, Europa?

Papa şi Luther. Culmea împlinirii lăcomiei omeneşti şi culmea împlinirii setei de cunoaştere lumească. Papa European este întruchiparea lăcomiei omeneşti după putere. Luther cel European hotărârea omenească de a afla totul prin inteligenţa sa; Papa ca stăpân al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpân al lumii.

Aceasta este Europa în miezul ei, în esenţa ei, în toată istoria ei.

A aparut cartea Sfantul Nectarie Tamaduitorul din Eghina - Marturii. Minuni

La Editura Ortodoxia a aparut cartea Sfantul Nectarie Tamaduitorul din Eghina - Marturii. Minuni, care poate fi comandata de aici

Minune: Sfântul Efrem cel Nou a deblocat programe informatice și a reparat fișiere corupte

O persoană lucra pe computer într-un fișier mare, de 750 MB; lucrase de dimineață până pe la ora 16:30. La un moment dat a rectificat o greșeală din fișier, dar, în acel moment, programul a afișat "internal error: bad record index", după care s-a închis automat. A încercat de mai multe ori să redeschidă fișierul, dar în zadar: nu a reușit. Întrucât se mai confruntase cu această eroare și altă dată, știa că remedierea coruperii fișierului nu putea fi soluționată.

De fiecare dată, programul deschidea fișierul în aceeași secțiune, se bloca, iar apoi se închidea imediat. În această situație nu exista decât o singură soluție: să revină la etapa în care fișierul se afla dimineață (fișierul fusese salvat pe un disc extern). Dar în această variantă, ar fi pierdut o zi întreagă de muncă.

Parintele Eftimie Mitra: Invatamantul din Romania si duhul demonic. Halloween sarbatorit in scoli mai mult decat sarbatorile romanesti

In situatia in care dascalii din scoli invata copii cu paganisme, singura solutie ramane educatia din familie. Parintii sa nu isi lase copii la “serbarile” de Halloween organizate in scoli.

Din pacate multi nu isi dau seama de pericolul ce il reprezinta Halloween pentru viitoarele generatii. Copii nostri sunt invatati de acum cu aceste sarbatori ca si cum ar fi un lucru firesc, o simpla joaca de-a magia. Din pacate, acest duh demonic, caracteristic cugetului american, este preluat de massmedia romaneasca. Asta nu ne mira, stiind ca tot ce este antiromanesc este promovat in massmedia din Romania. Trist este ca multi profesori din scoli sustin si promoveaza in institutiile de invatamant aceasta sarbatoare a vrajitoriei. 

Este dureros ca un dascal, indiferent ca ar fi de la tara sau de la oras, organizeaza petreceri de Halloween cu copiii carora le predau la cursuri, in timp ce multi au uitat de ziua recoltei sau de ziua eroilor. Aceasta sarbatoare, pe langa faptul ca e pagana, are si consecinte grave in formarea personalitatii copiilor inca de mici. Multi copii nu stiu care este ziua nationala a Romaniei, sau lucruri importante din istoria tarii, in timp ce toti sunt chemati de profesorii lor sa sarbatoreasca “Halloween” si “Valentine’s day”. Daca e sa fim atenti cine sunt profesorii care promoveaza aceste “sarbatori” observam cu usurinta ca majoritatea dintre ei sunt robi ai anumitor vicii. Nu e greu sa constati ca unii dascali sunt mai preocupati de banchetele de la sfarsitul anului, de “petreceri cu clasa”, in timp ce educatia copiilor lasa de dorit. Cam aceeasi profesori incurajeaza o vestimentatie indecenta la fete si invata copii ca sexul e un lucru firesc indiferent de varsta. Iata cam cine sunt acei profesori care indeamna copii la sarbatoarea Halloween-ului! Ce se va alege de noua generatie?

Promovarea unor astfel de sarbatori este o sfidare fata de jertfelnicia stramosilor nostri. Pentru ce au murit Brancovenii, razesii lui Stefan sau Mihai Viteazul? Cu siguranta nu pentru aceste "invataturi" pe care unii le preiau cu "demnitate" lasandu-se manati de pofte si slabiciuni. Nici pentru ca generatia noastra sa ramana pasiva de educatia urmasilor nostri. 

O fetita dintr-un sat apropiat a venit zilele trecute la manastire si a intrebat: “Maicutelor, am auzit ca aveti la manastire un atelier de croitorie. Ati putea sa imi faceti si mie o rochita de vrajitoare? Joi avem la scoala serbare de Halloween si domnul profesor ne-a spus sa ne imbracam in vrajitoare si sa ne mascam” Copilul, in naivitatea lui, nu si-a dat seama de ceea ce cere pentru ca in mintea sa a fi vrajitor i se parea ceva firesc, asa i-a spus profesorul. Practic, acest copil nu mai are nevoie sa fie spalat pe creier caci deja au facut-o dascalii sai din scoala. Singura solutie pentru a salva educatia copiilor e ca parintii sa nu lase copii sa mearga la aceste “sarbatori” organizate in scoli.

ieromonah Eftimie Mitra

Sursa: Astradrom

Sarea pamantului sub - Protoiereul NICOLAE RAGOZIN

Maica Domnului îmbrăţişând deţinuţiii de la Aiud

Această frescă se află pictată în capela Institutului Regional de Oncologie - Iaşi la îndemnul părintelui arhimandrit Justin Pârvu, care a şi binecuvântat începuturile lucrărilor de amenajare. Icoana s-a realizat, cu unele nuanţări faţă de prototip.

Hotărârea ca părintele Justin să fie pictat în cadrul icoanei se datorează exclusiv preotului misionar al Institutului, atât în semn de recunoştinţă cât şi de recunoaştere a sfinţeniei bunului nostru Părinte.

Alături de Duhovnicul Neamului, apar pictaţi părinţii Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca, monahul Nicolae de la Rohia (Steinhardt), Sfântul închisorilor - Valeriu Gafencu, precum şi Sfinţi neştiuţi ai temniţelor româneşti.

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă, Golgota neamului românesc aţi suit!

Minuni

Prin această postare, îi invit pe toţi cei care au avut parte de ajutorul Maicii Domnului, a sfinţilor şi, evident a PreaSfintei Treimi, să scrie aceste întâmplări minunate.

În cazul în care se vor aduna mai multe pe un anumit subiect, le voi publica într-o carte.

Mărturiile pot fi trimise şi pe adresa vlad.herman@gmail.com

Monahul Teodot - predica la Sfinții Români 2014

Mărturisitorul de care vă temeţi, de Sergiu Ciocârlan, o carte închinată Sfințitului Mărturisitor Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Sursa: Atitudini

Un roman care demască actualitatea bântuită de înrobiri de tot felul

Cartea are aprox. 500 pagini și costă 12 lei. Poate fi comandată pe pagina de Comenzi.

Din Prefața autorului:

A rânduit Domnul să scriu încă o carte! O carte despre Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, model de bărbăţie duhovnicească şi de rezistenţă a Bisericii în vreme de prigoană. Mă minunez de purtarea Sa de grijă, fiindcă eu însumi aveam mare nevoie de ea. Dl Costion Nicolescu îmi mărturisea, referitor la o carte publicată în aprilie, anul acesta, Literatura în lumina Ortodoxiei, că este un copil tare reuşit. Păstrând analogia, consider că Mărturisitorul de care vă temeţi este o minune de copil ce se naşte într-un moment foarte important al vieţii mele. Pentru mine este o bucurie, mai mare, cel puţin acum, decât bucuria care m-a însoţit la apariţia celorlalte cărţi. În ultima vreme am publicat, este adevărat, câteva cărţi a căror lectură a stârnit diferite reacţii: pasiune, interes, adeziune, invidie, teamă, vituperări. O remarcă mi s-a părut plină de miez: „Dacă s-ar fi spus numai de bine de cărţile tale, ar fi fost o problemă.” Ei bine, iată că apare încă o carte care a întâmpinat multe oprelişti, întârzieri, împotriviri şi care, fără îndoială, se va confrunta cu o acută rezistenţă în timp. Sunt conştient de consecinţele scrisului pentru că ştiu că ce I-am cerut lui Hristos nu este o delectare, un gratuit joc al cuvântului, ci un har care se primeşte cu un preţ necunoscut cititorului. Mulţumesc Domnului şi Sfântului Ierarh Dosoftei, acest minunat luminător, care mi-au purtat de grijă cât timp am traversat pustia cuvintelor amăgitoare ale acestei lumi, sfătuindu-mă a mă însoţi doar cu cele alese şi neprihănite cuvinte. Îi mulţumesc Părintelui Gheorghe Calciu pentru că m-a însoţit mereu, învăţându-mă să nu dezertez, să nu fiu laş, ci să-l apăr pe el şi pe toţi cei care au suferit şi încă mai suferă întro societate tot mai slugarnică, tot mai debitoare înregimentărilor de tot felul, care nu suportă valoarea şi succesul, sfinţenia şi eroismul, preferând mediocritatea şi tot ce-i îndoielnic, compromisul şi istoria fără nume. [...]

Mulţumesc maicilor mănăstirii Paltin Petru-Vodă, care nu au lăsat această carte să zacă într-un sertar, ci, cu multă încredere şi curaj, au acceptat s-o publice, dovedind că acolo este o insulă de libertate şi că educaţia primită de la Părintele Justin Pârvu nu suportă îngrădiri. [...]

A sosit vremea să pătrundem sensul adânc al Cuvintelor, să intrăm în contextul lor: un teritoriu aspru, plin de lupte şi de răni. Poate că suntem mai puţin pregătiţi ca niciodată să rezonăm la aceste Cuvinte, dar ne vom proba în focul lor. Vine timpul – şi a început deja – să mulţumim Domnului că ne-a dat, prin Mărturisitorul Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. Am scris cartea Mărturisitorul de care vă temeţi, fascinat de aceste Cuvinte, în care am văzut un curaj rar şi preţios: curajul de a nu tăcea atunci când de peste tot apasă teama. Cititorul este pus în situaţia de a alege în ce sens poate să-şi edifice gândul, lumea lăuntrică, viaţa. Poate să fie un om, un erou, un mărturisitor al Adevărului, al libertăţii, un sfânt; sau poate să fie un ipocrit, un laş, un defector, o slugă. De fapt, aici este cheia înţelegerii situaţiei în care ne găsim astăzi noi, românii.

Parintele Arsenie Boca: “Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu"

“Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine; centrul şi sinteza creaţiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.

Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată şi ca persoane văzute, şi ca persoane nevăzute. Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. [...]

Deci, ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbătici întreolaltă şi-şi vor împinge conducătorii până la marginile nebuniei. [...]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

Parintele Arsenie Boca in Cararea Imparatiei

Sarea pamantului 2 sub - Schiarhimandrit Hristofor din Tula despre vremurile din urma

Revenirea greco-catolicilor la ortodoxie. Unitatea religioasă din Ardeal s-a realizat de către credincioşii şi preoţii greco-catolici înfruntând opoziţia ierarhiei unite

• Dorinte de revenire a greco-catolicilor la ortodoxie au fost mai multe, dar momentele politice nu au lasat finalizarea dorita (Ardealul fiind sub ocupatie straina).
• Momentul cel mai important este cel de la 1939 cand ierarhii uniti au semnat in grup revenirea la Biserica din care s-au desprins la 1700. Presiunile si amenintarile papei de la Roma i-a facut sa se razgandeasca.
• La 21 octombrie 1948, la Alba Iulia, intelectuali, preoti, tarani greco-catolici au revenit în masă la ortodoxie.

Cauzele dezbinării

      Odată cu ocuparea Ardealului de către Habsburgi (1698) s-a încercat ruperea românilor de aici de românii de peste Carpaţi. Această rupere trebuia făcută religios, cultural şi politic urmărindu-se totodată un control deplin asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.

Virgiliu Gheorghe: Între educaţia pentru viaţă şi educaţia pentru moarte

Parintele Paisie Olaru: Să ne întâlnim la uşa raiului!

Părintele Paisie era înainte de toate un părinte al iertării şi al binecuvântării, când era prea obosit (uneori în posturi nici nu se mai putea scula de pe pat), tot timpul binecuvânta. Cum auzea uşa deschizându-se, începea să binecuvânteze: „Domnul Dumnezeu...”.Cum auzea un zgomot, iar binecuvânta, totdeauna era cu binecuvântarea pe buzele sale.

La despărţire, Părintele Paisie adresa obişnuitul său salut: „Să ne întâlnim la uşa raiului!”. Unii dintre ucenici îl întrebau: „Noi vrem să ne întâlnim cu toţii în rai. De ce doriţi să ne întâlnim la uşa raiului?”. Iar bătrânul răspundea cu nădejde şi blândeţe: „Să ne vedem noi scăpaţi de viclenii diavoli şi ajunşi la uşa raiului, că aici strigăm la Maica Domnului, cerem ajutorul sfinţilor, plângem la uşa milostivirii Mântuitorului şi nu ne lasă El afară. Până aici este greu! Dacă ajungem noi acolo, strigăm la Maica Domnului: «Uşa milostivirii deschide-o nouă» şi Măicuța Domnului, cu rugăciunile ei, ne va deschide uşa să intrăm în rai, că ea ne ajută tuturor la mântuire. De aceea în fiecare zi suntem datori să-i citim dimineaţa Acatistul Bunei Vestiri şi seara Paraclisul, căci este tuturor mamă, acoperământ şi grabnică ajutătoare”.

(Părintele Paisie Olaru – povățuitor spre poarta Raiului, Editura Doxologia, p. 101-102)

Cum au aparut primele erezii si cui foloseste ecumenismul

Sfantul Justin Popovici: "Participarea împreună cu ereticii la Sfânta Euharistie reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos"

“Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se aflăinima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.

Dogmele ortodoxe, adică dogmele sfinte ale Bisericii, sunt respinse şi înlocuite de către dogmele latine eretice ale primatului şi infailibilităţii papei, adică a omului. Din această panerezie s-au născut ereziile şi continuă să se nască: Filioque, respingerea invocării Duhului Sfânt, pâinea nedospită, introducerea harului creat, purgatoriul, meritele prisositoare ale sfinţilor, învăţături standard cu privire la mântuire, iar de aici au izvorât învăţături standard despre viaţă, papalitate, “Sfânta” Inchiziţie, indulgenţe, uciderea păcătoşilor din pricina păcatelor lor, iezuitismul, scolasticii, cazuiştii, monarhianismul şi individualismul social de diferite feluri…

Mari duhovnici despre ecumenism: "Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa"

Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"

Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"


Pr. Adrian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"


Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"


Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"


Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."


Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!" 

Pr. Arsenie Boca:Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu! 

Ilie Cleopa: "Dacă Biserica pierde temelia canonică, dispare ca Biserică"

Deşi trăim într-un secol al vitezei, părintele Cleopa rămânea asemeni cu cei din vechime. De pe scaunul lui aşezat pe cerdac îl auzeai spunînd:       

- Măi băieţi, măi, canonul cutare spune aşa..., spune aşa...

- Părinte Cleopa, dar nu sunt cam învechite?

- Măi băieţi, cînd le-au rânduit Sfinţii Părinţi, Duhul Sfânt a grăit prin gura lor. Chiar dacă or fi învechite, noi trebuie să ţinem minte următorul lucru: dacă Biserica pierde temelia canonică, dispare ca Biserică. Sfintele canoane când s-au rânduit de Sfinţii Părinţi, nu s-au rânduit să fie călcate, ci pentru a fi urmate. Nu urmate la literă, ci urmate la duh.

Parintele Justin Parvu: "Să nu confundăm smerenia cu naivitatea sau prostia"

- Părinte, sună foarte frumos sintagma „prestigiul smereniei”. Care este înţelesul acesteia?

- Prestigiul smereniei, care se propovăduieşte în Biserica noastră, este haina sau mantia lui Dumnezeu pentru creştini, e această virtute înaltă pe care o are demnitatea noastră creştină. Dar această smerenie, această înţelegere profundă a principiului de smerenie a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om, prezintă o mare diferenţă faţă de smerenia pe care o înţelegem noi în veacul XXI. Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate.

 Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii. Prestigiul smereniei este această înălţime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creştinul ortodox în faţa unui model şi îi cere creştinului ortodox să fie foarte categoric şi bătăios în ceea ce priveşte apărarea valorilor noastre de credinţă ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia. 

SOARTA CELOR CE L-AU LUAT ÎN RÂS PE DUMNEZEU

Scrie în Biblie (Galateni 6:7): “Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va şi culege”.

Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul:

John Lennon (Cântăreţ):

Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966).

Tatăl a 13 copii: „Când s-au înmulţit copiii, ne-am îmbogăţit şi noi!” – interviu cu familia care a primit Ordinul Patriarhal „Sfinţii Martiri Brâncoveni”

Stiripentruviata.ro

Neculai şi Georgeta Popa din localitatea Roznov, judeţul Neamţ, sunt părinții unei familii cu 13 copii. De sărbătoarea Sfintei Parascheva, la Iași, ei au primit înalta distincţie Ordinul Patriarhal „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru bucuria cu care au acceptat şi întâmpinat viaţa în familia lor şi pentru jertfa constantă depusă în creşterea copiilor lor.

Distincţia a fost acordată în prezenţa ierarhilor şi oficialităților de stat care au participat la hramul Cuvioasei Parascheva.

Stiripentruviata.ro a obținut un interviu fulger chiar după acordarea distincției.

Să facem cunoştinţă!

Gabriela: Tata, Neculai, are 52 de ani, mama, Georgeta, are 48. Iar noi suntem: Rebeca – 26 ani, preoteasă, absolventă a Facultății de Matematică, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Ligia – 24 ani, pictoriță, absolventă a Facultății de Arte plastice, Universitatea de Artă „George Enescu” din Iași, Cornel – 23 ani, web designer, absolvent al Facultății de Economie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Gabriela – 22 ani, studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, Specializarea Asistență Medicală Generală, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Estera – 21 ani, studentă în anul III la Facultatea de Farmacie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași, Silvia – 19 ani, studentă în anul I la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educație, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Universitatea „Al. I. Cuza din Iași, Mihaela – 17 ani, elevă în clasa a XII-a, Liceul Teoretic Roznov, Cristiana – 16 ani, elevă în clasa a X-a, Colegiul Național Petru Rareș din Piatra Neamț, Iuliana – 14 ani, elevă în clasa a VIII-a, Liceul Teoretic Roznov, Paula – 11 ani, elevă în clasa a V-a, Liceul Teoretic Roznov, Emilian – 8 ani, elev în clasa a II-a, Liceul Teoretic Roznov, Matei – 6 ani, elev în clasa 0, Liceul Teoretic Roznov, și Andrei-3 ani.

Din minunile Parintelui Justin Parvu: „Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni”

Eram în luna noiembrie a anului 2000. Fiica mea era însărcinată în ultima lună şi se pregătea de naştere. Avea însă să treacă printr-o mare cumpănă. Sarcina se pare că era cu probleme. A născut un băieţel prin cezariană, dar fiica mea nu s-a mai trezit, a intrat în comă (...). Medicii nu îi mai dădeau şanse şi voiau să o deconecteze de la aparte. Eu însă m-am opus, pentru că nu îmi pierdusem nădejdea în Dumnezeu.

Era vineri când fiica mea fusese declarată de medici în moarte clinică. Am hotărât cu soţul meu să mergem la mai multe mănăstiri, cerând rugăciunile preoţilor şi călugărilor. Duminică seară ajungem şi la Petru Vodă. După 4 ore de aşteptare, ne vine şi nouă rândul să intrăm la Părintele. Părintele ne-a privit îndelung şi ne-a zis cu durere în ochi:

„Aţi ajuns foarte târziu”.

Sfanta Cuvioasa Parascheva

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: MOARTEA ESTE O DESPĂRŢIRE PENTRU CÂŢIVA ANI

Trebuie să înţelegem că în realitate omul nu moare, ci moartea este numai o trecere dintr-o viaţă în alta. Este o despărţire pentru o mică perioadă de timp. Precum atunci când cineva, să spunem, pleacă în străinătate pentru un an, cei ai lui se mâhnesc deoarece se vor despărţi de el vreme de un an, sau dacă va lipsi zece ani sunt cuprinşi de mâhnirea despărţirii de zece ani, tot astfel trebuie să vadă şi despărţirea de persoanele lor iubite prin moarte. 

Dacă moare cineva iar cei apropiaţi ai lui sunt în vârstă, să spună: “Ne vom întâlni după cincisprezece ani”. Iar de sunt tineri să spună: “Ne vom întâlni după cincizeci de ani”. Fireşte, îl doare pe fiecare moartea unei rude, dar este trebuinţă de înfruntare duhovnicească. Ce spune Sfântul apostol Pavel? “Ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi care nu au nădejde”. De câte ori să-1 fi văzut aici pe pământ? O dată pe lună? Să se gândească că acolo îl va vedea mereu, numai atunci se justifică să ne neli­niştim, când cel care pleacă nu a avut o viată bună. Dacă, de pildă, a fost nemilostiv, atunci dacă într-adevăr îl iubim şi vrem să-1 întâlnim în cealaltă viată, trebuie să facem multă rugăciune pentru el.

SURSA: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, VIAŢA DE FAMILIE

Minuni: Sfantul Nectarie impotrivindu-se unei amagiri

Dintotdeauna, Dumnezeu a binecuvântat pamantul cu flori nepretuite, pentru ca in toate timpurile au existat oameni purtatori de Dumnezeu, care au stralucit si i-au calauzit pe semenii lor spre calea mântuirii. Dintotdeauna au existat sfinti, dar mi se pare ca niciodata nu au fost atât de multi care sa fie asa de apropiati de oameni, cum se intâmpla in zilele noastre. Poate ca raul s-a inmultit atât de mult incât si Dumnezeu a trebuit sa inmulteasca numarul adevaratilor Săi slujitori de pe pamânt, pentru ca, prin mijiocirea si prin ajutorul lor, oamenii sa mai fie pasuiti.

Este uimitor cat de multi sfinti, veniti din diverse colturi ale ortodoxiei, au trait sau traiesc inca in zilele noastre. Pentru mine, care sunt o persoana tânara, crescuta si educata dupa toate canoanele societatii moderne, a fost un soc atunci când, din intâmplare, am ajuns sa citesc o cartulie despre câteva dintre minunile Sfântului Nectarie din Eghina. Pur si simplu nu pricepeam cum este posibil ca Dumnezeu sa Isi mai indrepte si in veacul nostru privirea inspre noi, si inca intr-un chip atât de minunat.

Manastirea Voronet - Fereastra a cerului

Părintele Arsenie Boca: Treptele viețuirii duhovnicești

Calea spre nepătimire trece prin lepădarea de lume și lepădarea de sine.

Am venit în lumea aceasta, ca să învățăm să ne desprindem de ea.

(Părintele Arsenie Boca)

Este o singură viață duhovnicească, pentru că este un singur Duh. Deprinderea și trăirea ei este însă treptată, pe măsură ce ne curățim de patimi, iar acesta este numai începutul.

Perioada de timp caracterizată prin lupta cu patimile se numește asceză; luptărorul, ascet; iar totalitatea învățămintelor se numește ascetică(1). Asceza, prin urmare, este perioada de vreme în care preocuparea de căpetenie a monahului este curățirea de patimi. Chiar termenul de curățire are și el două vârste și s-a încetățenit sub numele latin de purificare. Perioada ascetică cuprinde:

Despre Parintele Arsenie Boca la B1 TV (septembrie 2014)

Sfanta Parascheva vindeca o femeie bolnava de rinichi

Am fost diagnosticată cu o afecţiune gravă la rinichi, necesitând control de specialitate şi intervenţie chirurgicală. Înainte de a veni la Iaşi, am avut un vis: într-o sală mare era racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Sfânta s-a ridicat, m-a binecuvântat şi m-a privit cu dragoste. I-am văzut chipul luminos, ca al unei copile de vârsta majoratului. Dimineaţa, m-am trezit fericită, cu trupul viguros.

Ajunsă la Iaşi, m-am închinat la sfintele moaşte. La examenul medical, bucuria mare a fost că totul s-a redus la o medicaţie care mi-a permis imediat vindecarea fară intervenţie chirurgicală.

Cuvant de invatatura al Parintelui Justin Parvu dat mai multor pelerini

   

Roadele Sfintei Împărtășanii

Într-un material anterior spuneam că se impune o strădanie din partea preoților de a trezi în inimile credincioșilor dorința de a se împărtăși mai des, de a râvni mai mult să se unească cu Hristos prin dumnezeiasca Euharistie. Chemarea la potir să fie însoțită de o limpede conștientizare a importanței Sfintei Euharistii în existența noastră, de sporirea vieții duhovnicești, deasa împărtășanie fiind o consecință firească a îmbunătățirii vieții spirituale. Fără aceste aspecte, împărtășirea deasă va rămâne un act liturgic exterior, neproducând schimbarea mult dorită a întregii noastre ființe.

Creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați

Mulți dușmani ai Bisericii doresc să lase Biserica fără clerici și părinți instruiți, așa încât să o poată ataca și denigra cu ușurință. Este foarte semnificativ în acest sens ceea ce a întreprins împăratul Iulian Apostatul: una dintre primele măsuri pe care le-a luat împotriva creștinilor a fost să le interzică să se instruiască. Cunoștea rezultatele pe care le aducea după sine un asemenea regim. Dar, desigur, Domnul nu a îngăduit aplicarea acestei dispoziții și a celorlalte uneltiri dure de prigonire a creștinilor.

Părerea Părinților din vechime era aceasta: creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați. Această atitudine a definit și viața Părintelui Epifanie Theodoropoulos. El stăruia asupra necesității educației, atât în ce îl privea pe el însuși, cât și pe fiii lui duhovnicești care aveau posibilitatea de a se instrui.

Parintele Iustin Parvu - cuvant despre cipuri

Parintele Justin Parvu: "Statul nu mai există. Acesta este sistemul dictatorial… haosul"

Toiagul lui Dumnezeu sau mână întinsă de sus spre sufletul omului de azi?

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 13 octombrie, 2012

Blagosloviţi, Părinte! Se pare că suntem în preajma unui nou pericol istoric. Turcia e în război cu Siria, America ameninţă Iranul, Rusia ameninţă Statele Unite pentru implicarea în mijlocul conflictelor din Orientul Mijlociu. Oamenii de rând, însă, sunt nepăsători şi fără luare aminte şi, ca pe vremea lui Noe, preferă să se gândească mai degrabă la petreceri şi distracţii lumeşti decât să creadă că un posibil război se poate abate asupra lor…

Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gândesc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte. Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând. Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

Psalmul 102 - Adrian Sirbu (Byzantion) si maicile de la Man. Paltin

Prezenţa reală a Mântuitorului Hristos în Sfânta Euharistie

Prezenţa Mântuitorului în Sfânta Euharistie, sub forma văzută a pâinii şi a vinului, prin prefacerea acestora în Însuşi Trupul şi Sângele Său, reprezintă cea mai de seamă semnificaţie a Sfintei Euharistii. Totodată, este una dintre cele mai tainice lucrări dumnezeieşti, considerată, alături de dogma Sfintei Treimi şi a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, misterul cel mai înalt al creştinătăţii.

Mărturii despre această prezenţă reală a Domnului se regăsesc în Sfânta Scriptură, unde Mântuitorul Însuşi vorbeşte despre pâinea şi vinul Noului Legământ ca despre trupul şi sângele Său, identificându-le în mod concret cu acestea: „Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Adevărat, adevărat vă zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi“ (In. 6, 51-53).

Cuvintele Mântuitorului de instituire a Sfintei Euharistii de la Cina cea de Taină menţionează foarte lămurit această realitate tainică: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu“ (Mt. 26, 26-28). Rostite de Hristos într-un cadru euharistic, aceste cuvinte nu sunt nici metaforice, nici simbolice, nici alegorice, ci trebuie interpretate în sensul lor propriu, chiar dacă trimit către o realitate tainică şi greu de pătruns cu mintea, cum au constatat cei care le-au auzit din gura Mântuitorului: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?“ (In. 6, 60).

O noua cerere de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, adresata Patriarhiei Romane – 25 septembrie 2014

Anomismia

In zilele de 5-6 septembrie 2014, a avut loc la Piteşti, în organizarea FILIALEI  ARGEŞ  A  ASOCIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII  DIN ROMÂNIA, cel de al XXI-lea Congres al AFDPR, ale cărui lucrari s-au încheiat cu un comunicat (ce se poate citi integral, aici), din care extragem dedesubt numai urmatoarea fraza:

“În cadrul actualului Congres, ca si in alte ocazii, Asociaţia noastra aducand prinos de recunostinta martirilor temniţelor comuniste, printre ei unii fiind consideraţi sfinţi ai inchisorilor, revine asupra cererii ca Patriahia Romană să hotarască canonizarea unora dintre aceştia. De data aceasta cerem in mod ferm canonizarea  parintelui martir ARSENIE BOCA, fost detinut politic, de a carui sfintenie nu se indoieste nimeni in Romania.”

Panou cu fotografiile monahilor si preotilor martirizati in inchisorile comuniste – fotografie din Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu Marmatiei. Parintele Arsenie Boca – in randul de sus, in stanga, sub lumina lampii.

Prin urmare, la 25 septembrie 2014, ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII  DIN ROMÂNIA (A.F.D.P.R.), in scrisoarea adresata Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, IPS Daniel (textul scrisorii – preluat de aici), exprima urmatoarele:

“Participanţii delegaţi la cel de al XXI-lea Congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, care a avut loc la Piteşti în zilele de 5-6 septembrie 2014, au cerut cu unanimitate de voturi, să intervenim pe lângă Patriarhia Română, în vederea canonizării ieromonahului Arsenie Boca.

Majoritari fiind în această ţară, ortodocşii au avut mii de martiri în temniţele şi lagărele comuniste de exterminare.
Acolo, la limita dintre viaţă şi moarte, preoţi şi nu numai, au fost recunoscuţi de către noi, ca adevăraţi sfinţi, lucru ce s-a perpetuat şi după eliberare, până ce aceştia s-au săvârşit din viaţă.

Zecile de mii de pelerini ce trec pe la mormintele unora dintre aceştia, vă cer şi ei acest lucru.
În alte ţări foste comuniste de rit ortodox, aceste canonizări s-au făcut demult.
De asemenea, cultele ce ţin de catolicism au beatificat mai mulţi martiri ai temniţelor comuniste.

În timp ce BOR aşteaptă săvârşirea a încă altor minuni, alţii trec pe lângă noi!
În acelaşi timp, constatăm cu îngrijorare, cum persoane ce nu au fost străine de trimiterea noastră la moarte, sau care ne-au persecutat până în decembrie 1989, au devenit ctitori de biserici, numele lor fiind scrise pe zidurile interioare ale acestora, sau dăltuite în piatră.
N-am vrea să credem că într-o bună zi, când noi nu vom mai fi demult, aceştia să devină sfinţi.

Ne exprimăm speranţa şi credinţa în Dumnezeu, dar şi în Dumneavoastră, că a venit momentul să o faceţi!
Cu plecăciune şi aleasă preţuire,

Preşedinte,
Ing. Octav Bjoza“

Despre portul femeilor ortodoxe

Un mare păcat, cu o nocivitate morală deosebit de gravă asupra oamenilor şi care s-a abătut asupra noastră în ultimii zece – doisprezece ani, este portul indecent. Voi deschide aici parantezele, cum a apărut acest val şi de unde a venit asupra ţării noastre. Este vorba de anii 1998-2000, cînd au început a veni containerele de mărfuri din America, numite şi „Second Hand”, sau cum se mai spune la ţară „Gumanitarcă”. Hainele erau ieftine, moldovenii noştri – săraci, iar impactul social a fost unul negativ şi de amploare. Femeile au început a purta tot felul de pantaloni, masculinizîndu-se pe neobservate.

Mîntuirea începe de la lucruri mărunte: de la felul cum ne îmbrăcăm, cum ne purtăm în societate şi în raport cu semenii noştri, cum vorbim, ce vorbim şi cînd vorbim, şi multe altele…Mulţi îşi pun întrebarea: Care ar trebui să fie portul unei femei ortodoxe, fie ea preoteasă sau simplă mireană? În continuare, în baza Sfintei Scripturi şi a sfaturilor date de Sfinţii Părinţi, vom încerca să limpezim lucrurile. Problema este destul de gravă, afectînd atît viaţa celor mai mici, cît şi a celor mai în vîrstă.

FIECARE DINTRE NOI TREBUIE SĂ LUPTE PENTRU DĂRÂMAREA IDOLILOR – DE VORBĂ CU FLORIN ROMAN, AUTORUL CĂRŢII „IDOLII VREMURILOR NOASTRE”

Întotdeauna ne impresionează vieţile mu­­cenicilor de la începutul creştinismului, chinurile prin care au trecut aceştia şi felul în care au pătimit pentru că au refuzat să se închine idolilor. Astăzi, cei mai mulţi dintre noi nu numai că nu avem puterea de a ne împotrivi legilor anticreştine, dar devenim de bunăvoie robi ai idolilor, fără măcar să ne dăm seama de păcatul pe care îl săvârşim. Procurorul arăđean Florin T. Roman surprinde foarte bine în cartea sa „Idolii vremurilor noastre”, apărută la Editura Evanghelismos, care sunt idolii la care se închină foarte mulţi dintre creştinii cu numele: televizorul şi internetul, fotbalul şi sporturile, desfrâul, lăcomia pântecelui, dorinţa de a fi în pas cu moda. Ca un creştin dator să vădească minciunile vrăjmaşului, Florin Roman, prin cartea sa, trage un puternic semnal de alarmă asupra felului în care diavolul, prin aceşti idoli, vrea să ne îndepărteze de Hristos. (R.T.)

- Cum putem lupta pentru dărâmarea idolilor?

Carte: Sufletul dupa moarte, de ieromonah Serafim Rose

sursa: sfaturiortodoxe.ro

IEROMONAH SERAFIM ROSE

Sufletul dupa moarte

EXPERIENTE CONTEMPORANE DUPA MOARTE
ÎN LUMINA ÎNVATATURII ORTODOXE DESPRE VIATA DE DINCOLO

Autorul traducerii din limba engleza: prof. Gratia Lungu-Constantineanu

Editie îngrijită de Protos. Teodosie Paraschiv

Cu binecuvântarea I.P.S. Serafim Joantă

Mitropolitul Europei Centrale si de Est

Traducere revizuită după The Soul after Death, by Fr. Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Brotherhood, 1998, Platina, California.
Mulţumim Pr. Damascene Christensen de la Sf. Mânăstire Ortodoxă Sf Herman din Alaska pentru sprijinul acordat reeditării cărţiiSufletul dupămoarte de Ierom. Serafim Rose, cât si pentru datele biografice ale Pr. Serafim transmise în exclusivitate pentru ediţia de faţă.