Minuni

Prin această postare, îi invit pe toţi cei care au avut parte de ajutorul Maicii Domnului, a sfinţilor şi, evident a PreaSfintei Treimi, să scrie aceste întâmplări minunate.

În cazul în care se vor aduna mai multe pe un anumit subiect, le voi publica într-o carte.

Mărturiile pot fi trimise şi pe adresa vlad.herman@gmail.com

Tweet

Minune: Fotografiile de la mormântul Părintelui Justin Pârvu au izvorât mir. La fel s-a întâmplat şi cu moaştele de la Aiud aflate în biserică

Duminică, 27 iulie 2014, de ziua Sfântului Mucenic Pantelimon, am ajuns la Mănăstirea Petru Vodă împreună cu un grup de 14 persoane din Maramureş. După ce am intrat în curtea mănăstirii m-am oprit pentru puţin timp pentru a face o fotografie la mormântul Părintelui Justin Pârvu, iar apoi m-am îndreptat spre acesta.

Ajuns acolo am sărutat fotografia cu Părintele Justin aflată pe crucea mormântului, moment în care am simţit o puternică mireasmă de mir. M-am uitat mai atent şi am văzut că deja cursese mir din zona capului. Apoi au văzut şi celelalte persoane din grup şi s-au minunat. Mai mult, nu doar fotografia din faţa crucii a izvorât mir, ci şi cea din spatele ei, fapt care m-a impresionat. Adaug şi faptul că în timp ce fotografiile izvorau mir am atins una din ele cu metanierul, care continuă să miroasă la fel de puternic şi la momentul scrierii articolului.

După ce ne-am închinat la mormântul cel plin de viaţă al Părintelui am plecat în biserică unde am sărutat icoanele şi racla cu părticele din sfintele moaşte de la Aiud puse la închinare acolo. Am rămas şi aici impresionat deoarece sticla era umedă şi mirosea foarte puternic a mir.

Am ieşit apoi din nou afară pentru a vedea dacă mai curge mir din fotografiile Părintelui, dar am constatat că acesta s-a oprit. Totuşi, fotografia din faţă mirosea foarte puternic a mir.

Consider această minune ca o binecuvântare aparte a Părintelui Justin Pârvu pentru grupul nostru, mai ales că majoritatea din noi nu mai fusesem la sfinţia sa cât încă mai trăia şi nici la mormântul său.

Trebuie să mai precizez că după terminarea Sfintei Liturghii de la mănăstirea de maici, Paltin, am ţinut să mă mai închin o dată la icoanele din biserică. Şi aici, icoana mare cu Maica Domnului şi Pruncul, din stânga altarului, a dat bună mireasmă. I-am spus uneia dintre persoanele cu care am fost la mănăstire şi la fel a simţit şi ea. 

"Pe voievodul Ortodoxiei şi păstorul cel adevărat, pe cel ce în smerenia muceniciei cununa desăvârşirii a luat, veniţi toţi credincioşii să-l lăudăm şi să-i cântăm biruinţa asupra firii: Bucură-te, prea-cuvioase părinte Iustine, mult pătimitor şi dascăl al Iubirii!" (Condacul Părintelui Justin, glasul 8, podobie “Apărătoarei Doamne”)

Hristos în mijlocul nostru! 

Vlad Herman

Tweet

Giulia Chicla: Arătarea Părintelui Justin unui grup rămas înzăpezit

Sunt din Piatra Neamţ şi am locuit în frumoasaperlă a Moldovei pentru 14 ani, în perioada 1988-2002, după care am emigrat în Italia. Părintele Justin Pârvu era duhovnicul meu, iar în ultimii ani îl vedeam doarcând mergeam în ţară. Am asistat la Sfintele Liturghii şi la Sfântul Maslu în posturi şi am avut ocazia să văd persoane bântuite de lucruri necurate, care nu se puteau apropia de Părintele Justin, iar el, cu marea sa sfinţenie,reuşea să-i liniştească. Dacă stăteau mai mult timp în deplină rugăciune, atât persoana, cât şi familia se linişteau.Îl cunoşteam pe Părintele de când era la Mănăstirea Bistriţa, de peste 20 de ani. M-a ajutat extraordinar demult în momentele mele întunecate, mi-a fost un mare învăţător. 

Simt şi acum mâna sa care mă binecuvânta şi privirea sa atât de pură şi atotcuprinzătoare. Era prin 1998, iarna… La Piatra Neamţ am o familie de prieteni, Gelu şi Lăcrămioara, care îl cunoşteaupe Părintele de mici copii. Gelu s-a îmbolnăvit la rinichi, făcea dializă şi nu mai rezista. Medicii îi mai dădeau maxim un an de trăit, avea pe atunci 32 de ani. Pentru a mai trăi trebuia să facă transplant de rinichi şi, în disperarea lui şi a familiei sale, am mers tot Postul Mare la fiecare Sfânt Maslu de joi seara, la Mănăstirea Petru Vodă. Mi-aduc aminte acea seară de februarie, deşi mersesem de foarte multe ori; Gelu conducea ca unprofesionist şi cunoşteam strada ca pe buzunarele noastre. Am plecat de acasă ca de obicei, pe la 8.30 seara, printre munţi. Ningea şi era tare frumos, trebuia să ajungem cam în două ore. Trebuie să vă spun că după ce am trecut de încrucişarea de la viaduct, am pierdut drumul, ne-am rătăcit! Nu am mai văzut ni mic, nu ne mai aduceam aminte nimic. Se făcuse ora 23.00 şi noi încă nu găsisem străduţa care face la stânga, pentru a o lua pe cei 5-6 kilometri prin pădure, spre mănăstire. Nu ştiam ce să facem, ne-am oprit, ca să ne limpezim, ningea şi mai tare, era întuneric şi frig şi am început să ne rugăm la Părintele, să ne arate calea. La un moment dat, de undeva de departe l-am văzut venind pe stradă, prin zăpadă, pe Părintele, care ne făcea cu mâna, zicând: „Hai, veniţi că mă duc să mă îmbrac de Liturghie, mai e puţin, ne vedem după, la mine la chilie”.

Tweet

Minuni contemporane

În subsolul acestei postări îi invit pe toţi cei care au avut parte de vreo minune datorată vreunui sfânt al Ortodoxiei (atât români, cât şi străini) sau al Maicii Domnului să o publice, spre folosul altor oameni.

Mărturiile pot fi trimise şi pe adresa vlad.herman@gmail.com, urmând a fi publicate ulterior într-o carte, asta dacă se vor aduna suficiente.

Hristos în mijlocul nostru!

Tweet

CAMPANIE: Ai vreo mărturie despre Sfinţii Închisorilor? Public-o aici!

Îi invit pe toţi cei care au avut parte de vreo întâmplare inedită, de un ajutor sau chiar de o minune din partea celor care au pătimit în temniţele comuniste pentru Hristos (oameni sfinţi precum Arsenie Boca, Justin Pârvu, Ilie Lăcătuşu, dar şi alţi mucenici cunoscuţi şi necunoscuţi) să o scrie aici sau pe vlad.herman@gmail.com.

Dacă această campanie va avea succes, mărturiile vor fi publicate într-o carte.

Hristos în mijlocul nostru!

Vlad HERMAN

Tweet

A apărut revista ATITUDINI, nr. 30

Tweet

O minune a Parintelui Justin Parvu povestita de Parintele Hariton Negrea la Primaria Baia Sprie

Tweet

Minuni ale Parintelui Justin Parvu - Călătorie minunată

"Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!

Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…

Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”!  Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!

L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.

Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.

Tweet

Fotografia Sfântului Justin Pârvu a izvorât mir exact la 40 de zile de la trecerea sa la Domnul

După atâtea rugăciuni făcute de fiii si fiicele sale duhovniceşti, dar mai ales datorită dragostei ce ne-o poartă, Sfântul Justin Pârvu a ţinut să ne transmita încă un semn că viaţa de apoi nu e doar o poveste şi, aşa cum spuneam după trecerea sa la Domnul, s-a întâlnit cu ceilalţi sfinţi ai neamului românesc şi cu unicul Dumnezeu - Hristos.

Aşa se face că, sâmbătă, la 40 de zile de la trecerea sa la Domnul, una dintre fotografiile aşezate în chilia sa de la Mănăstirea Paltin, a izvorât mir. Mai jos, mărturia integrala a maicilor de la Paltin.

Vlad HERMAN

Părintele Justin ne încredinţează de sfinţenia şi ocrotirea sa cerească

Ieri seară, în jurul orelor 23, aproape de ora la care Părintele a trecut la Domnul, chiar la împlinirea a 40 de zile de la adormirea sa, Părintele Justin ne-a mângâiat cu o minune, în chilia sfinţiei sale din mănăstirea de maici, unde a petrecut ultimii 3 ani din viaţă şi unde şi-a dat obştescul sfârşit. Chilia memorială a Părintelui a fost deschisă spre vizitare începând cu ziua de ieri, 25 iulie. Pe fotoliul Părintelui de unde obişnuia să miruiască pelerinii în ultimii ani de viaţă, este aşezat un tablou cu imaginea Părintelui Justin, în mărime naturală, binecuvântând credincioşii. Aseară, în timp ce un ieromonah şi câţiva credincioşi mireni se rugau în chilia părintelui, tabloul părintelui a izvorât mir din mâna cu care binecuvânta credincioşii.

Minunea s-a repetat şi a doua, zi, dimineaţa, în timp ce pelerinii vizitau chilia şi muzeul memorial închinat Părintelui Justin Pârvu. Aceştia nu doar că vizitau, ci zăboveau câteva minute rugându-se în genunchi în fața fotoliului unde părintele obişnuia să petreacă cea mai mare parte din zi, ascultând necazurile şi durerile oamenilor. Iar Părintele, parcă să ne încredinţeze că şi acum ne ascultă şi ne poate ajuta, ne-a trimis acest semn minunat spre credinţă şi mângâiere.

Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii!

Sursa: Mănăstirea Paltin

Tweet