marți, 26 martie 2019

Dumitru Uţă, doctorul fără arginţi care a refuzat să iasă din închisoare: „Unde pot fi eu mai mult de folos: aici sau afară?“

Dumitru Uţă, doctorul fără arginÅ£i care a refuzat să iasă din închisoare: „Unde pot fi eu mai mult de folos: aici sau afară?“Trimis la temniţă grea pentru convingerile sale legionare, doctorul Dumitru Uţă este considerat a fi un „sfânt al închisorilor“.

Pentru convingerile sale legionare, medicul Dumitru Uţă, năsust în anul 1916, a fost condamnat la ani grei de închisoare, trecând pe rând prin temniţele comuniste din Poarta Albă, Gherla şi Aiud. 

După ce l-a vindecat de tifos pe un director al închisorii din Aiud, a devenit un om foarte respectat şi avea voie să iasă din închisoare ori de câte ori dorea pentru a aduce medicamente. Ba, mai mult, cei din conducere îl chemau acasă pentru a-i trata pe cei apropiaţi atunci când aceştia erau bolnavi. 

Părintele Nicolae Grebenea, a cărui mărturisire o regăsim în www.crestinortodox.ro, spune despre mediul Uţă: „Inimosul doctor Dumitru Uţă primi permisiunea să meargă la Cluj, după leacuri. El reuşi să aducă două geamantane de medicamente, dar admirabilul doctor Uta nu se mulţumea cu atât.

luni, 25 martie 2019

Buna Vestire, cea mai importanta veste din istorie

Sarbatoarea Buna Vestire este praznuita pe 25 martie. Buna Vestire inseamna veste buna, anume instiintarea Maicii Domnului de catre Arhanghelul Gavriil, ca Dumnezeu a ales-o ca Fiul Sau sa se intrupeze din ea pentru mantuirea neamului omenesc. Este cea mai importanta veste din istorie, pentru ca vesteste ca umanitatea nu este pentru moarte.

Cuvantul ingerului nu este vestirea unui fapt implinit, el doar a instiintat-o pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei. Maica Domnului ramane uimita in fata cuvintelor rostite de inger, pentru ca ceea ce urma sa se petreaca cu ea, era mai presus de legea firii. Din acest motiv intreaba: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?". Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate - "Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri", Fecioara a grait: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1:38). In acel moment a avut loc zamislirea directa a lui Hristos prin puterea si lucrarea Preasfantului Duh. Asadar, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc numai dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare.

vineri, 22 martie 2019

VIDEO: Liderul unionist George Simion critică afirmațiile președintelui României care consideră că românii și moldovenii sunt două popoare

În cadrul unui festival de film, președintele României, domnul Klaus Iohannis, a afirmat că Românii și Moldovenii sunt două popoare, referinduse că unirea Basarabiei cu România va fi posibilă “atunci când vor vrea cele două popoare”.
La puțin timp după această afirmație a apărut și reacția liderului unionist George Simion care, în mod ferm, atrage atenția președintelui României că românii și moldovenii sunt un singur popor:

marți, 19 martie 2019

19 martie - Pomenirea Marturisitorului Virgil Maxim

Preluare dupa Bucovina Profunda

Virgil Maxim s-a născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova, ca cel dintâi dintre cei trei băieţi ai familiei Maxim Constantin şi Alexandrina. Tatăl său a ajuns primar la Ciorani, având realizări deosebite care i-au creat aureola de „părinte al satului” şi se va îngriji de soarta fiecărui copil: „Ne-a dat Dumnezeu trei băieţi! Pe cel mai mare îl vom face învăţător. Neamul şi ţara asta întregită are nevoie de educatori. Pe al doilea îl vom face agronom, pentru că pământul acesta trebuie lucrat de gospodari pricepuţi. Iar pe al treilea îl vom face ofiţer, căci ţara şi neamul trebuie apărate”. (fratele Ion a fost şi el închis de comunişti; Alexandru, mezinul, şi-a dat viaţa în lupta contra comunismului, în confruntarea armată de la Mesentea, jud. Alba)

Virgil va urma Şcoala Normală, la Ploieşti (1936-1938), apoi la Buzău (1938-1942). Dragostea şi căldura faţă de colegii săi de şcoală aveau să-l facă iubit între aceştia. În 1937 depune legământul ca frate de cruce. Educaţia primită în Mişcarea Legionară îi va marca tinereţea ce avea să fie destinată unei jertfe aspre. A îmbrăţişat încă din timpul şcolii calea spre curăţenie şi desăvârşire spirituală pe linia Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc. Nu lipseşte de la slujbele oficiate în capela şcolii, participă cu regularitate la programul liturgic din timpul posturilor, dobândind astfel harul care îi va transforma conştiinţa în lumina dragostei lui Hristos. Educaţia care se făcea era una profund creştină, vizând formarea omului în cele mai mici detalii, iar nu superficial. „Aparent măruntele greşeli copilăreşti, putând naşte mai târziu balauri otrăvitori – copiatul la teze, fumatul, râsul necontrolat, glumele proaste, trivialităţile, înjurăturile şi expresiile gratuite, desconsiderările reciproce, bănuielile, pizmele, certurile, abaterile şi manifestările necontrolate, chiar ale mersului, ale ţinutei în general, – intrau sub incidenţa educaţiei creştin-legionare.” („Imn pentru crucea purtată”, vol. 1, cap. 3)

luni, 18 martie 2019

Părintele Proclu: "Adevărul este numai în Biserica Ortodoxă"

Trebuie păstrată credința ortodoxă, atâta a mai rămas curat pe fața pământului. Mărturisirea este slava Bisericii, trebuie să mărturisim Adevărul și prin fapte, și prin cuvânt. Ereticii sunt gura iadului. Diavolul lucrează prin ei. Sfinți numai în Biserica Ortodoxă se fac. Toți sfinții de asta au ajuns sfinți: au fost luați în râs, au fost batjocoriți, au fost chinuiți, prigoniți și Duhul Sfânt prin ei a arătat că adevărul este în Biserica Ortodoxă. Dacă un preot a slujit cu catolicii, Duhul Sfânt îl lasă în părăsire. Adevărul este unul. 

Au venit niște domni cândva și le‑am spus că adevărul este în Biserica Ortodoxă. Unul din ei mi‑a răspuns: „Dragă, să știi că te contrazic – toate credințele sunt de la Dumnezeu.” Eu i‑am zis că dumnezeii păgânilor sunt draci. S‑a supărat, dar nu am avut ce‑i face. Adevărul este numai în Biserica Ortodoxă. Bunul Dumnezeu nu vrea să ne ducă în rai forțat; numai aceia vor câștiga, care vor spori în smerenie.

Părintele Proclu Nicău

Extras din cartea Conşiinţă, spune-mi

sâmbătă, 9 martie 2019

A apărut cartea "Părintele Constantin, pe urmele Călugăriţei Laurenţia, cea nebună pentru Hristos"

La Editura Blassco din Bucureşti a apărut cartea "Părintele Constantin, pe urmele Călugăriţei Laurenţia, cea nebună pentru Hristos", scrisă de Părintele Constantin Catana de la Mănăstirea Varatic şi coordonată de Vlad Herman


Redau mai jos textul pe care l-am scris la capitolul "Introducere":

Cu inima plină de amintiri duhovnicești și îndreptată spre Sfinți, Cuvioși și Cuvioase, bunul Părinte Constantin Catana de la Mănăstirea Varatic ne-o prezintă în paginile ce urmează pe Călugărița Laurenția de la Mănăstirea Giurgeni, județul Neamț. Născută la data de 17 martie 1907 din părinții Gheorghe și Maria în Comuna Pungești, județul Vaslui, Călugărița Laurenția Gabără a trăit până la data de 17 ianuarie 1990, adormind la Mănăstirea Giurgeni.

Acest suflet curat este încă un model de viață din lumea monahală a neamului românesc, fiind o necunoscută pentru mine până la parcurgerea materialului de mare preț scris de Părintele Constantin.

Importanta parastaselor!

Din cartea "Istorioare duhovnicesti" - Ioanichie Balan


Iata postul!

Imagine preluata de pe Facebook


Din viata Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul şi s-a îngropat de către părinţi, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puţină vreme, îşi căuta stareţul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: "Iordane, stareţul nostru ne-a lăsat sărmani şi s-a dus către Domnul!"

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: "Ia şi mănâncă!" Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace şi încolo şi căutându-şi stareţul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie şi ceilalţi bătrâni îl mângăiau, zicându-i: "S-a dus stareţul către Domnul, lăsându-ne pe noi!" Dar nu puteau să-l potolească din strigare; şi cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia şi făcea mare strigare, răcnind şi schimbând glasuri şi cu faţa şi cu ochii, arătându-şi mâhnirea pe care o avea nevăzându-şi stareţul.

Fragment din cartea "File de pateric. Parintele Proclu - Vol. II"

Fragment din cartea "File de pateric. Parintele Proclu - Vol. II"


vineri, 22 februarie 2019

Monahul Moise Aghioritul: "Lupta duhovnicească nu are nimic din caracteristicile anxietăţii"

Biserica doreşte ca toţi creştinii să fie curaţi la inimă, liberi, bucuroşi şi împăcaţi. Şi, când vorbeşte despre luptă, asceză, întristare, jale şi frică, în sens duhovnicesc, nu voieşte să chinuie şi să înspăimânte. Ci îngăduie o singură luptă, întru împlinirea mântuirii. Aşadar, lupta duhovnicească nu are nimic din caracteristicile anxietăţii.
Asceza nu este lipsită de discernământ, întristarea este pentru Dumnezeu – Care S-a întristat pentru om, din pricina neascultării sale -, jalea este de bucurie aducătoare, iar frica este respect şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu Atotputernicul.
Astfel, Biserica foloseşte mijloace preventive, ca nu cumva omul să fie atras în valurile consumismului, în belşug deşănţat şi, în general, în orice fel de exces. Propunerea Bisericii – o viaţă ascetică, în post, înfrânare, sărăcie, linişte, smerenie şi simplitate – este reacţia puternică şi constantă în faţa unei societăţi fără zăgazuri, fără îndatoriri, respect şi demnitate. Corecta utilizare a bunurilor materiale pune la încercare raţiunea, sensibilitatea şi generozitatea omului.
(Monahul Moise AghioritulTristeţea anxietăţii şi bucuria nădejdii, Editura Sophia, 2005, pp. 17-18) via doxologia.ro

Întâlnirea cu Sfântul Paisie Aghioritul – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În drum spre Mănăstirea Stavronichita, facem un scurt popas la chilia schimonahului Paisie - unul din cei mai cuvioşi sihastri athoniţi. Este grec de neam şi re­numit în toată Grecia. La el vin pentru sfat călugări şi egumeni din Athos şi din Grecia, profesori universitari, studenţi, oameni de la oraşe şi sate, şi toţi se folosesc de cuvintele lui.
Chilia părintelui Paisie din Kapsala este înconju­rată de livadă şi viţă-de-vie. Batem în poartă şi aştep­tăm. Un călugăr mic de statură, slab, modest îmbrăcat, cam de 75 ani, dar luminat la chip şi plin de smerenie, vine să ne deschidă. Este bătrânul!
- Binecuvintează-ne, părinte Paisie! Suntem câţiva pelerini din România.
- Domnul să ne binecuvinteze pe toţi!

marți, 19 februarie 2019

Psalmul pune pe fugă pe demoni și aduce pe îngeri într-ajutor

„Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, dând fiecăruia, după sârguința lui, ce i se potrivește. Tămăduiește rănile vechi ale sufletelor și aduce grabnică însănătoșire celui de curând rănit; îngrijește pe cel bolnav și păstrează sănătos pe cel care nu-i atins de boală; într-un cuvânt, îndepărtează, pe cât e cu putință, patimile care se încuibaseră în felurite chipuri în viața oamenilor; și face aceasta cu seducție măsurată și cu dulceață, sădind în suflet gând plin de înțelepciune. (…) Da, psalmul este liniște a sufletelor, conducător al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, unește pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiți. Cine se mai poate socoti vrăjmaș cu cel cu care a înălțat același glas spre Dumnezeu? (…)

Psalmul pune pe fugă pe demoni și aduce pe îngeri într-ajutor; este armă pentru frica de noapte, odihnă pentru ostenelile zilei; este întărirea pruncilor, podoabă celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, găteală foarte potrivită femeilor. Psalmul populează pustiurile, cumințește piețele; este carte elementară de învățătură pentru cei ce intră în viață, creștere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveselește sărbătorile; psalmul creează tristețea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă și din inimă de piatră; psalmul este lucrul îngerilor, viețuire cerească, parfum duhovnicesc.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul 1, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, pp. 183-184 via manastireasuruceni.md