joi, 25 august 2016

Parintele Proclu: Dorința de răzbunare alungă Duhul Sfânt din viața noastră

Era un pustnic foarte sporit şi trebuia să treacă printr-o cetate. S-a strâns lume multă, să le dea cuvânt de folos. El s-a întors cu faţa către ei şi le-a zis aşa: „Cea mai fericită viaţă ortodoxă o au creştinii, dar un singur lucru îi strică pe ei: «Mi-a zis şi-am să-i zic!» [M-a ocărât şi-am să-l ocărăsc!]”. Prin răzbunare, aşa Se depărtează Duhul Sfânt de noi. Şi vom pierde.
Dar dacă îi spui gândului: „Am să-l ocărăsc mâine”, vei scăpa; dar dacă îi zici azi... fără să vrei ai pierdut. Gata, ai picat; adică Duhul Sfânt ne lasă în părăsire.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 49)

duminică, 21 august 2016

Parintele NICODIM MANDITA: Dansurile, jocurile si cantecele lumesti sunt lucruri dracesti

Preluare dupa SACCSIV

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).
   Iata ce putem citi la Jocurile, dansurile sunt prăznuiri drăceşti şi sataniceşti de pe chiot pentru neamul meu:
Din cartea părintelui Nicodim Măndiţă – Vămile Văzduhului– despre jocuri
Jocurile şi cîntecele curveşti sunt lucrări, slujbe idolatre, drăceşti, infernale. Aşa ne adeveresc Sfintele Scripturi, Sfintele Soboare Apostolice, ecumenice, locale, Istoria Bisericească, Vieţile Sfinţilor, Cazania, Proloagele, Sfintele Pravili.

sâmbătă, 20 august 2016

Despre păzirea dreptei credințe

Sfaturile Sf. Nifon catre fiul lui duhovnicesc, Sf. Neagoe Basarab, domnitorul Tarii Romanesti

Biserica lui Hristos, iubitul meu fiu, nu poate fi biruită nici de oameni, nici de demoni. Ea este Trupul lui Hristos, iar noi toți suntem mădularele ei, dacă trăim în chip plăcut lui Dumnezeu. În Biserică aflăm viața cea veșnică și tot în ea ne tămăduim de rănile aducătoare de moarte ale păcatelor. În Biserică noi cunoaștem Adevărul și slobozenia (libertatea). Războaiele și furtunile ce s-au abătut asupra Bisericii au făcut-o să strălucească mai mult în această lume. 

Așa s-au adunat Soboarele a toată lumea, când primejdiile dinlăuntru ori dinafară se înmulțeau. Atunci Duhul Sfânt a ridicat sfinți și mucenici care au arătat adevărul și au vădit rătăcirea, iar aceștia sunt luminătorii a căror laudă nu se va sfârși în veac. Credința pravoslavnică, ortodoxă, fiul meu, a fost pecetluită la aceste Soboare de Duhul Sfânt și pentru aceea în toată vremea nevoiește-te a o păzi, ca și Dumnezeu să te păzească pe tine de moartea cea veșnică. Așa am cunoscut până astăzi, că tot omul care cinstește Biserica, cinstit va fi de Dumnezeu și aici pe pământ și în ceruri, și tot cel care calcă cele ale Bisericii, nici pe pământ și nici dincolo nu va afla odihnă.

Parintele Serafim Rose: "Noi nu avem nicidecum acelasi Dumnezeu pe care îl au si necrestinii"

Noi nu avem nicidecum acelasi Dumnezeu pe care îl au si necrestinii.

Conditia obligatorie de a-L cunoaste pe Tatăl este Fiul: cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine (Ioan 14,6-9). Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al întrupării, pe Care L-am văzut cu ochii nostri si cu mâinile noastre L-am pipăit (l Ioan 1,1).

Nematerialnicul a devenit astfel material pentru mântuirea noastră, asa cum spune Sfântul Ioan Damaschin, "...si ni S-a arătat, purtând chip ca al nostru..."

Care este adevărata Biserică a lui Iisus Hristos?

Uneori, apar unele discuţii, chiar între prieteni apropiaţi, despre diferenţele dintre ortodocşi şi catolici, despre respectarea sau nerespectarea Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii a unora sau a altora… Dorind să împace, într-un fel, ambele Biserici ca fiind valide, unii se întreabă de ce ortodocşii cred că numai Biserica Ortodoxă este Biserica Lui Hristos, lezând, intr-un fel (ortodocşii), acelaşi drept al Bisericii Catolice? Aceia văd în asta o răutate, o mândrie prea mare a ortodocşilor, o invidie a ortodocşilor pe catolici şi vin în sprijinul Bis. Catolice exact cu textul de la Matei, capitolul 16 (vezi mai jos), cel în care Hristos îi spune Lui Petru: “Si Eu îti zic tie, cã tu esti Petru si pe aceastã piatrã voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui”. Din afirmatia aceasta a Lui Hristos, mulţi sunt tentaţi să creadă chiar că de fapt, Biserica Catolică e mai presus de Cea Ortodoxă! Pentru a putea explica aceste diferenţe mai pe scurt (în afară de celelalte “diferenţe”: filioque, purgatoriul, azimile, imaculata conceptie etc.), este nevoie de o anumită pregătire, situaţia aceasta fiind un fel de provocare teologicã, fiindcã se pune o întrebare fundamentalã: unde este adevãrul? (comentariu de theologiepatristica)
Un răspuns îl primim în articolul “Care este adevãrata Bisericã a lui Iisus Hristos?” scris de Igumen André Wade, în traducerea Pr. Iulian Nistea. 
de Igumen André Wade:


Crestinii sunt de acord că însăsi creatia este o ratiune suficientă pentru a crede că Dumnezeu existăacest adevăr este confirmat prin învierea lui Hristos, care este deopotrivă si dovada divinitătii Fiului lui Dumnezeu. Apostolii, care au fost martorii oculari ai învierii, au fost atât de convinsi de realitatea acestui eveniment si de semnificatia sa revolutionară pentru om, încât si-au închinat cu bucurie toată viata vestirii lui. În diferite timpuri si locuri ei au preferat să-si dea mai degrabă viata ca martiri decât să renege acest adevăr – si aceasta în niste circumstante care fac imposibil de crezut teoriile isteriei colective sau a unui eveniment mitic si doar simbolic.
Dificultatea apare atunci când ne întrebăm: “Care este adevărata învătătură crestină? Există o Biserică care să fie adevărată – si care e aceasta -, sau nu este nici una?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, eu propun să utilizăm metodele si argumentele folosite de catolici si de protestanti, analizându-le rationamentele în fata adevărului istoric. Vom vedea la ce concluzii ne va conduce aceasta.
Protestantii vor întotdeauna să citeze Biblia. O vom cita. Catolicii se sprijină întotdeauna pe al 16-lea capitol de la Matei. Să luăm acest text (Mt, 16; 15-19):
15. Si le-a zis Iisus: Dar voi cine ziceti că sunt?
16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu.
17. Iar Iisus, răspunzându-i, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Ionà, că nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
18. Si Eu îti zic tie, că tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
19. Si îti voi da cheile împărătiei cerurilor si orice vei lega pe pământ va fi legat si în ceruri, si orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat si în ceruri.
Versetul 18 zice clar că Hristos a întemeiat o Biserică ce va rămâne în veac. Urmează că bisericile protestante nu pot fi această Biserică, fiindcă ea e una, în vreme ce ele sunt o multime, si nici nu au fost întemeiate de Hristos, ci de oameni, la mai bine de paisprezece secole după El.
Care sunt caracteristicile acestei Biserici? Sfântul Pavel ne-o spune în Efeseni 4, 4-6:
4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singură nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credintă, un botez,
6. Un Dumnezeu si Tatăl tuturor.
El spune de asemenea (I Cor. 12, 12):
12. Căci precum trupul unul este, si are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos.
Putem conchide că această Biserică este una, că durează până astăzi si că are o unitate de credintă.

joi, 18 august 2016

Ce trebuie să știe cel care vrea să se împărtăşească

Sfânta Pâine cuprinde în ea preacuratul şi feciorescul Trup, pe Care L-a născut Pururea Fecioara şi Preacurata Maria. Și trebuie să fie curat și neîntinat cu sufletul și cu trupul cel ce voieşte să se împărtăşească. Mai ales dacă se întâmplă cuiva în somn o umbră sau o nălucire de trupească îndulcire, porunceşte legea să se oprească în ziua aceea de la Sfânta Împărtășire și de la anafură sau orice altă sfinţenie. Că, dacă Legea cea veche despărţea pe omul ce visa noaptea, în toată ziua aceea, de la corturi și de la adunarea norodului lui Dumnezeu, cu atât mai mult îl depărtează de la Sfânta Cuminecătură şi Împărtășirea cu Dumnezeu.
Dar nu numai de păcatele cele de moarte trebuie să se depărteze cel ce voieşte să se împărtăşească, ci şi de cele mai mici, care răcesc căldura evlaviei, pentru că este cea mai mare pregătire pentru aceştia Taina și este de trebuinţă să se depărteze şi de la acestea pe cât pot, ca să sporească dragostea şi evlavia. Și să nu îndrăznească cineva să mănânce această cerească Pâine nemărturisit şi având săvârşit vreun păcat de moarte, că foc şi flacără pune în sufletul său, ticălosul, şi moşteneşte, cu vânzătorul Iuda, munca veşnică. Deci să se înfricoşeze cei care se împărtăşesc nemărturisiţi pentru plăcerea oamenilor ca aceștia să-i aibă în evlavie şi să-i socotească drept oameni îmbunătăţiţi.

marți, 16 august 2016

Balada Sfintilor Martiri Brancoveni

Viata Sfantului Iosif de la Varatec

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfantul Iosif de la Varatec este pomenit de Biserica Ortodoxa pe data de 16 august, numarandu-se in randul sfintilor cuviosi romani ce au stralucit in Tinutul Neamtului, binecuvantat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Prin viata sa sfanta, prin tot ceea ce a invatat si lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pilda de traire intensa a Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, ctitor si duhovnic renumit al Manastirii Varatec, parinte adevarat pentru mireni si monahi si bun organizator al vietii manastiresti, Sfantul Cuvios Iosif a ramas in memoria vie a locului cu supranumele "Pustnicul”.

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania, in sanul unei familii de oameni traitori ai dreptei credinte. Familia cuviosului face parte din grupul acelor familii care s-au mutat insa in Molodova din cauza numeroaselor persecutii la care erau supusi romanii ortodocsi din Transilvania de catre exponentii dominatiei austriece si ai uniatiei. Inca de tanar, a hotarat sa urmeze calea vietii monahale. Devine ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, pe cand acesta se afla la Manastirea Dragomirna. Urmandu-l pe parintele sau duhovnicesc la manastirile Dragomirna, Secu si Neamt, Cuviosul Iosif s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza mintii, infranarea, postirea, privegherile si rugaciunea mintii. Atat tunderea in monahism, cat si taina hirotoniei intru preot le-a primit in Manastirea Neamt.

Documente ale vremii arata ca pe la anul 1779, Cuviosul Iosif era indrumator duhovnicesc la Schitul Pocrov de langa Manastirea Neamt, si povatuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului si Durau.

luni, 15 august 2016

Sfantul Ignatie Briancianinov: Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de închinarea la idoli.

Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie “Faptele apostolilor” se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi …. Cu deosebire se remarca la ei ura neîmpacata catre fiii adevaratei Biserici ….

Erezia se conjuga cu încrancenarea inimii, cu o groaznica întunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate!Orice erezie contine întrînsa hula impotriva Duhului Sfant: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu.

Din Volumul IV, Propovedanii ascetice si scrisori catre mireni

Cum au tăiat turcii pe Vodă Brâncoveanu şi pe feciorii lui

15 august 2014 – 300 de ani de la Moartea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei
Trei luni şi jumătate l-au chinuit Turcii, cu fel si chip de munci, pe Vodă Brâncoveanu; l-au strâns in cătuşe de fier, i-au făcut tăieturi la cap şi la mâini, l-au ars pe piept cu cleşte înroşit în foc şi când au văzut că nu mai pot scoate nimic de la el, au hotărât să-l omoare, mai ales că pârâşii din țară nu încetau să întetească pe Turci la acest lucru.
Era in ziua de Săntămăria Mare, 15 August. În tară credincioşii inăltau rugăciuni in bisericile Brâncoveanului pentru măntuirea ctitorului şi binefăcătorului lor, iar la Tarigrad, în temnită, Vodă Brâncoveanu şi cu toată casa lui rugau fierbinte, în genunchi, pe Maica Domnului să-i scape din chinuri şi urgie. Dar iată că portile grele ale temnitei se deschid şi mai multi slujitori turci le poruncesc să-i urmeze. Istoviti de chinuri şi de suferinte şi incărcati cu lanturi, cu capul descoperit, cu picioarele goale şi numai în cămăşi Vodă Brâncoveanu cu Doamna Maria, feciorii patru la număr, ginerii, nepotelul Constantin şi boerul Ianache Văcărescu, sunt duşi pe malul Bosforului, în fata unui chioşc împodobit. În acel chioşc, impăratul turcesc Sultan Ahmed şedea tolănit intr-un scaun scump, inconjurat de boerii săi, iar in fata lor sta un călău cu sabia scoasă. Când Brâncoveanu cu ai săi au ajuns acolo, împăratul îi zise: Ghiaur Brâncovene, eşti pedepsit la moarte cu toţi feciorii tăi; dar te iert, dacă spui unde e averea şi dacă te laşi de legea ta şi treci în legea turcească.

duminică, 14 august 2016

Adormirea Maicii Domnului

Cand a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.

“Întru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”

“Întru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”.



vineri, 12 august 2016

Sfântul Ioan Gură de Aur: Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor

Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor, încercând să ascundă, chipurile, defectele creaţiei.
Ce tot faci, femeie? Crezi că prin vopsele şi alifii poţi să adaugi ceva la frumuseţea ta naturală sau poţi schimba urâţenia chipului tău? Nu numai că nu vei reuşi nimic din acestea, dar îţi vei urâţi şi sufletul. Această ocupaţie nefolositoare este semnul superficialităţii tale. De altfel, prin sulimenirile tale, atragi privirile neînfrânaţilor, făcându-i să păcătuiască. Domnul a spus:Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui (Matei 5, 28). În felul acesta, te faci vinovată în faţa lui Dumnezeu pentru căderea acelora în păcat.
De aceea, este bine să renunţi cu totul la „înfrumuseţare”. Dar dacă acest obicei prost te-a luat cu totul în stăpânire şi nu vrei să renunţi la el, atunci măcar nu te vopsi când vii la biserică. Dacă nu faci astfel, este ca şi cum ai ajunge la port, dar ai naufragia, sau te-ai duce la doctor şi ai pleca de la el mai bolnavă ca înainte.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 372) via doxologia.ro