Marturia unui evreu in temnita de la Targu Ocna (1951): "Adevăratul Dumnezeu este Hristos"

"Aici e o lume cum n-am bănuit că ar fi cu putinţă, în tot cazul, o lume total opusă aceleia din care vin eu.

E cutremurător pentru mine să mă regăsesc sufleteşte în atmosfera creştină pe care am respins-o cu îndârjire toată viaţa, o dată prin materialism şi a doua oară prin sionism. Noaptea de Crăciun, care a iscat totdeauna înverşunare în sufletul meu, azi mă copleşeşte prin realitatea ei dumnezeiască. Fiindcă cele ce se petrec aici nu sunt lucrări umane şi naturale, ci dumnezeieşti. O spune un materialist, un ateu şi un evreu!... Şi nu e o farsă mărturisirea mea. În faţa morţii, omul devine sincer şi are putinţa să vadă adevărul... Te surprinde poate mărturisirea aceasta, dar ea s-a zămislit în mine încetişor, peste voia mea, ca o recunoaştere necesară a realităţii.

Adevăratul Dumnezeu este Hristos!" - Iacov.

"Spunând aceste cuvinte, a lăcrimat. Era profund mişcat. Încercam să-l înţeleg, să particip la momentul dramatic pe care-l trăia. A tăcut o vreme. M-am aşezat lângă el pe pat, ţinându-i mâna în mâinile mele. Mă rugam în inimă... ce aş fi putut să fac mai mult?!

Ştiam bine că eu nu pot pricepe frământarea lui sufletească, căci eu m-am născut creştin şi am trăit creştineşte, pe când el era mozaic, devenise comunist, iar acum sionist. Un astfel de suflet trece prin traume cumplite ori de câte ori face o nouă descoperire în cele spirituale; iar mărturia lui creştină de acum era o răsturnare categorică şi ireversibilă a întregului său trecut" - Ioan Ianolide.

Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, București, 2006, pag. 284

Ioan Ianolide despre infranare

Tot ce facem trece prin conştiinţă, deci ne face responsabili. Dacă simţurile sunt lăsate la întâmplare ajung la exces, dacă li se adaugă fantezia devin patimă, iar patima degradează şi distruge însăşi viaţa.

Concepţia materialistă, care pune la baza ei nesaţiul după plăceri, nu numai că nu oferă saţiul senzorial, dar în final îi dis­truge şi spiritual pe oameni, până când aceştia, epuizaţi în cele materiale, obosiţi în plăceri nestăpânite, nemulţumiţi, goi şi de­căzuţi ajung a fi mai răi decât animalele, dezlănţuindu-se în dezmăţ şi denaturări ori în ură, mişelie şi bestialitate[1].

Nimic nu trebuie făcut în exces. De pildă, nu avem dreptul să mâncăm decât atât cât e bine să mâncăm, nici mai mult, nici mai puţin, răul fiind şi-n ispitele de-a dreapta, şi-n cele de-a stânga. Dar simţurile nu au limită, ci limita trebuie să o pună conştiinţa. Conştiinţa intră în aparent conflict cu simţurile când le înfrâ­nează spre norma firească, dar şi simţurile intră în conflict cu conştiinţa când îndeamnă la exces.

In memoriam Părintele Justin Pârvu

Părintele Arsenie Boca - mângâietorul flămânzilor din temniță

Cam după o oră, era spre seară, am fost dus pe un culoar, chiar în centura din interiorul Vilei Popovici.1 (...) Am fost dat în primire unui gardian îmbrăcat tot în vechea uniformă a vechilor polițiști. (...)

-Vezi că ți se va aduce ceva de mâncare, vine călugărul Arsenie Boca, cel de la Sâmbăta, e și el aici, are voie să stea pe terasă, dar aici nu mai face minuni!

Nu știu ce interpretare să dau vorbelor spuse de gardian. Într-adevăr nu peste mult timp, apare părintele Arsenie îmbrăcat în ținuta de călugăr și îmi așează pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaș în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de ciorbă de fasole verde. Îmi lasă și câteva bucăți mici de mămăligă și o lingură de lemn.

104 ani de la nasterea Parintelui Arsenie Boca

Luni, 29 septembrie, se împlinesc 104 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca, o zi uriaşă pentru neamul românesc, dacă luăm în considerare ce a însemnat/înseamnă şi făcut/face Sfântul de la Prislop pentru români.

Despre viaţa, sfaturile şi minunile Părintelui puteţi citi aici. Mai jos, câteva fotografii 

Vlad Herman

La "Sărbătoarea Castanelor", cântăreaţa Delia a continuat sa poarte veşmântul schimonahilor

Duminică, 28 septembrie, la concertul organizat de Primăria Baia Mare cu ocazia "Sărbătorii Castanelor", pe scenă a urcat şi cântăreaţa Delia Matache. 

Modul în care a apărut îmbrăcată femeia este însă unul revoltător pentru creştinii ortodocşi, deoarece personajul amintit şi-a luat din nou pe ea (la fel ca în videoclipul "Ipotecat") veşmântul schimonahilor.

Pentru cei care nu ştiu, acest timp de veşmânt este îmbrăcat de schimonahul sau schimnicul care primeşte «schima mare», adică treapta ultimă a făgăduinţelor vieţii călugăreşti. De exemplu, Sfântul Justin de la Petru Vodă a primit schima mare înainte de plecarea la Domnul.

Toată această schimonoseală a cântăreţei s-a făcut pe bani publici şi, mai mult, la doi paşi de catedrala Episcopală.

Să ne rugăm pentru acest suflet și nu numai.

Vlad Herman

La Școala Brancovenească, Mitropolitul Serafim de Pireu demască homeopatia ca fiind demonică!

Spuraciunea ecumenista a pus labele si pe Manastirea Putna: "mic dejun cu rugaciune"

Mai ramanea ca Sfantul Stefan cel Mare sa se fi ridicat din mormant si sa-i alunge pe toti acesti farisei, care numai  lui Dumnezeu nu s-au rugat.

 

Parintele Justin Parvu - despre al III-lea razboi mondial si lipsa de marturisire

Parintele Amfilohie, cuvant la praznuirea Sfantului Valeriu Gafencu - Targu Ocna, 2014

Pe 24 septembrie 1815, UN COPIL DE 14 ANI, PRIMUL MUCENIC AMERICAN, A FOST TĂIAT BUCĂŢI DE UN IEZUIT CATOLIC

24 SEPTEMBRIE: POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC PETRU ALEUTUL

La începutul anilor 1800, pe când Alaska era încă tărâm rusesc, în insula Kodiak trăia un tânăr aleut pe nume Cungagnaq. Când fu botezat de către misionarii ieromonahi ortodocşi ruşi, el primi numele creştin de P e t r u.
În 1815, P e t r u care acum avea paisprezece ani, îi însoţea pe treisprezece negustori de blănuri care au fost trimişi într-o expediţie de către o companie ruso – americană. Dar pe când se apropiau de California, corabia lor fu jefuită de către marinarii spanioli şi toţi cei paisprezece care se aflau la bord au fost luaţi prizonieri la San Francisco. În temniţă, P e t r u se afla închis împreună cu un om pe nume Kychaly. Despărţiţi de ceilalţi, aceştia doi avură de îndurat chinuri şi mai mari.
A doua zi, un preot romano – catolic intră în celula lor, însoţit de câţiva indieni.
- Am venit la tine, începu preotul, pentru că sunt un om milostiv şi vreau să vă ajut să vedeţi eresurile în care vă aflaţi. Aţi fost luaţi prizonieri pentru că aţi îndrăznit să intraţi în apele noastre teritoriale. Dar îmi fac griji pentru voi din pricina credinţelor voastre greşite. Vreţi să primiţi credinţa B isericii Romano – Catolice? îi întrebă pe neocolite.

Sinoadele Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Universale și minunile care s-au întâmplat

Stâlpii și fortificațiile ortodoxiei

Calendar 2014, Uniunea Ortodoxă Panelenă și Orthódoxos Týpos 4 aprilie 2014 nr. 2017, p.5

Cele 9 Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Universale 

și minunile care s-au întâmplat

Cele șapte harisme ale Duhului Sfânt

Prolog

Am ales ca temă a calendarului pe 2014 Sinoadele Ecumenice ale Bisericii noastre, pentru că, ne spune Sfântul Nectarie al Pentapolei, cele șapte Sinoade sunt stâlpii de neclintit ai Bisericii pe care, ca pe niște piedestale și temelii sigure, se sprijină întregul edificiu al creștinismului. Cele șapte turnuri prea înalte ale adevărului care au fost înălțate pentru paza dumnezeieștii dogme, care ni s-a revelat din Cer. Cele șapte fortificații ale Ortodoxiei, care au păzit sfintele tradiții de sofismele ereticilor. Cele șapte harisme ale Duhului Sfânt, care stabilesc și luminează pe cei ce stau întru întuneric și în umbră și îi sfințesc pe credincioși. Cele șapte flaute ale teologiei care au biruit trâmbițele ritorilor și sofiștilor.

Sfântul nou-mucenic Ahmed – musulman devenit mărturisitor al lui Hristos

Ofiţerul turc

Adevărul este că toţi sfinţii mor cu privirea aţintită la Înviere şi credinţa neclintită în Iisus Hristos Cel înviat, Care stă de-a dreapta Tatălui Ceresc. Prin această credinţă în puterea Învierii, toţi sfinţii trec în viaţa lor prin orice rea-pătimire, chiar şi prin moarte. Această credinţă de nezdruncinat a avut-o şi un musulman, Ahmed, care dă mărturie despre Înviere şi ne încredinţează de prezenţa Sfântului Duh în Biserica creştinilor.

Sfântul Ahmed era turc de neam, cu credinţa musulman şi a trăit spre sfârşitul veacului al XVII-lea în Constantinopol; nu era o persoană oarecare. Era ofiţer la Înalta Poartă, om ce trăia în palatele Sultanului şi secretar al Curţii. Dregătoria lui era mare şi presupunea cunoştinţe şi calităţi mari.

Despre desfranare - parintele Gheorghe Anitulesei

Convorbiri duhovnicesti cu parintele Paisie Olaru

Convorbiri duhovnicesti cu parintele Paisie Olaru

Parintele Ioanichie Balan: - Prea Cuvioase Parinte Paisie, in numele ucenicilor Sfintiei Voastre va cerem cateva cuvinte de folos spre mantuirea noastra, va rugam sa nu ne lasati fara de raspuns.

Parintele Paisie Olaru: - In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Parinte Ioanichie, imi cereti lucruri mari, ce depind de ajutorul lui Dumnezeu Care a zis ca "fara de Mine nu puteti face nimic". Am gustat oleaca din primul razboi mondial si aceasta era parola noastra: " Baieti, ochiul la inamic, urechea la comanda si cu Dumnezeu inainte !". Asa trebuie sa ne purtam si in razboiul cel duhovnicesc. Asadar, cu ajutorul lui Dumnezeu si dupa priceperea mea voi raspunde la cele ce urmeaza.

- Ce bucurii duhovnicesti va aduc ucenicii Sfintiei Voastre, calugari si mireni, pe care i-ati crescut si i-ati unit cu Hristos timp de peste 40 de ani?

- De unii m-am bucurat ca au facut roade bune, dar de altii m-am scarbit ca n-au rodit. Eu la toti am dat acelasi sfat, aceeasi samanta am semanat, dar ce pot sa zic! ? Poate pamantul inimii lor nu a fost pregatit sau a fost pietros ! Poate si noi i-am smintit ...

- Sunteti multumit acum la capat de drum de fiii duhovnicesti ai Sfintiei Voastre? Sau va pare rau ca nu ati facut mai mult pentru ei, pentru Biserica?

Parintele Justin Parvu: "Pe noi ne caracterizeaza acum frica si ateismul"

Interviu cu Părintele Justin, realizat de monahia Fotini, 17 februarie 2011

Părinte, asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt?

Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune. De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine.

Mitropolitul Serafim de Pireu la Adamclisi

Biserica si unitatea “in diversitate”

Unitatea Bisericii sta si a stat tot timpul in adevar. Nu intr-o persoana (cum este in catolicism papa), nici in mai multe persoane (ca in protestantism si ecumenism, tinand cont desigur ca ecumenismul este “copilul” protestantismului). Biserica nici macar nu a avut vreodata nevoie de unitate (facuta de oameni), Ea deja avand unitatea in Capul Ei, care este Hristos. Ca institutie divino-umana a lui Hristos,Biserica insasi este izvorul unitatii. Asta inseamna ca unitatea absoluta a oamenilor poate fi obtinuta prin intrarea in Biserica cea Una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca.

Hristos nu a intemeiat Biserica pentru o simpla unitate (a se tine cont ca Hristos nu a intemeiat o religie, cum este la moda azi exprimarea, ci Hristos a intemeiat Biserica. Intemeierea Bisericii este un eveniment unic in istorie pe care doar Hristos l-a realizat. Asta ca dovada in plus ca punerea lui Hristos laolalta cu intemeietorii de religii este o ignoranta crasa), ci pentru insasi unitatea in adevar si iubire si mai ales, pentru indumnezeirea omului prin har. Hristos nici macar nu a predat lectii de “moralitate” (din nou un termen la moda mai ales in ecumenism). Daca se urmaresc cu atentie invataturile Mantuitorului, vom vedea ca nu a invatat trairea morala, ci trairea ecleziala. mult mai inalta, cu un alt scop si alta finalitate.

Despre cele trei frici ale dracilor

Ai citit undeva o istorisire din viaţa Sfântului Ioan din Bostre. Odată, când Fericitul Ioan stătea la rugăciune, i s-au deschis ochii duhovniceşti şi i-a văzut pe draci. Nici nu cutezau să se apropie de omul lui Dumnezeu, nici nu voiau să plece departe de el. Văzându-i cuprinşi de frică, Ioan i-a întrebat de ce se tem mai mult. Au răspuns dracii: „De trei lucruri: de cel pe care voi, creştinii, îl purtaţi la gât; de cel cu care vă spălaţi în biserică şi de cel pe care îl mâncaţi în biserică”.

Omul lui Dumnezeu a întrebat din nou: „Dar din acestea trei de care vă temeţi cel mai mult?” I-au răspuns cetăţenii iadului: „De cel pe care îl mâncaţi în biserică”.

Sabia pe care Iisus Hristos a adus-o pe pamant

"Nu socotiti ca pace am venit sa aduc pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie." (Matei 10, 34)

Greu cuvant ne spune Hristos, insa nu atat de greu in sine, cat greu in inimile noastre neintelegatoare, care cauta sa slujeasca la doi domni si care cauta cai cat mai comode spre a birui pacatul si a dobandi vesnica odihna.

Sabia este Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel, aceasta ne apare mai intai in icoana cu vedenia Sfantului Ioan Teologul, din Apocalipsa, cand din gura lui Dumnezeu iese o sabie, adica "cuvantul Sau". Mai apoi, sabia este asezata in mana Sfantului Apostol Pavel, care de doua ori face asemanarea dintre cuvantul lui Dumnezeu si sabia cea despartitoare intre bine si rau, ca arma duhovniceasca impotriva duhurilor celor viclene ale lumii acesteia. De asemenea, ea este purtata si de Arhanghelul Gavriil, in acelasi chip duhovnicesc.

Baia Sprie: La parastasul pentru Părintele Justin Pârvu s-a cerut canonizarea Sfinţilor Închisorilor

Duminică, 14 septembrie 2014, în Baia Sprie a avut loc slujba parastasului pentru Părintele Justin Pârvu şi ceilalţi pătimitori în închisorile comuniste.

Ziua a început cu Sfânta Liturghie de la Biserica Pogorârea Sfântului Duh din localitate, după care s-a plecat la troiţa ridicată de Părintele Justin Pârvu la intrarea în mina unde a fost închis timp de patru ani. După parastas, monhaul Teodor Stănescu, prezent pe plaiurile maramureşene alături de Florin Popescu din Petru Vodă şi un alt mirean de acolo, a ţinut un scurt cuvânt în care a spus că Părintele Justin este un far călăuzitor.

La eveniment au participat şi câţiva moroşeni costumaţi în straie populare, doi dintre ei ţinând în mână un banner în care se cere canonizarea Sfinţilor Închisorilor.

Masa pentru cele aproximativ 150 de persoane a fost asigurată de demnul primar din Baia Mare, Dorin Paşca.

Sfinte Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii.

Vlad Herman

Îmi este foarte dor de Părintele Justin! (II)

Sursa foto: Cuviosul Justin Parvu (facebook)

"Îmi este foarte dor de Părintele Justin!"

Justinian. Arhiereul care ne arată pasul lui Dumnezeu în Nordul României

La Reuniunea Naţională a Tinerilor Ortodocşi, organizată în Baia Mare a fost lansat volumul lui Mircea Crişan: „Justinian. Arhiereul care ne arată pasul lui Dumnezeu în Nordul României”, o carte care prezintă o sinteză a convorbirilor pe care autorul le-a purtat cu Arhiereul în decursul ultimilor ani. Deşi e disponibilă de puţin timp în pangarele bisericilor din judeţ şi la magazinul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, cartea s-a bucurat de un real succes. Cei care doresc, pot s-o chiziţioneze de la aceste puncte, iar în ţară, magazinul Episcopiei o poate trimite prin poştă, pe baza unor comenzi telefonice. Redăm ma jos, „Argumentul” de la începutul cărţii, care explică povestea acestui volum.

Totul a început în Joia Mare, 12 aprilie 2012, când a fost pentru prima dată când am intrat la Înaltpreasfinţia Sa Justinian fără intenţia de a-i lua un interviu. I-am spus că nu am venit în calitate de jurnalist, ci pur şi simplu să-i urez sărbători fericite şi să-i mulţumesc pentru felul în care susţine cauza Sfinţilor Închisorilor, a celor care au suferit şi s-au sfinţit în temniţele comuniste. În acel moment ÎPS Justinian s-a luminat la faţă, şi mai tare, şi a spus „este o minune!”. A văzut că nu înţeleg şi a continuat spunându-mi că pentru el este o minune că am venit să deschid subiectul comunismului într-o discuţie particulară, o minune pentru că tocmai în acea noapte visase cu Ţarul Nicolae II, care suferise enorm pentru credinţă şi în final a fost ucis de comunişti. 

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu au urmat apoi o serie de întâlniri în care, dincolo de faptul că aveam senzaţia că-mi „încarc bateriile”, am învăţat multe şi am conştientizat cât de discret şi sublim face Dumnezeu minuni prin intermediul celor care-i urmează Cuvântul.

Urmele rămase pe icoana Sfinţilor Martiri Brâncoveni de la mirul izvorât pe 21 mai, la biserica Sfântul Ciprian (Zlătari) din Bucureşti

Preluare dupa Daniel Vla

Reiau articolul din luna mai:

O icoană a Sfinţilor Martiri Brâncoveni a izvorât mir la biserica Sfântul Ciprian de lângă Muzeul de Istorie, miercuri, 21 mai, în timpul procesiunii cu moaştele martirilor

După cum probabil multă lume ştie, în Bucureşti, pe 21 mai a avut loc procesiunea cu moaştele Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Au participat sute de preoţi, monahi, monahii, seminarişti, câţiva ierarhi şi mii de credincioşi.

Pe traseul pe care a mers coloana, a fost inclusă şi Calea Victoriei. Acolo, lângă Muzeul de Istorie, în pridvorul bisericii Sfântului Ciprian (Slătari) erau credincioşi cu icoana Sfinţilor Brâncoveni şi cu cea a ocrotitorului acelei bisericuţe, Sfântul Ciprian. Am trecut şi eu pe acolo şi m-a impresionat frumosa intâmpinare pe care le-au făcut-o Brâncovenilor. Nu ştiam însă ce se întâmpla tocmai atunci…

Iată ce am aflat:

La Biserica Sf. Ciprian de lângă Muzeul de Istorie icoana Sf. Martiri Brâncoveni a izvorât mir abundent în timpul procesiunii de azi. Mirul izvorăşte şi acum, icoana este în altarul Bisericii. Daţi mai departe. (21 mai)

Sursa, pentru cei ce au cont pe facebook: 

http://https://www.facebook.com/marian.maricaru?fref=ts

Voi reveni cu amănunte dacă voi mai afla.

Amănunte n-am mai aflat eu prea multe atunci, dar iată că de ziua Sfinţilor Brâncoveni icoana a fost scoasă din altar (căci în altar fusese ţinută) şi urmele lăsate de mirul, care au izvorât de la gâtul martirilor, se văd foarte clar. Sunt unsprezece! Domnitorul a avut unsprezece copii. Să fie vreo legătură?

Iată câteva imagini:

Sfinţilor, cinstiţilor mucenici rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi, pentru tot neamul românesc!

IPS Serafim de Pireu la Mangalia (8 sept. 2014) – predică puternică împotriva ecumenismului

Preluare dupa Graiul Ortodox

„Panerezia ecumenismului intercreştin sincretist”

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,

Prea Cucernici părinţi,

Iubiţi fraţi în Hristos,

-în textul scris lipsesc cuvintele rostite liber de la început ale Mitropolitului Serafim și de la final ale Arhiepiscopului Teodosie

Când apare o erezie nouă, care creează confuzie în cele ale credinţei, păstorii fiecărei epoci, confirmând ceea ce au promis în cadrul hirotoniei lor, trec la înfruntarea acestei erezii, pentru a fortifica şi delimita credinţa ortodoxă, astfel încât ea să se deosebească de rătăcirea ereticilor şi în acest fel să îi apere pe credincioşi de infectarea de întinarea kakodoxiei. În zilele noastre a apărut ca unul dintre semnele vremurilor din urmă şi ca„un lup înverşunat, care nu va cruţa turma”[1], panerezia ecumenismului sincretist intercreştin şi interreligios.

Ecumenismul, aşa precum se ştie, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori a Sfântului Sava, de profesorul de dogmatică şi învăţător a toată lumea, Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în lucrarea sa excepţională „Biserica Ortodoxă şi ecumenismul” notează:„Ecumenismul este un nume comun pentru falşii creştini, pentru falsele biserici ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toţi aceşti creştini falşi, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.[2]

Pr. dr. Mihai Valică: Se vrea o Catedrală a Mântuirii Neamului, dar fără recunoașterea noilor sfinți ai neamului românesc – Sfinții închisorilor

Maica Domnului în Ortodoxie (1): Unde ajung cei ce hulesc pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Fragment din Limonariu – cap. 26

Un bătrân cu numele Chiriac trăia în lavra Calamon din apropierea sfântului râu Iordan. Şi era bătrânul îmbunătăţit în fapte dumnezeieşti. La el a venit un frate străin din ţinutul Dara, cu numele Teofan, ca să-1 întrebe pe bătrân despre gân­durile sale. Bătrânul a început să-1 sfătuiască cu felurite cu­vinte de înţelepciune şi viaţă curată. Folosindu-se mult fratele din cuvintele bătrânului, i-a spus:

-           Eu, avvă, am comuniune în ţara mea cu nestorienii. Din această pricină nu mai pot rămâne cu ei şi vreau să locuiesc împreună cu tine.

Sfantul Voievod Neagoe Basarab: "Dacă ne pierdem credinţa, ne vom pierde şi neamul!"

Domniţa Despina, sotia Sfântului Voievod Neagoe Basarab, povesteşte:

Toamna anului 1509… Un vânt rece sufla sălbatic, smulgând acoperişurile de pe case, îndoind copacii şi ridicând colbul în vârtecuşuri. Pădurile păreau că freamătă de durere, zvărcolindu-se şi gemând după ajutor. Păsările zburau speriate, izbindu-se de zidurile caselor. În odăile Băniei, jupânesele Neaga şi Neagoslava se însemnau cu sfânta cruce şi şopteau rugăciuni, privind cu îngrijorare plumburiul cerului.

Zi de zi veneau veşti tot mai întunecate de la Târgovişte. Se auzea că unora dintre boieri domnul Mihnea le tăia nasul, altora buzele, luându-le averile după pofta sa şi nedând socoteală nimănui de nimic. Încă adăugase şi fărădelegea desfrâului, aducând necinste şi ruşine în sufletele multor fiice şi soţii de boieri. Oamenii trăiau în conace şi în bordeie cu frica în sân. Leu ce răcneşte şi urs flămând este cel rău, care stăpâneşte peste un popor sărac, zice înţeleptul Solomon.

Parintele Ilie Cleopa si Sfantul Justin Popovici

Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papism de Mitropolitul Ieroteos Vlahos

Mulţi creştini ortodocşi evlavioşi, mai ales dintre tineri, cer să fie informaţi despre diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi Papism. Urmăresc cu mult interes ştirile, aprecierile, analizele şi, în general, articolele din „Orthódoxos Týpos” care se referă la desconsiderarea Sfintelor Canoane de către arhiereii şi teologii ortodocşi, dar şi de către însăşi Patriarhia Ecumenică, aceştia urmărind ca astfel să faciliteze demersul pseudo-unirii ortodocşilor cu papistaşii. Poporul ortodox urmăreşte însă cu nedumerire şi nepăsarea clerului şi a multora dintre mitropoliţi faţă de aceste chestiuni. „Orthódoxos Týpos”, răspunzând cererii creştinilor ortodocşi evlavioşi înfăţişează diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi papistaşi, aşa cum sunt acestea consemnate în cartea „Vechea şi Noua Romă – Tradiţie ortodoxă şi apuseană” a Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios, kir Ierótheos.

IPS Serafim de Pireu: Sursa ecumenismului este masoneria, după cum sursa masoneriei este sionismul

Sursa și matricea ecumenismului este masoneria, care promovează prin ecumenism religia universală a luciferismului, după cum sursa și matricea masoneriei este abominabilul Sionism internațional[3], care a transformat teismul Vechiului Testament și al Prorocilor în cel mai josnic luciferism, prin Cabala demonică și trivialul Talmud, opere ale rabinilor demonizați ai iudaismului căzut și ale obsesiei lor de stăpânire și guvernare mondiale prin pseudo-Mesia pe care continuă să îl aștepte.

Fragmente din scrisoarea Mitropoliților Pireului și Konitsei către Papă, prin care îl cheamă pe acesta din urmă la pocăință și la lepădarea de ereziile Papismului

RELAȚIILE PAPISMULUI CU MASONERIA ȘI ISLAMUL. CONCILIUL II VATICAN. CE SPUNE DESPRE CONCILIUL II VATICAN ȘI DESPRE OCCIDENT SFÂNTUL CONTEMPORAN IUSTIN POPOVICI.

• Ecumenismul consfințește toate ereziile, lezează dogmele Ortodoxiei și reprezintă în esență cea mai mare erezie ecleziologică a tuturor timpurilor, pentru că pune semnul de egalitate între toate religiile și credințele. • Pentru a-și materializa scopurile, ecumenismul scornește tot felul de teorii, precum ”teologia baptismală”, ”Biserica universală nevăzută”, ”teoria ramurilor”, ”teoria celor doi plămâni”, a ”minimalismului dogmatic”, a ”teologiei postpatristice”, ”neopatristică”, a ereziei contextuale, a ”teologiei euharistice” etc. • Prin Uniație, Vaticanul promovează unitatea papistașilor și a ortodocșilor, nu pe baza credinței și a adevărului, ci a unei contopiri de tip sincretist, care are ca scop absorbirea Ortodoxiei de către Papism, fără ca acesta din urmă să se lepede de înșelările sale eretice. • Toate Bisericile Ortodoxe au condamnat Uniația. Orice fel de disculpare a acestui ”Cal Troian” al Papismului și recunoașterea bisericească a lui constituie o mizerabilă disprețuire a hotărârilor panortodoxe care condamnă Uniația. Activitatea uniaților în Grecia ortodoxă. • Uniația și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. • De ce este periculoasă Uniația pentru grecii ortodocși. • ”Preoții” uniați sunt lupi în piei de oaie, după cum a declarat Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea. • De ce activitatea Uniației constituie un scandal în Atena. Premisele pentru unirea Bisericilor. • Ce dezvăluie planul de pseudo-unire al Vaticanului. • Rolul ecumenismului laic. Ridicarea anatemelor este anticanonică. Majoritatea ortodocșilor nu va accepta pseudo-unirea.

Sfantul Maslu pentru Parintele Justin Parvu (mai, 2013)

Reuniunea Tinerilor Ortodocsi: Mii de persoane la procesiunea de pe strazile orasului Baia Mare

Aproximativ 4.000 de persoane din Romania si alte 11 tari au participat vineri seara la procesiunea de pe strazile orasului, cu ocazia evenimentului Reuniunea Nationala a Tinerilor Ortodocsi.

Marsul a inceput din Parcul Municipal Baia Mare, in varful coloanei aflandu-se tineri imbracati in costum popular si purtand cu ei mai multe icoane.

Pana la Catedrala Episcoala Sfanta Treime, miile de participanti au cantat pricesne si, odata ajunsi la destinatie, a inceput un alt moment de rugaciune, slujba fiind oficiata de mitropolitul Clujului, Andrei Andreicut.

Dupa acest moment, la scena din zona catedralei s-a desfasurat un program artistic muzical sustinut de tineri artisti si Ansamblul National “Transilvania”.

Reuniunea se va incheia sambata dimineata, tot la catedrala, dupa Sfanta Liturghie.

Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

Mai multe imagini, aici

De ce m-aş mai spovedi şi împărtăşi până la următorul post?

Zile după zile toride. Este începutul lui Răpciune şi, cu toate că temperaturile par să ne ducă în eroare, calendaristic a început toamna. Până la următorul post mai sunt două luni şi jumătate. Unii credincioşi s-au spovedit şi s-au împărtăşit în Postul Maicii Domnului, luându-şi de grijă până la iarnă, când în Postul Crăciunului se vor strădui să împlinească iarăşi rânduiala creştinească. Dar până atunci, oare sufletele noastre nu tânjesc după Hristos? Am auzit multe nedumeriri legate de administrarea Tainei Spovedaniei şi Împărtăşaniei în afara posturilor ori atunci când nu ai reuşit să posteşti un număr oarecare de zile în vremea câşlegilor. În trecut, astfel de dileme nici nu existau, deoarece credincioşii uzitau mult mai des Spovedania şi Împărtăşania. 

Din păcate, nu mai păstrăm aceeaşi frecvenţă a administrării lor ca la începutul creştinismului, când membrii Bisericii doreau şi primeau mult mai des Spovedania şi Împărtăşania. Astăzi, unii duhovnici încearcă să deştepte obiceiul din secolele primare, îngăduind împărtăşanie mai deasă, precedată neapărat de spovedanie. Alţi preoţi, dimpotrivă, neînţelegând necesitatea dezmorţirii dorinţei credincioşilor de a se împărtăşi mai des, continuă uzanţa de a nu-i chema la împărtăşit decât în cele patru posturi de peste an.

Planningul familial, o anticameră a morţii

În societatea modernă, însă, toate valorile mai sus enumerate îşi pierd sensul, prin apariţia şi promovarea contracepţiei şi a planificării familiale. Alternativa contracepţiei pune într-o lumină nouă relaţiile interumane: oamenii devin unii pentru ceilalţi simpli „furnizori” ai plăcerii, iar promiscuitatea şi vagabondajul sexual iau locul fidelităţii şi respectului reciproc. Treptat, pierderea responsabilităţii actului sexual a dus la goana după plăcere, dar şi la ignorarea consecinţelor directe ale relaţiilor intime. În acest context, e de la sine înţeles că apariţia unei sarcini reprezintă un „accident”, o „problemă” care trebuie urgent rezolvată şi pentru care aceeaşi societate modernă găseşte imediat soluţia: avortul. Şi, pentru că această formă de prostituţie mascată are nevoie de un suport moral, pe care Biserica nu îl poate asigura, nu lipsesc acuzaţiile de anacronism sau de lipsă de înţelegere a preoţilor faţă de problemele familiei contemporane. Iar pledoaria îndreptată împotriva celor care susţin că sensul căsătoriei se regăseşte în naşterea de prunci are drept principal argument greutăţile financiare. Vremurile sunt grele – se spune – cine mai poate face azi câte 5 - 6 copii, cum se făceau odinioară? De-abia ne descurcăm noi, de pe o zi pe alta! În plus, e dreptul nostru de a hotărî în privinţa numărului de copii pe care decidem să-i aducem pe lume şi a momentului oportun! Ce se întâmplă, însă, atunci când apare o „sarcină nedorită” (aşa cum denumim adesea pruncul din pântece, identificându-l mai degrabă cu o plagă, cu o boală de care trebuie să ne „vindecăm” cât mai repede…)?

Vizionarea TV scade nivelul de inteligenta si performantele intelectuale ale copilului

Inteligenta sau performanta intelectuala sunt determinate de o buna si rapida comunicare inter- si intraemisferica. Oamenii inteligenti, capabili sunt aceia la care puntea interemisferica este foarte bine dezvoltata, sustine dr. Jerre Levy, biopsiholog la Universitatea din Chicago, o autoritate in domeniul dezvoltarii emisferelor cerebrale. El arata ca, pentru dezvoltarea normala a creierului, sunt necesare acele experiente care presupun o angajare simultana a celor doua emisfere pentru a se intari si consolida aceste conexiuni interemisferice. Dar masurarea curentilor cerebrali, pe perioada vizionarii, arata insa o reducere dramatica a comunicarii interemisferice realizate prin puntea interemisferica (corpul calos). Astfel, dr. Levy insista sa li se ofere copiilor posibilitatea de a experimenta un mediu de limba coordonat cu unul vizual, si nu sa fie privati de primul prin vizionarea TV. (Healy, 1990)

„Școala homosexualității”, o nouă „ofertă educațională” pentru liceenii români

Irina Nastasiu, Doxologia

În ultima săptămână din anul şcolar trecut, elevi de la peste 10 licee din Bucureşti au participat, la Cinematograful „Elvira Popescu” din cadrul Institutului Francez, la o activitate organizată de reprezentanţii primei platforme video de educaţie sexuală în limba română, intitulată „Sexul vs. Barza”. Timp de trei zile, elevii au vizionat videoclipurile din cadrul platformei, în prezenţa şi cu participarea cadrelor didactice. Adolescenţii au aflat informaţii despre contracepţie, homosexualitate, masturbare sau pornografie, imaginile şi informaţiile prezentate neputând stârni decât revolta oricărei persoane cu un elementar bun simţ.

Evenimentul de la Cinema „Elvira Popescu” nu reprezintă însă o noutate. De doi ani încoace, sute de elevi sunt luaţi din şcoli „cu japca”, fără ştiinţa ori acordul părinţilor, şi duşi în biblioteci, unde sunt iniţiaţi în tainele perversiunilor de tot felul, unde li se inoculează ideea că homosexualitatea este doar o altă orientare sexuală, şi nicidecum un păcat strigător la cer, avortul fiind prezentat drept soluţia salvatoare şi bineînţeles, legală, în cazul sarcinilor „nedorite”.

Maria: "Fecioria, cel mai de preț dar de la Dumnezeu, prin care ne asemănăm cu Însuşi Mântuitorul şi Maica Domnului"

Cu ajutorului lui Dumnezeu, îndrăznesc să vă scriu mărturia mea, care sper să ajute pe mai mulţi tineri să nu săvârşească greşeală pe care am făcut-o eu. Vreau să încep prin a vă spune că fecioria este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, ne face să ne asemănăm cu Însuşi Mântuitorul şi Maica Domnului.

Se creează în noi o stare de curăţie, de puritate de împreună lucrare cu Dumnezeu. Dar dacă eu am căzut în acest păcat, cum pot să mă mai asemăn cu Maica Domnului ? Cu Mântuitorul? Cum am putut să-mi murdăresc trupul, templu al Duhului Sfânt? Of, dacă aţi şti cât de mult mă doare acest lucru şi cât de mult mă mustra conştiinţa pentru această faptă josnică, care a început când aveam doar 12 -13 ani, de la o joacă. Eu nu m-am culcat cu un băiat din dragoste, ci din curiozitate. Nu mi-am dat seama că acest lucru înseamnă să pierzi totul, am întinat haina Sfântului Botez.

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre îndeletnicirea cu rugăciunea inimii

Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

Ucenicul: Arată-mi mijlocul nerătăcit de a mă îndeletnici cu rugăciunea lui Iisus.

Stareţul: îndeletnicirea nerătăcită cu rugăciunea lui Iisus se naşte singură din concepţiile nerătăcite despre Dumnezeu, despre Atotsfântul nume al Domnului Iisus şi despre raporturile omului cu Dumnezeu.

Dumnezeu este o fiinţă nemărginit de măreaţă, Atotdesăvârşită, Ziditorul şi Reziditorul oamenilor, Stăpân deplin asupra oamenilor, asupra îngerilor, asupra demonilor, asupra întregii zidiri văzute şi nevăzute. Această concepţie despre Dumnezeu ne învaţă că trebuie să stăm prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu întru cea mai adâncă evlavie, întru frica şi cutremurul cel mai mare, tinzându-ne către Dânsul toată luarea-aminte, adunându-ne în luarea-aminte toate puterile minţii, inimii, sufletului, lepădând toată împrăştierea şi închipuirea, ca pe nişte încălcări ale felului nerătăcit de a sta înaintea lui Dumnezeu, fel pe care îl pretinde cu stăruinţă măreţia lui Dumnezeu (In. IV, 23, 24; Mt. XXII, 37; Mc. XII, 29-30; Lc. X, 27). Minunat a grăit Isaac Sirul:

„Atunci când cazi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, fii în cugetul tău ca o furnică, fii ca târâtoarele pământului, ca un viermişor, ca un prunc care merge de-a buşilea. Să nu spui înaintea Lui nimic «înţelept»: apropie-te de Dumnezeu cu un fel pruncesc de a gândi” . Cei ce au dobândit adevărata rugăciune simt o negrăită sărăcie a duhului atunci când stau înaintea lui Dumnezeu slavoslovindu-L, mărturisindu-I-se, aruncând înaintea Lui cererile lor. Ei se simt oarecum zdrobiţi, de parcă nici n-ar exista – şi e firesc să fie aşa! Atunci când cel care se roagă simte cu îmbelşugare prezenţa lui Dumnezeu, prezenţa Vieţii Însăşi-Fiitoare, a Vieţii necuprinse şi neajunse, propria lui viaţă i se pare ca o picătură cum nu se poate mai mică faţă de oceanul nemărginit. Într-o astfel de stare, a intrat dreptul Iov, mult-pătimitorul, ajungând la cea mai înaltă sporire duhovnicească. El a simţit că se topeşte (Iov XLII, 6) cum se topeşte şi piere zăpada atunci când cad pe ea razele soarelui arzător.

Parintele Ioanichie Balan: Hristos Mântuitorul lumii vă cheamă astăzi

Arhimandritul Ioanichie Bălan de vorbă cu tinerii

Iubiţi tineri,

Noi, oamenii, suntem zidiţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Adică buni, credincioşi, smeriţi, iubitori de Dumnezeu, iubitori de aproapele şi de tot ce este frumos. De aceea ne rugăm Lui, vorbim cu El seara şi dimineaţa şi oricând rostim TATĂL NOSTRU, ne rugăm şi facem Sfânta Cruce. Iar când nu ascultăm de Tatăl ceresc, nici de preot, nici de tata şi mama care ne-au născut, atunci Domnul se depărtează de noi, părinţii şi prietenii încep să ne dispreţuiască, toate parcă ne sunt împotrivă, nu ne putem ruga şi nu avem ajutor şi mulţumire în viaţă. Atunci diavolul ne luptă cu gânduri de tristeţe, de răzbunare, de necredinţă, de îndoială şi deznădejde. Este semn că ne-am depărtat de Dumnezeu, că vrem să ne rezolvăm greutăţile vieţii singuri, că nu mai ştim de unde ne poate veni salvarea, pacea inimii, fericirea şi mântuirea.

Târgu Neamț – Alt oraș care îl declară cetățean de onoare pe Părintele Justin Pârvu

Joi, 28 august, Părintele Justin Pârvu a primit post mortem titlul de cetățean de onoare al orașului Târgu Neamț, în semn de recunoaștere și apreciere a activității sale.

Consilierii locali au aprobat, în unanimitate, proiectul de hotărâre privind acordarea titlului de “Cetățean de Onoare” Arhimandritului Justin Pârvu. Inițiativa a aparținut lui Valeriu Bârsan, consilier local PSD și a fost susținută de primarul Daniel Harpa:

“Părintele Justin Pârvu nu mai are nevoie de nicio prezentare, a fost o personalitate marcantă care a influențat credincioșii din zonă, din întreaga țară și din străinătate. A fost părintele sufletelor noastre, duhovnicul neamului românesc. Este o bucurie și o onoare pentru noi să îl avem pe Părintele Justin Pârvu cetățean de onoare al orașului Târgu Neamț. Cu siguranță, sunt de acord târg nemțenii și nu numai”.

Părintele Justin Pârvu: Trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării

Părinte, spuneați că trăim într-un lagăr electronic, chiar dacă noi nu sesizăm şi încă avem impresia că suntem liberi, într-o societate democratică. Credeți că este vreo diferență între acest lagăr şi cel comunist?

Dragii mei, nu este nicio diferență. Că este comunism sau neocomunism, că este sub Ceauşescu, sau sub Iliescu, sau sub oricare alt x-ulescu, prizonierul tot prizonier rămâne. De aici putem vedea noi arta şi dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii, după cum au reuşit sa transpună în mințile noastre comunismul drept democrație, cenzura drept libertate, încât au ajuns să desăvârşească această artă demonică, arta minciunii;trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi nefireşti. Se lucrează cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care este partea reală a lucrurilor. 

Serafim Rose: "SFINTII PARINTI, CALAUZA SIGURA SPRE ADEVARATUL CRESTINISM"

Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta... Nu va lasati furati de invaţaturile straine cele de multe feluri. Evrei 13:7, 9

NU A EXISTAT NICIODATA un asemenea veac al falsilor invatatorilor precum acest jalnic secol al 20-lea, atat de bogat in jucarioarelumesti si atat de sarac in cele ale mintii si sufletului. Orice parere imaginabila, chiar si cea mai absurda, chiar si dintre cele respinse pana mai deunazi de toti oamenii civilizati – acum isi gaseste sustinerea si propriul ei „invatator”. Cativa dintre acesti invatatori dovedesc sau fagaduiesc „puteri spirituale” si false minuni, precum o fac unii ocultisti si „harismatici”; dar majoritatea acestor invatatori contemporani nu ofera nimic mai mult decat un amestec slab de idei nedigerate pe care le-au primit „din vazduh”, ca din partea unor „intelepti” (sau „intelepte”) ce se auto-intituleaza astfel, ce socotesc a cunoaste mai mult decat toti cei din vechime, doar prin simplul fapt ca vietuiesc in „iluminatele” noastre vremuri moderne. Prin urmare, filosofia are o mie de scoli, si „crestinismul” o mie de secte. Unde poate fi gasit in toate acestea adevarul, daca mai poate fi gasit cu adevarat in vremurile noastre atat de ratacite?

Patriarhul Daniel s-a intalnit cu Cardinalul Leonardo Sandri. In numele cui s-o fi intalnit oare?

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit, astăzi, 30 august 2014, vizita Cardinalului Leonardo Sandri, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale la Vatican. Eminenţa Sa a fost însoţit Înaltpreasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit romano-catolic de Bucureşti, şi de Preasfinţitul Mihai Frăţilă, Episcop al noii Eparhii Greco-Catolice de Bucureşti.

La finalul întâlnirii de la Reşedinţa Patriarhală, Cardinalul Leonardo Sandri a declarat: „Am venit în România pentru a fi alături de Biserica Greco-Catolică în aceste zile odată cu instalarea noului Episcop Mihai Frăţilă, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice de Bucureşti şi în acest context am crezut că este de bună cuviinţă să fac o vizită şi Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în acelaşi timp purtând şi salutul Sanctităţii Sale Papa Francisc I care este un foarte mare admirator atât al Bisericii Ortodoxe Române cât şi al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel”.

basilica.ro

Oare in numele cui se intalneste Patriarhul Daniel (oare pentru a cata oara?) cu acesti reprezentanti ai Vaticanului? Cu siguranta nu in numele lui Hristos! Oare papa Francisc pentru ce admira BOR mai exact? Ca pe Patriarhul Daniel imi cam dau seama pentru ce. Cu siguranta nu pentru faptul ca nu a schimbat nimic din invataturile lui Hristos, apostolilor si Sfintilor Parinti. Cu siguranta nu pentru mucenicii si sfintii - multi dintre ei deveniti sfinti tocmai pentru faptul ca nu au facut compromisuri in materie de credinta chiar si cu prigonitorii apuseni -. Iar lista poate continua. 

Oare chiar nu se gandesc la ce vor raspunde in fata Domnului pentru toate acestea?

Vlad Herman

Îmbrăcămintea indecentă a femeilor în Sfintele Biserici

Predică despre îmbrăcămintea indecentă

a femeilor în Sfintele Biserici

        Mitropolitul Ieremia al Gortinei și Megalopolei

            Duminică, 24 August 2014

1. Frați creștini, această predică a mea o scriu cu întârziere, căci trebuia s-o scriu încă de la începutul perioadei de vară și chiar încă de anul trecut. Subiectul predicii este: Îmbrăcămintea indecentă a femeilor în Sfintele Biserici.

Sfânta Biserică, frații mei, se numește astfel pentru că este locașul lui Dumnezeu. Dar cum este biserica locaș al lui Dumnezeu, de vreme ce Dumnezeu este pretutindeni? Da, Dumnezeu este pretutindeni, frații mei, însă în biserică El este prezent trupește. Pentru că pe Sfânta Masă, pe care se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie, se află Trupul și Sângele lui Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a întrupat în pântecele Fecioarei Maria.

Când se sfințește o biserică, Dumnezeu îi trimite un Înger, care este totdeauna în ea, păzitor și apărător al ei. Și aceasta pentru că sfințirea bisericii este botezul ei. Și așa cum nouă, când ne-am botezat, ni s-a dat un Înger spre păzirea noastră, tot astfel și bisericii. În timpul Dumnezeieștii Liturghii pe care o săvârșim în biserică, Cerul cu Îngerii săi coboară în ea, iar Îngerii și oamenii se unesc pentru a slavoslovii împreună pe Dumnezeul Treimic.