Batjocura la adresa lui Hristos in purul stil ecumenist

Printre ei si un preot roman din Franta (minutul 51.50)

Ioan Ianolide: Tristetile unui detinut

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.

Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.

Cum se cuvine a sta în Biserică

Ce poate fi mai înfricoşător decât aceste lucruri. Că Biserica este cer şi că mai înainte şi casele erau biserici, iar acum Biserica este mai defăimată chiar decât o casă. Că într-o casă este rânduială şi fiecare îşi face slujba lui, iar în biserică este mare tulburare si neîncetată frământare de lume, ca într-un târg. Şi doar ştiţi că biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfânt şi îngeresc, este Împărăţia lui Dumnezeu şi însuşi cerul. Adu-ţi aminte de Sfânta Masa aceasta, pentru ce pricină este pusă şi Cine se află pe ea. Știu că cel nebotezat nu cunoaşte această taină, dar tu ştii ce să înţelegi când auzi pe Proorocul zicând: „Aşa zice Domnul, depărtaţi-vă de la pământ şi vă suiţi la cer”. Că Biserica cer se numeşte. Adu-ţi aminte al cui Nume se cinsteşte în Biserică! Iar acum voi faceţi în biserică mai mult râs decât în târg. 

Parintele Eftimie Mitra: “Scrisoarea parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa nu are valoare testamentara”

In scrisoarea catre parintele Iustin Parvu, parintele Gheorghe Calciu, nu scrie ca nu doreste sa fie dezgropat, ci chiar dimpotriva, mentioneaza ca: “daca din diferite ratiuni voi fi dezgropat”…

Scrisoarea e un act de smerenie profunda in duhul Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe.

   Afland de vestea neputrezirii trupului parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa nu putem spune decat ca ne-am bucurat. Martirul anticomunist a fost placut lui Dumnezeu pentru viata sa exemplara, cu caderile si urcusurile momentelor prin care a trecut. Indiferent daca, sfintele sale moaste, s-ar fi dezgropat sau nu, cei care i-au cunoscut viata stiau ca e un placut al lui Dumnezeu. Parintele Eftimie Mitra de la schitul “Sfintii Români”, cu radacini in manastirea Petru Voda, unde l-a si cunoscut pe preotul marturisitor, spune ca scrisoarea trimisa parintelui Justin Parvu e un act de smerenie fiind interpretata de mass-media in mod fortat ca fiind un act oficial testamentar.

-L-ati cunoscut pe părintele Gheorghe Calciu?

-Cu mila lui Dumnezeu l-am întâlnit de câteva ori la manastirea Petru Voda. Eram rasofor și am purtat câteva discuții cu sfintia sa. I-am luat si patru interviuri pe care le-am publicat in revista “Puncte Cardinale” si alte cateva publicatii. Nu as putea spune ca l-am cunoscut atat de aproape, dar a fost suficient cat sa imi dau seama ca nu era un om ca noi ceilalti. Avea un duh de pace care se simtea in preajma sa. In acelasi timp se vedea la sfintia sa si o fermitate pornita dintr-o convingere interioara.

-In ce consta aceasta fermitate?

-In primul rand in crezul sau si in dragostea de neam. Vorbea clar si fara ezitari despre erezia ecumenista, despre cipurile biometrice, despre neam si tot ceea ce este romanesc. Cand am fost prima data la manastire, ca pelerin, am primit de la parintele Iosif Pasca un manunchi de foi xeroxate care cuprindea cele sapte cuvinte ale parintelui Calciu. In acele cuvinte se vedea taria de caracter si puterea cuvantului parintelui Calciu. Asa am inceput sa prind drag de sfintia sa. As recomanda oricui sa le citeasca, chiar daca sunt din perioada comunista, ele sunt valabile si azi, cu atat mai mult cu cat ce se intampla atunci se repeta azi, dar sub alta forma.

Parintele Arsenie Boca despre CUM ARATA UN EPISCOP ADEVARAT

“Sunt vremuri, şi împrejurări în toate vremurile, când spunând adevărul şi propovăduind îndreptarea îţi poţi pune viaţa în primejdie de moarte. Aşa s-au întâmplat lucrurile în zilele luiIoan Botezătorul şi a lui Irod şi aşa s-a întâmplat în zilele Sfântului Ioan Gură de Aur şi a împărătesei Eudoxia, fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis odată, apărând văduva, cuvintele acestea: “iarăşi se tulbură Irodiada, iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan“. Pentru curajul său de a apăra săracul împotriva bogatului Sfântul Ioan a trebuit să ia calea exilului, prigonit de împărăteasă, până când, sfârşit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariană.

Un creştinism fără recunoaşterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu şi stăpân al lumii nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. Iar cu cât viaţa se face mai necurată cu atât te întuneci dinspre Dumnezeu, până la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat. Viaţa trăită fără grijă, numai pământeşte, la asta te duce.

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cel care caută laudele nu este om liber

Dar ia daţi-mi o definiţie a slavei! Ce este, aşadar, slava? Este, va spune cineva, faptul de a fi admirat de toţi. Şi cum te vor admira, pe drept sau pe nedrept? Pe nedrept? Atunci nu e vorba de admiraţie, ci de linguşire şi batjocură. Pe drept? Dar asta e cu neputinţă, pentru că oamenii judecă părtinitor.

 Sunt influenţaţi de patimile lor şi-i admiră pe cei care slujesc dorinţelor lor. Şi dacă vă îndoiţi, priviţi-i pe cei care-şi cheltuie banii şi le umplu de bani pe femeile desfrânate, pe lăutari şi pe dansatori. Cel care caută laudele nu este om liber. Pentru că nu face ceea ce-i place lui, ci ceea ce place altora. Astfel, slava deşartă nu va întârzia să-l scoată de pe drumul virtuţii.

 

(Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 37)

Parintele Amfilohie Branza, primit de mai multi copii la biblioteca "Alba Iulia" din Chisinau

Parintele Amfilohie Branza si maicile de la Diaconesti, la Chisinau (VIDEO)

Agăţată în coasta muntelui şi ascunsă pe jumătate sub aripa pădurii, mănăstirea Diaconesti pare un cuib de pasare rară… Duhovnicul obştei mănăstirii este Parintele Amfilohie Brânză. Cine doreşte să afle mai multe despre această mănăstire şi vieţuitorii ei pot merge în Ţară, la mănăstirea Diaconesti. Dar pentru mulţi dintre cei care nu au această posibilitate, graţie relaţiilor pe care le are mănăstirea cu ASCOR Chişinău şi Fundaţia “Vasiliala”, filiala Chişinău, Parintele Amfilohie a venit la Chişinău cu o parte din obştea măicuţelor de la Diaconeşti. A venit să se întâlnească cu fraţii de peste Prut, să-i cunoască mai bine, să comunice, să le dea sfaturi în diverse dileme ale vieţii cotidiene şi, în dar… un frumos buchet de colinde.

Între timp au vizitat comunitatea mănăstirilor “Sfîntei Înălţări a Domnului” - Noul Neamţ de la Chiţcani, "Sfânta Cuvioasa Parascheva” de la Hâncu, “Nașterea Maicii Domnului” de la Curchi, sediul ASCOR Chişinău şi Fundaţiei “Vasiliala”, filiala Chişinău. Colinde, comunicare, discuţii-dezbateri, schimb de opinii cu creştini ortodoxşi, dar şi cu persoane de alte confesiuni, cu tineri, părinţi, copii au constituit agenda vizitei comunităţii obşteşti de la mănăstirea Diaconesti la Chişinău. Relaţia de parteneriat cimentată în ultimii doi ani dintre Biblioteca “Alba Iulia” şi ASCOR Chişinău, Fundaţia “Vasiliala”, filiala Chişinău a favorizat o vizită a părintelui Amfilohie Brânză şi a celor 15 măicuţe la bibliotecă.

Sfantul Iustin Popovici: "Cel mai cumplit e să fii om într-o lume în care există numai moarte şi nu există Înviere"

„Omul este cea mai mare valoare din toate lumile. El este un mic dumnezeu în noroi. Aş fi cârtit împotriva lui Dumnezeu că m-a făcut om, dacă n-ar fi trăit Hristos pe pământ.

Această lume ar fi o mare farsă, ar fi o cumplită batjocură dacă nu ar fi omul mai puternic decât moartea. Mai puternic decât moartea! Aceasta e chemarea! 

Aceasta este lozinca omului care gândeşte normal, a omului care caută sensul vieţii! Oare este sensul vieţii să devenim viermi? Oare pentru asta ne-a făcut Dumnezeu? Nu, totul e mizerabil. Totul e cumplit. Dar cel mai cumplit e să fii om într-o lume în care există numai moarte şi nu există Înviere.”

Sfantul Iustin Popovici

Paisie Aghioritul: Tinerii în fața celor două căi ale vieţii

Părinte, ce trebuie să răspundem tinerilor care întreabă dacă viaţa monahală este mai înaltă decât cea în căsătorie?

- Mai întâi trebuie să-i faceţi să înţeleagă care este menirea omului şi care este sensul vieţii. Apoi să le explicaţi că cele două căi pe care le-a trasat Biserica noastră sunt binecuvântate, pentru că amândouă îi pot duce în Rai, dacă trăiesc după Dumnezeu. Să pre­supunem că doi oameni vor să meargă la un loc de închinare. Unul merge cu autobuzul pe drumul princi­pal, iar celălalt merge pe jos, pe o cărare. însă amân­doi au acelaşi scop. Dumnezeu şi de primul se bucură şi de celălalt se minunează. Rău este numai atunci când cel care merge pe cărare îl judecă în sinea sa pe celălalt care merge pe drumul public, sau invers.

Părintele Justin: Cu cît vremurile sînt mai tulburi şi mai grele, cu-atît sînt mai bune pentru mîntuire

Reporter: – Cîţi credincioşi păstoriţi la această mănăstire?

- În prezent avem 120 de vieţuitori, din care şase preoţi ieromonahi, doi diaconi, 40 de monahi, 15 fraţi, 40 de maici, trei medici (două maici şi un călugăr) şi 14 surori. Maicile şi surorile locuiesc la trei kilometri de aici şi le-am dat, ca ascultare, să se ocupe de un laborator de plante medicinale. La nivelul Mănăstirii Petru Vodă ne mai ocupăm şi cu îngrijirea şi educarea a 22 de copii orfani din clasele I – VIII – avem şi trei copii de sîn – precum şi cu adăpostirea şi îngrijirea a 22 de bătrîne.

- Cine vă finanţează aceste frumoase acte de milă pe care le faceţi?

- Banii sînt cei proveniţi de la laboratorul de plante medicinale, însă nu ne-am putea descurca nicicum fără aportul credincioşilor care vin la noi de pretutindeni.

- Ce moaşte se găsesc la mănăstirea sfinţiei voastre?

- La noi se găsesc moaştele Cuviosului Pavel, ale Sfîntului Ierarh Ghelasie, precum şi ale Cuvioşilor Paisie, Sila şi Nathanail, acestea din urmă fiind donate de către Mănăstirea Putna. Tot la noi se mai află părticele din 20 de sfinţi necunoscuţi (donaţi de călugărul Serafim), o părticică dintr-unul din cei 14.000 de copii ucişi de Irod în Ierusalim, precum şi două cranii de eroi necunoscuţi, luate de la cimitirul din Aiud.

- Se aude că aici ar exista şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a lăcrimat…

- Da, aşa este. Pe 14 Septembrie anul curent, chiar la Înălţarea Sfintei Cruci, o femeie, oarbă şi mamă a cinci copii, s-a rugat, seara, timp de două ore la această icoană. La un moment dat, ea a simţit că se întîmplă ceva deosebit şi m-a înştiinţat şi pe mine, însă nu i-am dat atenţie. A doua noapte, o tînără din Bucureşti, făcînd metanii la această icoană, a izbit-o un miros plăcut şi deosebit. Neştiind ce se întîmplă, a aprins o lumînare şi a privit la faţa icoanei. Apoi l-a anunţat pe paracliser, care, la rîndul lui, m-a înştiinţat şi pe mine despre această minunată întîmplare. Am luat lumînarea şi, cercetînd, am observat că din palmele Pruncului se prelingea Sfîntul Mir. Da, se prelingea pînă la picioarele Lui.

- Ce semnificaţie are această minune?

Feciorie și căsătorie

Sf. Părinţi consideră că fecioria, ca stare, este superioară căsătoriei. Pr. Stăniloae afirmă că dacă cineva consideră că ar putea să trăiască necăsătorit să o facă negreşit, indiferent dacă la mânăstire sau nu. Dumneavoastră aveţi altă părere?

Eu nu am altă părere, ci spun numai că sub aspect al dăruirii până la mucenicie, căsătoria este superioară călugăriei. În rest, suntem de acord cu ce zice nu numai Pr. Stăniloae, ci şi Sf. Pavel: „Cel ce poate să stea necăsătorit ca şi mine, să rămână, iar cel ce nu poate, decât să ardă, să se căsătorească”. Sub acest aspect este clar. Priviţi icoana Înfricoşătoarei Judecăţi sau icoana în care se arată stările de o parte şi de alta şi veţi vedea: ceata cuvioşilor, ceata mucenicilor, ceata apostolilor şi aşa mai departe, deci veţi vedea că ceata mucenicilor este superioară cetei călugărilor.

95 de ani de la nașterea unuia dintre Sfinții Închisorilor, Ioan Ianolide

Frânturi de mărturisiri

Timp de trei ani am scris aceste pagini tensionat, urmărit, singur. Nu le pot reciti. Nu le pot sistematiza. Sunt bătrân şi bolnav. Nu mai pot lupta, nu mai pot rezista dar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit şi obiectiv, celece am trăit, am văzut şi am suferit. Sunt 16 ani de când ne-am eliberat plângând, sufocaţi, trişti din Aiud şi de când ne simţim întemniţaţi de statul ateist. Nu avem libertate, nu avem mulţumire sufletească, nu avem dreptul de a ne exprima, de a mărturisi public. Îmi fac o datorie sfântă faţă de lumea întreagă în a comunica cele petrecute aici şi sunt conştient că nu îmi risc viaţa, ci sufletul. Căci dacă m-ar ucide pentru această mărturisire de adevăr aş fi fericit dar ei ucid sufleteşte, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor şi asta mă înspăimântă.

Creştini vs. Credincioşi

Mereu am fost fascinat de dialogul mistic, tainic, şoptit dintre arhiereul liturghisitor şi viitorul diacon, care îşi aşteptă Sfânta Taină a Hirotoniei. În faţa Sfântul Altar, îl ajută pe episcop să se spele pe mâini, simbol al marelui moment ce urmează: Hristos iese să se jertfească pentru păcatele noastre. În această emoţie liturgică, arhiereul îl întreabă, şoptit, pe candidat: „Câţi sunt credincioşi?”. Iar el, în vâltoarea momentului, răspunde: „Toţi suntem credincioşi!”.

Un răspuns liturgic, am putea spune, o formulă ce stă acolo, în Liturghier, de cel puţin o mie de ani. Un răspuns spus de pe buze, în acele momente de încărcare duhovnicească şi emoţională. În acelaşi timp, o formulă care exprimă o mare realitate: diferenţa dintre creştini şi credincioşi.

Despre manifestarea inchizitorială a cetei ateiste

Ceata "raţionalist-progresistă" s-a dovedit de cele mai multe ori complet iraţională, complet betonată în convingerile lor care nu pot fi străpunse nici de cele mai rezonabile argumente de genul cifrelor pe care le prezinţi aici. Asistăm astfel la un soi de gândire şi manifestare inchizitorială, culmea, împotriva unui cult care nu a avut nicio legătură cu Inchiziţia. 

Argumentelor raţionale care li se opun, ei le răspund cu sloganuri şi axiome, practic cu dogme rumegate pe de rost. Iar în nesimţirea lor cea mare afirmă că religia este manipulatoare şi că încătuşează conştiinţele, când anti-teismul lor are toate simptomele fanatismului religios.

"Lupul Vicios"

Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor

Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar. Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! 

Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii - povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu - să se îmbrace cuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.

Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez şi pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Părintele Filotheu Zervakos

Parintele Rafail Noica: "Liturghia e cuvânt viu, nu spectacol"

"Cum putem sa repetam aceeasi liturghie (unii preoti zilnic) si sa nu ne plictisim, cum ne acuza unii ca este ca si cum am vedea aceeasi piesa de teatru în fiecare zi? Fiindca Liturghia e cuvânt viu, nu spectacol. Si cuvântul înnoieste si se înnoieste în om. Este cuvânt viu fiindca este energie dumnezeiasca. Chiar la nivelul omului exista energia comuniunii. De exemplu, cum am mai amintit, în lucrul cel mai obisnuit al lumii noastre când doi îndragostiti îsi spun: “Te iubesc!” ar putea unul sa raspunda: “Stiu, ca mi-ai mai spus-o de 20 de ori deja.” Aceasta nu este informatie, este comuniune. Le place sa auda cuvântul asta. Se înnoiesc prin el în prietenia, în apropierea lor.

Cuvântul însa creste mult mai mult în rugaciune, când ne adresam Domnului cu “Tu.” Biserica este cultura fara egal, în istorie si ne-a dat cuvinte de comuniune cu Însusi Cel fara de început Care, smerit, se pogoara la mintea noastra, ca sa înalte mintea noastra la mintea Lui cea fara de început.

Rugaciunea este cuvântul de comuniune la care trebuie sa fim cu mare atentie. “Sa luam aminte – cum se spune la Liturghie – Întelepciune !.” Este cuvânt pe care nu trebuie sa-l pierdem. Când suntem în Biserica la slujbe, sau când citim rugaciunile de dimineata, de seara ori înainte sau dupa Împartasanie, trebuie sa fim atenti sa nu devina o formalitate. Caci fiecare cuvânt e un margaritar de mult pret, cum pamântul si cerul nu au" 

Ieromon. Rafail Noica

Blogul vladherman.blogspot.ro în 2013: Peste 155.000 de vizualizări şi peste 60 de abonaţi

În 2013, blogul vladherman.blogspot.ro a adunat 155.723 de vizualizări şi 91.046 de vizitatori unici, potrivit măsurătorilor statcounter.com.

La finalul anului trecut, peste 60 de persoane erau abonate la ultimele articole postate.

Totodată, conform google analytics, cel mai accesat articol a fost Minune la mormantul Parintelui Arsenie Boca - Cum s-a vindecat un tanar de paralizie - 13.461 afişări, urmat de Campanie: Scrie aici cu ce te-a ajutat Părintele Arsenie Boca! - 11.246 şi Profetiile Parintelui Arsenie Boca: "Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului" - 4.931

Vlad HERMAN

Lumea strambata

Parintele Arsenie Boca: Focul şi sarea...

Focul e al Duhului Sfânt, care sărează, păstrează firea nestricată. Această păstrare e însă şi o asceză voluntară, o jertfă de sine a firii. Sarea e şi nevoinţa şi pocăinţa. Înţelepciunea e încă numită sare...

Sare sunt şi slujitorii lui Dumnezeu între oameni, ca să nu se strice natura oamenească. Deci, dacă slujitorii (preoţii) nu mai au rolul de sare (fiind cu risc acest fel de a fi!), iată, vor fi călcaţi în picioare, cinstea lor va fi terfelită.

De multe ori se aude că răspunderea pentru relele în care au dat oamenii e răsturnată în seama slujitorilor lui Dumnezeu. Vinovăţia este însă pe din două.

Şi atunci, păstorul, predică în pustie!

Cât foc şi câtă sare trebuie să ai ca să înflorească pustia din lăuntrul omului ca crinul?

„Pentru înmulţirea neascultării a luat Dumnezeu cuvântul de pe pământ”.

Prejudecăţile – păcate ale minţii – ochiul care trebuie scos – trebuie ca fiecare dintre noi să ne vedem de ochelarii proprii, şi să-i ştergem de praful păcatelor altora, că nu acelea ne vor mântui; ci atunci să nădăjduim mântuirea când ochii noştri nu mai văd paiul nimănui, ca pe toţi să-i învăluim cu iubirea care iartă totul şi înţelege totul.

 (Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 5, Editura „Credinţa strămoşească”, 2006, pp. 60-61)

Pustnicii nevazuti din Muntii Bucovinei

Cei ce isi prorocesc moartea 

Pustnicul Zosima a murit de curand, in octombrie 2008, la varsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a ingropat, in taina, intr-un loc inalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre putinii oameni care i-a cunoscut pe acesti sihastri cu aura de sfintenie din muntii Rarau-Giumalau, care i-a vazut, care i-a auzit, care a fost ingaduit sa urce pana la ascunzisul lor din padure. Marturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest pustnic Zosima si-a "hotarat" exact ziua in care va muri, cu un an inainte. Si-a sapat singur groapa, asteptandu-l apoi pe ucenicul sau in ziua prorocita, ca sa il culce in mormant si sa aseze tarana peste dansul. A spus sa nu i se puna cruce deasupra, ca sa nu afle nimeni unde a fost ingropat. A dat canon cu limba de moarte sa nu fie dezvaluit locul ingropaciunii, pentru ca ucenicii sai din munti sau eventualii pelerini sa nu-l tulbure nici dupa trecerea dincolo. "Un om cu viata ingereasca" a fost socotit schimonahul Zosima. La fel pustnicul Nectarie, mutat la viata vesnica in anul 2002, pe cand avea 108 ani. L-a chemat tot pe fratele Ioan, cu multa vreme inainte, fix in ziua pe care si-o sorocise pentru a muri. Era lucid, senin, inainte de a se aseza in groapa proaspat sapata cu mainile. Si-au mai fost! Multi alti anahoreti, cu duh puternic, din muntii acestia, bucovineni, n-au vrut sa ramana nimic pamantesc dupa dansii. Doar rugaciunile lor. Padurile Raraului si Giumalaului sunt pline de asemenea morminte nestiute, de oameni indumnezeiti - unii poate chiar sfinti -, dar si de sihastri vii (multi dintre ei tineri), ce-si duc acelasi trai auster, in gropi, sub pamant, chiar si-n acest strasnic de geros inceput de an 2012. Pustnici multi, si doar intr-un singur munte? Cine ar fi crezut.

Computerul, IQ-ul şi viitorul copiilor noştri

În cartea sa „Inteligenţa emoţională”, Daniel Goleman a strâns rezultatele a decenii de cercetări asupra inteligenţei, ajungând la concluzia că avem tendinţa generală de a subestima importanţa abilităţilor sociale şi emoţionale.[1] Pe termen lung, există predictori mult mai buni decât coeficientul de inteligenţă. Dr. Jane Healy era de părere că „faptul că această carte a fost catapultată în fruntea best-seller-urilor şi a rămas acolo o perioadă îndelungată dovedeşte că Goleman a atins o coardă sensibilă a societăţii de astăzi, suprasaturată de informaţie”.[2]

Goleman trage un semnal de alarmă referitor la scăderea dramatică a „competenţei emoţionale” din ultimele două decenii – ceea ce unii cercetători au numit „maladia deficienţei emoţionale”. În Statele Unite, acolo unde s-au efectuat cele mai multe cercetări, în medie copiii au înregistrat un nivel în scădere al abilităţilor emoţionale în cazul a nu mai puţin de 40 de indicatori ai stării de bine emoţionale şi sociale (în perioada cuprinsă între mijlocul deceniului şapte şi sfârşitul deceniului opt al secolului XX). Aceste descoperiri sunt îngrijorătoare în condiţiile în care Goleman atestă că IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) contribuie doar cu aproximativ 20% la succesul financiar şi personal; restul de 80% depinde puternic de abilităţile socio-emoţionale.

Conferinta Sfintii Inchisorilor, in Baia Mare - 17 noiembrie 2013

Un calugar din Borsa hraneste 50 de batrani in fiecare saptamana

Staretul manastirii Prislop din Borsa, Celestin Ceusan, a hotarat sa-i slujeasca si pe cei in nevoi, si cum altcumva decat prin a le asigura o masa in fiecare vineri.

Astfel, 50 de batrani din Borsa primesc de mancare din produsele pe care calugarul le trimite de la 25 de kilometri unui baiat de incredere, care, ajutat de mai multi liceeni din localitate, pregatesc o masa calda pentru batrani.

“In Borsa, Primaria a facut un centru social destul de modern si au in jur de 80 de batrani, dar ei se intalnesc ziua, fac diverse activitati, cu elevii, cu cei de la liceu si, vinerea, o data pe saptamana, noi asiguram o masa pe care o fac tot elevii.

Noi le dam produsele care trebuie, iar elevii de la liceu, impreuna cu un alt baiat, fac mancarea si apoi ii servesc pe batrani. Le trimit alimente pentru aproximativ 50 de oameni”, a spus Celestin Ceusan.

Acesta spera ca pe viitor sa infiinteze o cantina sociala proprie si sa poata asigura doua mese in fiecare saptamana pentru varstnici.

“Cu ajutorul lui Dumnezeu, nadajduim sa infiintam o cantina sociala. La centrul asta social dam numai o singura data pe saptamana, iar daca ar fi fost aici langa noi era altceva. Vreau sa angrenez acum si preotii din Borsa, ca sa dam de doua ori pe saptamana”, a adaugat Celestin Ceusan.

Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

ANESTEZIA GENERALĂ LA ROMÂNI SAU SOMNUL NAŢIUNII NAŞTE MONŞTRI

…din somnul cel de moarte

 Trezeşte-te, tu, patrie drogată…

E dusă România iar pe cruce

Şi noi o contemplăm cu ochii goi.Nu sunt fan Adrian Păunescu, dar i-am citat poemul (uşor parafrazat) fiindcă se potriveşte perfect României azi: Marele Jaf continuă cuMarea Vânzare a Teritoriului la hectar. Iar noi, narcotizaţi de televizor, Internet sau alt drog preferat, privim cum solul, pădurile, resursele de subsol, libertatea, suveranitatea statală, ni se duc pe apa sâmbetei (oare de ce zice proverbul tocmai „a sâmbetei”?). Bine zicea cineva: somnul naţiunii naşte monştri!

Noi dăm pământ

Pe 9 decembrie Senatul României a votat Legea privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole extravilane de către persoane fizice şi înfiinţarea Autorităţii de Administrare şi Reglementare a Pieţei Funciare. Ceea ce nu reiese din titlu, dar e principala miză a legii, este faptul că permite străinilor (europeni, deocamdată) să cumpere pământ agricol la liber. Nici măcar nu mai sunt nevoiţi să-şi înfiinţeze un SRL în România, ca până acum, nici vreo altă restricţie sau limită nu li se impune.

Biserica "Sfantul Iosif Mărturisitorul" Baia Mare oferă consultaţii gratuite la matematica şi limba română, pentru copii

Biserica "Iosif Mărturisitorul" Baia Mare (de langa Judecatorie) reia programul de consultaţii gratuite la matematica şi limba română, pentru toţi copiii care doresc să-şi consolideze cunoştinţele sau au probleme la această materie şi doresc să şi le lămurească.

Din ce am reţinut, consultaţiile se desfăşoară în fiecare joi, de la ora 15.00, la limba română, şi în fiecare vineri, de la ora 17.00, la matematică, în centrul social din curtea bisericii.

Pentru mai multe detalii, cel mai bine ar fi să vă adresaţi reprezentanţilor bisericii.

Vlad HERMAN

Parastas pentru Mihai Eminescu, la Biserica "Sfântul Iosif Mărturisitorul" Baia Mare

Biserica "Sfântul Iosif Mărturisitorul" din Baia Mare a ţinut duminică, 19 ianuarie, după Sfânta Liturghie, un parastas pentru pomenirea marelui român Mihai Eminescu, la 164 de ani de la moartea acestuia.

Tot la finalul Liturghiei de duminică, directorul Teatrului Municipal Baia Mare, Claudiu Pintican, a fost invitat de inimosul preot Vasile Fodoruţ, pentru a recita câteva din poeziile marelui poet, în faţa credincioşilor de toate vârstele care au umplut biserica.

Vlad HERMAN

Experimentul "Prăjitura"

Un exemplu uimitor prezentat în cartea lui Daniel Goleman îl reprezintă un studiu efectuat pe termen lung, în care un grup de copii au fost evaluaţi mai întâi la o vârstă preşcolară, iar apoi, a doua oară, paisprezece ani mai târziu.

În prima etapă, acelor preşcolari li s-a oferit o prăjitură şi li s-a spus că, dacă se abţin timp de 15-20 de minute de la a o mânca, vor mai primi încă o prăjitură. Paisprezece ani mai târziu, aceiaşi copii au fost evaluaţi din nou şi s-a observat următorul fapt remarcabil: cei care dăduseră în pruncie dovadă de autocontrol şi se putuseră înfrâna de la satisfacerea imediată a poftei erau acum mai stabili emoţional, mai bine văzuţi de profesori şi mai plăcuţi de prietenii lor, şi obţinuseră rezultate mult mai bune la testele naţionale, în comparaţie cu ceilalţi copii care, cu paisprezece ani în urmă mâncaseră imediat prăjitura!

Acest studiu şi multe altele demonstrează clar că, dincolo de coeficientul de inteligenţă, există factori asociaţi cu deprinderile mentale eficiente.

Fragment din articolul "Computerul, IQ-ul şi viitorul copiilor noştri", publicat în revista Familia Ortodoxă, numărul din ianuarie 2014

“Despre vremurile ce vor veni…” – cuvinte rostite de Parintele Justin Parvu, in 2007

“Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o sa treceti voi! Acele vremuri deja le-ati inceput. Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica si nu va veti putea ascunde nici in crapaturile pamantului. Nu este usor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor traitori din Pustia Tebaidei, acolo nici militia nu intra, nici control de stat, nici finanta nu intra, nici un control care sa-i tulbure pe calugari. 

Erau de sine statatori si atat de liberi, incat ei intr-adevar puteau sa-si duca asa, cu toata dragostea, nevointa lor. Insa, la ora aceasta, trebuie sa lupti, si cu cel vazut, si cu cel nevazut; sa lupti cu tine, sa lupti cu lumea, sa lupti si cu dracul. Diavolul – faci cruce – se mai departeaza mai… Astia vazuti nu se departeaza, ba te asalteaza si-ti mai pun in carca si altele…“

(extras din cartea Gratiei Lungu Constantineanu, ” Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, ed. a III-a, Ed. Haritina, iasi, 2008).

Bartolomeu Anania: Nu particip, la asa-zisa “rugaciune comuna pentru unitatea Bisericii”

“… De aceea noi ne numim ortodocsi, adica dreptmaritori. Cu alte cuvinte, in credinta noastra il preamarim pe Dumnezeu pe calea cea mai dreapta cu putinta. As vrea insa sa adaug , fiindca prea se vorbeste mult si alandala in vremea noastra despre ecumenism care este altceva decat ecumenicitate. Ecumenicitatea inseamna universalitatea lui Dumnezeu pe acest pamant.

Ecumenismul este mai mult o politica decat o doctrina si o credinta, si fiecare intelege cum vrea. Cel mai multi il inteleg gresit. Ei cred ca este un fel de hora unirii: hai sa ne unim toti cu toate credintele, toate confesiunile, toate religiile, sa dam mana cu mana si sa fim veseli si sanatosi! Nu este asa! Ecumenismul inseamna ca fiecare credinta, fiecare confesiune crestina, fiecare religie sa-si pastreze identitatea proprie. Ecumenismul este un dialog intre doua sau mai multe identitati. Altfel dialogul nu poate exista atunci cand exista confuzie. Poate fi unitate in diversitate dar nu poate fi unitate in confuzie. Cei mai multi ecumenisti de astazi sunt din cei care cultiva confuzia. Slujesc impreuna cu unii, cu altii, se roaga impreuna cu altii...

AFLAREA MOAŞTELOR DREPTCREDINCIOSULUI VOIEVOD MARTIR MIHAI VITEAZUL LA TELEORMAN

Întrucât istoria neamului nostru a fost golită de Duh în perioada comunistă, iar în manualele de astăzi marii noștri voievozi sunt tratați cu superficialitate, se cade ca noi, preoții, să ținem trează conștiința creștină a românilor, știind bine că un popor care nu-și cunoaște trecutul și nu-și cinstește martirii nu are parte de viitor. De aceea, doresc să parcurgem în cele ce vor urma, viața Sfântului Voievod Mihai Viteazu.

Născut în anul 1558 în localitatea Târgul de Floci (numită așa după târgul de lână de aici), aproape de Giurgeni, jud. Ialomița, fiul lui Pătrașcu cel Bun, domn al Munteniei între anii 1554-1557 și al doamnei Teodora Cantacuzino. Bunul Dumnezeu l-a pus încă de la naștere pe Mihai pe calea răbdării și a suferinței, dobândind calități care i-au fost de mult folos în menirea pe care o avea de împlinit mai târziu. Tatăl său a fost ucis de cei ce-i râvneau tronul în 1557, așa că Mihai se naște în 1558 deja orfan, iar mama sa, doamna Teodora, este obligată să ia calea pribegiei, deoarece cei care i-au ucis soțul vroiau să ia și viața lui Mihai. În cele din urmă, se retrage la Mănăstirea Cozia, iar pe Mihai, pentru siguranță, îl încredințează unui unchi, Epitropul Iani, slujbaș de nădejde al Patriarhiei de Constantinopol. Astfel, Voievodul Mihai a crescut printre călugării din Constantinopol și de la Muntele Athos, învățând aici postul, ascultarea, rugăciunea și dragostea de neam.

Conducătorul Mihai Viteazu era considerat Sfânt de Părintele Iustin Pârvu

Parintele IUSTIN PARVU - Scoala familiei si scoala suferintei

Ce înseamnă a fi cult

„Iubesc foarte mult poporul nostru si iubesc in special poporul nostru de la sat. Iubesc taranimea noastra. Care intr-adevar a fost un popor cult. Caci ce insemneaza cult si cultivat? Insemneaza innobilat. Si s-a innobilat prin liturghie si prin rugaciune. Nu devine cult un intelectual care citeste o mie de carti, dar nu devine mai bun.

Si nu se uneste cu ceilalti in credinta si fiecare este robul ultimei carti pe care a citit-o. Ne dezmembram unitatea, nu ne mai smerim, nu mai avem delicatetea aceasta a unora fata de altii. Ori ne intoarcem la credinta, ori este mare pericol pentru poporul nostru.” 

Dumitru Staniloae

Cuvinte ale Parintelui Justin Parvu

Pr. Hariton Negrea - Cuvînt de pocăinţă la Duminica după Naşterea Domnului

De ce cinstim sfintele icoane?

Cinstim sfintele icoane pentru ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul ne-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura.

Cinstim sfintele icoane apoi pentru ca ele ne ajuta sa ne inaltam gandul la sfinfii care s-au nevoit si au patimit pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta.

Mai cinstim sfintele icoane pentru ca prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza, credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti.

Cinstirea icoanelor nu este inchinare la idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor infatisati pe lemn, ca unii bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru noi. Inainte de a fi asezate in biserici si in casele credinciosilor, icoanele se sfinfesc de catre preoti, dupa rinduiala stabilita de Biserica.

credo.ro

Minunea Icoanei Maicii Domnului Axion Estin de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă

„Bucură-te Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi celor biruiţi ajutătoare”

O minune preaslăvită s-a petrecut astăzi în mănăstirea noastră, prin purtarea de grijă a bunului Dumnezeu, minune care ne bucură şi ne mângâie inimile, dar care ne şi îngrijorează în acelaşi timp.

Astăzi, 11 ianuarie, 2014, icoana Maicii Domnului, din biserica Mănăstirii noastre, Paltin Petru Vodă, a izvorât şiroaie de mir, cu o mireasmă atât de puternică încât se putea simţi mirosul de mir atât în toată biserica, cât şi afară, în jurul bisericii.

Ajunul Craciunului - Manastirea Oasa 2013

Predica Pr. Mihai Valica la praznuirea Sfintilor trei ierarhi

Parintele Gheorghe Calciu la mormantul Parintelui Arsenie Boca

Imagine din cartea "Gheorghe Calciu - Cuvinte Vii"

Editie speciala despre Parintele Arsenie Boca, la B1 TV

Parintele Gheorghe Calciu: "După Botez, împărtăşirea e cel mai important act pe care îl puteţi face"

„Veniţi să vă spovediţi!”

Pocăiţi-vă şi veniţi să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi. Nu există mântuire fără spovedanie şi împărtăşire. Prima spovedanie e grea, pentru că în toată viaţa ta, poate de când erai copil, nu te-ai mai spovedit. Şi în toată viaţa asta a ta ai adunat păcate, şi păcate, şi păcate, de care tu singur te ruşinezi. Este foarte greu să faci prima spovedanie. Pentru că nu te-ai spovedit 10,15,30,70 de ani şi când te uiţi în urmă, la mulţimea păcatelor tale, zici: „Mi-e ruşine să mă spovedesc!”. Nu ţi-a fost ruşine să le săvârşeşti, dar te ruşinezi să le mărturiseşti, să le aduci în faţa lui Dumnezeu şi să spui: „Doamne, iartă-mă pentru toate păcatele mele!“. Trebuie să depăşeşti acest prag, care e unul demonic. Opoziţia la spovedanie n-o faci tu, o face demonul mândriei din tine, căci dacă ai fi umilit, ai veni să te spovedeşti. Şi uiţi că păcatele acelea ale tale Dumnezeu le cunoaşte şi le ţine minte mai bine decât tine. Veniţi şi spovediţi-vă şi a doua spovedanie va fi mult mai uşoară!

Parintele Arsenie Papacioc: “Numai in Adevar e unitate; daca nu e Adevar nu e unitate. HRISTOS ESTE ORTODOX”

- Sfinţia voastră, este un cuvînt, spune Mîntuitorul: “In Casa Tatălui, Meu multe locaşuri sunt” .

- Arhimandrit Arsenie: Asta nu în ce priveşte Adevărul, ci în ce priveşte trăirea Adevărului, este acest pasaj.

- Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc.

- Arhimandrit Arsenie: Aceste locaşuri sunt considerate după gradul de trăire, de împlinire privind Adevărul; asta este, nu altceva pentru că, dacă sunt mai multe locaşuri, îşi fac loc şi adventiştii, de ce nu? Dar îşi fac loc, dacă vrei aşa, chiar şi turcii şi îşi fac loc toate religiile pentru că sunt locaşuri multe acolo; nu?

- Dacă-i mîntuie Mîntuitorul…

Pr. Gheorghe Anitulesei despre pacatul desfranarii

Parintele Justin Parvu: "Politician înseamnă om de mare prestigiu"

E o criză profundă a omului modern, care nu mai stie de unde vine si spre ce merge… Dacă ai merge prin pădure, fără să ai o cărare, fără să vezi stele călăuzitoare, fără să vezi o luminită dacă e noapte, nu ai fi disperat? Nu te-ar apuca frica de orice zgomot, de tot ce nu cunosti si nu stii? Cum există o criză biologică la om, la individ, asa există o cecitate în cadrul neamului nostru…! Omul pare să fie inclus într-un plan diabolic ale cărui mijloace si al cărui capăt e adoratia aceasta pentru plăcerile duse la extrem. Se cultivă peste tot, e o boală generală, e prezentă pe toate continentele… Istoria se repetă. Excesul acesta de plăcere a dus la căderea societătii grecesti antice, a celei romane… După decadenta societătilor a urmat neantul istoric. Se află omenirea de acum în fata neantului? La societătile greacă sau romană decadenta se petrecea limitat, în interiorul imperiului respectiv, restul omenirii trăia după niste reguli… Acum e vorba, însă, de o decadentă mondială. Forta unui imperiu a existat atîta timp cît a fost animat de o fortă morală interioară, cît s-a supus regulilor si legilor. 

Parintele Serafim Badila despre vremurile lui Antihrist

Pr Gheorghe Anitulesei despre potrivnicul diavol

De ce nu se poate mântui nimeni fără Taina Botezului?

Pentru că toţi ne naştem cu păcatul strămoşesc, iar ştergerea acestuia se face numai prin Taina Sfântului Botez. Sfântul Apostol Pavel zice: “Printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii prin acela în care toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12), iar proorocul David recunoaşte că “întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” (Psalm 50, 6). De asemenea, proorocul Ieremia în “Plângerile” sale zice cu durere: “Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor” (5, 7), iar dreptul Iov arată că “nu este cu putinţă să iasă ceva curat din ceva necurat” (Iov 14, 4).

Din aceste mărturii ale Sfintei Scripturi înţelegem că păcatul strămoşesc a trecut la toţi oamenii şi deci ne naştem cu acest păcat. Dovadă şi mai grăitoare în această privinţă este faptul că şi copiii mor, ca efect al păcatului strămoşesc. Copiii nu se plămădesc din credinţa creştină a părinţilor, ci din trupurile lor, din carnea şi din sângele lor, iar Mântuitorul spune: “Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea” (I Cor. 15, 20). Precum mamele bune îşi spală copiii zilnic, îi îmbracă în haine curate, iar în caz de boală îi duc la doctor, tot aşa mama creştină se îngrijeşte şi de sufletul copilului, curăţindu-l de păcatul strămoşesc prin Sfântul Botez.

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, p. 41)

Catârul fără stăpân

N. Dramudianos povestește o experiență minunată pe care a trăit-o în 1940, în timpul războiului:

„Compania noastră primise ordin să cucerească o înălțime pentru a folosi drept cap de pod. Am făcut baricade printre stânci și după ce le-am aranjat pe toate, a început să ningă. A nins continuu două zile și două nopți, încât în multe locuri zăpada ajunsese până la doi metri. Am rămas izolați și fiecare avea hrană în ranița sa numai pentru o zi. Din pricina frigului și a foamei nu ne-am mai îngrijit pentru „ziua de mâine” și astfel am rămas fără alimente.

De atunci înainte a început mucenicia noastră. Setea ne-o potoleam cu zăpadă, însă foamea ne secera. Am petrecut așa cinci zile și cinci nopți. Am ajuns niște schelete. Moralul ni-l păstram la înălțime, însă firea are și ea limitele ei. Unii au murit. Același sfârșit îl așteptam și noi „pentru Credință și Patrie”. Atunci un gând mântuitor al comandantul a făcut minunea. A scos din sân o icoană de hârtie a Maicii Domnului, a pus-o pe o ridicătură, ne-a chemat pe toți în jurul său și ne-a spus:

Cititul unui roman captivant stimulează creierul câteva zile la rând după încheierea acestuia

Cercetătorii americani au descoperit că cititul unei cărți captivante poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului şi schimbări neurologice care se mențin asemănător memoriei musculare, informează independent.co.uk.

Respectivele schimbări au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului, neuronii acestei regiuni sunt responsabili de convingerea minţii că realizează o acţiune pe care de fapt nu o îndeplineşte de exemplu când gândul la alergare activează neuronii asociaţi cu alergarea efectivă.

"Șiragul de metanii: mitralieră împotriva diavolului"

- Gheronda, ce însemnătate are șiragul de metanii?

- Șiragul de metanii este o moștenire, o binecuvântare, pe care ne-au lăsat-o  Sfinții noștri Părinți. Chiar și numai pentru faptul că este moștenire de la Sfinții Părinți, îi dă o mare valoare. Vezi, unuia i-a lăsat bunicul său moștenire un lucru neînsemnat, pe care îl păstrează ca pe un talisman. Cu cât mai mult șiragul de metanii, pe care ni l-au lăsat moștenire Sfinții Părinți!

Mai demult, când nu existau ceasuri, monahii măsurau vremea de rugăciune cu șiragul de metanii, dar nodurile șiragului erau simple. Odată, un pustnic, care făcea multă nevoință, multe metanii etc., a fost necăjit de diavolul, care îi desfăcea nodurile de la șiragul de metanii. A făcut, sărmanul, metanii într-una, până ce a căzut frânt, deoarece nu putea să le numere, de vreme ce diavolul îi desfăcea mereu nodurile.  Atunci i s-a arătat Îngerul Domnului și l-a învățat cum să împletească nodurile, astfel încât fiecare nod să închipuiască nouă cruci. După aceea diavolul, care se cutremură de Cruce, nu a mai putut să le desfacă. Astfel, fiecare nod al șiragului de metanii are nouă cruci, care simbolizează nouă cete  îngerești.

Pr. prof Mihai Valica: Importanta citirii Moliftelor Sfantului Vasile in ziua de 1 ianuarie

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii…

Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-a servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Moliftele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Moliftele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b. 2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Moliftele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie, este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudo-credinta, pseudo-traditie sau pseudo-spiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si „sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.