Sfântul Voievod Neagoe Basarab, prinţ al păcii

Originea domnitorului Neagoe Basarab nu este întru totul clară. Singura certitudine este apropierea de marea familie a boierilor Craioveşti, prin mama sa, Neaga, pe care cele mai multe documente o prezintă drept soţia lui Pârvu Craiovescu. Cum după urcarea pe tronul Ţării Româneşti, Neagoe avea să se prezinte în documentele cancelariei domneşti drept fiu al domnitorului Basarab cel Tânăr „Ţepeluş“ (1477-1481 şi 1481-1482), există unele semne de întrebare cu privire la paternitatea sa. Vlad cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti între 1510 şi 1512, s-a aflat, la început, în bune relaţii cu familia Craioveştilor, protectorii tânărului Neagoe. Cu sprijinul unei familii boiereşti atât de puternice, orice urmaş al unui domnitor al ţării putea emite pretenţii la tron. Auzind că Neagoe, ajuns între timp şef de vânătoare la curtea sa, ar putea fi „os domnesc“, Vlad cel Tânăr ar fi căutat fie să-l piardă, fie să-l „însemneze“, cum era obiceiul vremii de a mutila orice posibil rival al domnitorului sau al succesorilor săi. Aşa se explică faptul că, la întrebarea lui Vlad-Vodă despre originea lui Neagoe, boierii Craioveşti vor fi răspuns că e doar boier, fiu al lui Pârvu Craiovescu şi al soţiei sale, Neaga, aşadar, fără drept la domnie. Ameninţările aveau să continue, astfel că boierii olteni se văd nevoiţi să treacă Dunărea, în decembrie 1511, cerând ajutor turcilor. La 23 ianuarie 1512, un corp de oaste în frunte cu Mehmet-Beg învingea pe Vlăduţ-Vodă într-o luptă la marginea Bucureştilor, la Văcăreşti. Abia după ce pericolul era eliminat, a putut Neagoe să-şi asume identitatea domnească, de urmaş al lui Basarab Întemeietorul, prin tatăl său, Ţepeluş Voievod. Despre alegerea sa ca voievod, îndată după lupta de la Văcăreşti, scrie Letopiseţul Cantacuzinesc: „Iar el nici într-un chip nu vrea să se plece şi să fie domn şi cu glas mare zise către tot norodul: Puneţi alt pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi, iar nărodul tot striga şi zicea către dânsul: iată nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ci numai tu să fii nouă domn... Deci şi Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată ţara românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni“.

Nepreţuita moştenire a boierilor Craioveşti

Ţara Românească în vremea lui Neagoe Basarab

După moartea lui Vlăduţ a fost înscăunat pe tronul Ţării Româneşti Neagoe, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Ocupând înalta demnitate, care, după datină, revenea descendenţilor lui Basarab I, Neagoe, ca să poată fi recunoscut de ţară ca domn al ei, şi-a creat, având în vedere anumite legături dintre Craioveşti şi familia domnească, o genealogie de natură să-i legitimeze ocuparea tronului.În actele emise de cancelaria sa, el s-a dat drept fiu al lui Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) şi şi-a luat numele de Basarab, nume ce evoca el însuşi descendenţa din Basarab, "întemeietorul" ţării. După Neagoe, urmaşii din familia sa, urmaşii boierilor Craioveşti, şi-au zis Basarabi, nume care a devenit patronimic pentru noua casă domnească. 

Echilibru social-politic 

Domnia lui Neagoe Basarab a însemnat pentru Ţara Românească un oarecare echilibru social-politic, facilitat în parte de tulburările ce se manifestau în ţările vecine. Domnul şi-a putut îndrepta atenţia spre opera de organizare internă a ţării, continuând în această privinţă cele mai bune tradiţii ale predecesorilor. În domeniul economic, administrativ, cultural şi politic, el a luat măsuri în pas cu ceea ce însemna progres în acea vreme, s-a străduit şi a reuşit în parte să redea Ţării Româneşti strălucirea ei de odinioară, s-o readucă cu tact diplomatic în rândul statelor europene care puteau să-şi spună cuvântul şi de la care se aşteptau acţiuni cu semnificaţii ce depăşeau caracterul local111. Faptul că sultanul Selim îşi avea îndreptată atenţia în special asupra problemelor din Asia şi Africa i-a permis lui Neagoe să lichideze în bună măsură infiltraţiile turceşti la nordul Dunării112.

Noi minuni în România ale Sfântului Ioan Rusul

Programare la Sfântul Ioan Acum doi ani o femeie credincioasă îmi scrie de problemele grave de sănătate, pe care le are familia ei. Vin cu toții la Biserică la noi și le citim rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul. Oamenii nu o scaldă magic, c-o fi, c-o păți. 

Se apucă de rugăciune ca lumea. Fac Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare zi. În câteva săptămâni problemele de sănătate nu mai există. Femeia nu face doar canonul de 40 de zile, ci un an întreg. Și eu m-am mirat de dârzenia ei și de iubirea ei de rugăciune. Acum câteva zile îmi scrie doamna iar, plângând. Fratele ei are pietre mari la rinichi cu dureri atroce. Le dau același canon. Toți pun osul la rugăciune. Părintele lor duhovnic, eu, toată familia. La trei zile de la începutul canonului, piatra mare (4 cm) coboară din rinichi. Crizele de durere sunt din ce în ce mai rare. 

Omul vine la noi la Biserică și îi citim rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan. Când s-a apropiat de mine, am văzut durerea pe chipul lui. Strângea din dinți. S-a așezat pe un scăunel. În timpul rugăciunii, omul a oftat de câteva ori. Icnea încet. Când s-a terminat, omul a zâmbit. Părintele meu, nu mă mai doare nimic. Brusc. Deodată. Azi de Înălțarea Sfintei Cruci, femeile gardieni ai credinței din viața lui au fost iar la Biserică la noi. Imediat după Sfânta Liturghie, omul a eliminat pietrele care îl pironeau în durere. Mulțumim Sfinte Ioan. Ești un scump. Te iubim.

Părintele Ioan Istrati

Părintele Simeon de la Sihăstria - despre realitatea raiului și a iadului

O nouă minune a Sfântului Ioan Rusul în România

"Scoală, doctore, și fă analizele din nou!" Mă caută o doamnă. Fata ei, Aneta Elisabeta, are o boală cumplită: îi crește calota craniană pe dinăuntru (hiperostoză craniană). O boală la un miliard. Fatală. Toate studiile arată că boală omoară. Când crește craniul ca niște gloanțe pe dinăuntru sparge meningele și creierul. Într-o noapte, fata visează un tânăr înalt cu părul cârlionțat care o întreabă: de ce nu citești rugăciunea mea? Ea zice: cine ești tu, așa tânăr, ce rugăciune ai tu? Tânărul mlădios a răspuns smerit: eu umblu și ajut bolnavi, bebeluși cu probleme, mame care se roagă să dobândească prunci. 

Citește rugăciunea mea. Sunt Sfântul Ioan din Rusia. Vine la rugăciune la noi. Le dau Canon de rugăciune Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare seara. O pomenesc pe fată mereu la Sfintele Liturghii. O încurajez. Doctorii i-au zis că va muri, să se pregătească. Săptămâna trecută merge la analize, toate arată metastaze și faza terminală a bolii. Fata nu mai poate citi că o doare capul îngrozitor. Doar plânge și strigă după Sfântul Ioan. La ora 11 noaptea, vine în salon o asistentă nervoasă, pe cine ai pus să sune doctorul noaptea să recoltăm analizele iar? Ii ia analize din nou.

 A doua zi iar analize și CT. La amiază, doctorul profesor o cheamă în cabinet, o îmbrățișează și îi spune: Sunteți vindecată complet. Nu mai există niciun cioc osos în creier. Noaptea am visat pe Maica Domnului cu un tânăr frumos de mână, care mi-a zis: scoală-te, recoltează analizele din nou fetei. Omul a sunat noaptea asistenta șefă și i-a dat poruncă. Doctorul i-a zis: în lumea asta nu aveați nicio șansă dintr-un milion. Dar cu ajutorul Maicii Domnului și a Sfântului Ioan sunteți vindecată. Fata plânge și mulțumește lui Dumnezeu. Mulțumim din inimă, Sfinte Ioane!

Părintele Ioan Istrati

Catavasia de la Adormirea Maicii Domnului

Părintele Hariton Negrea, Duminica a XI-a după Rusalii ( Pilda datornicului nemilostiv) - 20 August 2023

Viata Sfantului Iosif de la Varatec

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfantul Iosif de la Varatec este pomenit de Biserica Ortodoxa pe data de 16 august, numarandu-se in randul sfintilor cuviosi romani ce au stralucit in Tinutul Neamtului, binecuvantat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Prin viata sa sfanta, prin tot ceea ce a invatat si lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pilda de traire intensa a Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, ctitor si duhovnic renumit al Manastirii Varatec, parinte adevarat pentru mireni si monahi si bun organizator al vietii manastiresti, Sfantul Cuvios Iosif a ramas in memoria vie a locului cu supranumele "Pustnicul”.

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania, in sanul unei familii de oameni traitori ai dreptei credinte. Familia cuviosului face parte din grupul acelor familii care s-au mutat insa in Molodova din cauza numeroaselor persecutii la care erau supusi romanii ortodocsi din Transilvania de catre exponentii dominatiei austriece si ai uniatiei. Inca de tanar, a hotarat sa urmeze calea vietii monahale. Devine ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, pe cand acesta se afla la Manastirea Dragomirna. Urmandu-l pe parintele sau duhovnicesc la manastirile Dragomirna, Secu si Neamt, Cuviosul Iosif s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza mintii, infranarea, postirea, privegherile si rugaciunea mintii. Atat tunderea in monahism, cat si taina hirotoniei intru preot le-a primit in Manastirea Neamt.

Documente ale vremii arata ca pe la anul 1779, Cuviosul Iosif era indrumator duhovnicesc la Schitul Pocrov de langa Manastirea Neamt, si povatuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului si Durau.

Procesiune cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rohia - 14 august

Mănăstirea Sihăstria: Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Corul „Sfântul Iosif”, al Mănăstirii Văratec - Prohodul Maicii Domnului

Maica Domnului, maica noastră - Părintele Pimen Vlad

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si "armas", adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Maghiolita).

Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragostea pentru mirele ei lisus Hristos inca din copilarie, ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt - vechii ei sfatuitori.

Priveghere la pomenirea Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, Hramul de vară al Mănăstirii Sihăstria

Schimbarea la Fata a Domnului

Din Evanghelia dupa Matei 17, 1-9

În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor aşa încât faţa Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Şi iată că s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie. 

Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei şi iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultaţi. Şi auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei şi le-a zis: sculaţi-vă şi nu vă temeţi. 

Atunci, ridicându-şi ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneţi nimănui cele ce aţi văzut, până nu se va scula din morţi Fiul Omului.

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul), ale cărui sfinte moaşte s-au aflat întregi în peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva (şi se păstrează în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere de Ierihon).

Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu. După şase luni de zile de la naştere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.