duminică, 31 decembrie 2023

Mănăstirea Dragomirna - Urare 2024 - La mulți ani!


luni, 25 decembrie 2023

Colind - Vino, Iisuse, în inima mea

Chilia Buna Vestire, Sfântul Munte Athos

MĂNĂSTIREA PALTIN- PETRU VODĂ - EVOCARE PR. IUSTIN PÂRVU- UNIVERSUL CREDINȚEI - TVR 1 - 24 DEC. 2023


Monahul Moisi Aghioritul: "Pruncul Hristos în ieslea din Betleem este tăcut și totuși învață cu mare glas smerenia"

Monahul Moisi Aghioritul

Hristos Se face om, pentru ca omul să se facă dumnezeu. Omul fără Hristos devine inuman. Creștinismul a născut omenia, iar omenia mângâie umanitatea. Hristos a venit în lume gol, ca și fiecare om, care însă nu cugetă bine la aceasta. Acesta considerăm că este mesajul Nașterii Domnului.

Viața modernă vrea să se depărteze de Hristos. Consideră că este limitată, că viața lui se asfixiază cu Hristos. Și astfel, „liber” fiind, se înrobește la diferiți idoli. Ortodoxia nu mai vorbește în inima omului modern. Nașterea Dumnezeu-Omului o prăznuiește în nordul Europei sau în Extremul Orient. Europa este și ea descreștinată. Umanitatea a devenit inumanitate. Omenia, solidaritatea, asceza, ecologia, viața de după moarte sunt discutate cu multe zâmbete ironice.

Nașterea Domnului Iisus Hristos

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, Mama Sa, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase, în ascuns. Şi, cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, căci Cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus de Domnul prin prorocul, care zice; «lată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu». Şi, deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi, fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

Din Evanghelia după Matei, Capitolul 1

luni, 18 decembrie 2023

Moș Gheorghe Lazăr ajută o tânără evreică să nască în Târgu Neamț

Moșul Gheorghe Lazăr, săracul, zicea:

– Drăguță, să nu te gândești decât la iad și la moarte. Să nu te gândești la nimica, decât că vine moartea și iadul. Că dacă te gândești la iad, nu ajungi în iad.

El mergea din sat în sat plângând și zicând Psaltirea, că o știa toată pe de rost. Și unde ajungea, oamenii erau toți după el. A venit odată la iarmaroc în Târgul Neamț într-o luni și l-au suit oamenii într-o căruță să țină predică. Nu a mai vândut nimeni în ziua aceea. Ținând predică acolo și învățând oamenii, tot iarmorocul a venit la Moșul Gheorghe.

Și s-a întâmplat atunci că o evreică tânără nu putea naște, era prima dată, când trebuia să nască primul copil, și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, că zicea că nu mai poate, moare. Nu mai putea nici răcni și zicea că moare. Au venit evreii la Moșul Gheorghe:

vineri, 10 noiembrie 2023

Cum m-a ajutat Sfântul Mina să-mi găsesc diplomele


La începutul acestei veri m-am înscris la un curs de formare profesională, pentru care trebuiau niște copii de pe anumite diplome. Doar că la o simplă căutare prin dulapul cu documente, acele diplome nu erau. Și nu erau pe nicăieri, așa că am început să mă întristez profund, în primul rând pentru că nu știam unde le-am pierdut, iar în al doilea rând pentru a se emite noi diplome, în contextul pierderii lor, ar fi trebuit multe proceduri. 

M-am tot gândit unde le-aș fi putut lăsa/pierde, dar niciun indiciu. A doua zi era miercuri, zi de Maslu la catedrala din Baia Mare. La început de slujbă am avut o stare de tristețe profundă și de greutate sufletească și trupească pentru această situație, dar am zis să citesc acatistul Sfântului Mina și să mă închin la icoana lui, care se afla în catedrală. La final am ieșit mult mai linișitit și cu o încredințare că le voi găsi. 


vineri, 27 octombrie 2023

Cum au fost descoperite moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov?

Prin lucrare dumnezeiască, într-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea, căreia i-a spus că dacă părinții ei vor scoate moaștele sale din apă, ea va fi tămăduită de boală.

Mulţi ani, nimeni n-a ştiut de trecerea la cele veşnice a lui Dimitrie. Dar, în urma unor ploi puternice, au căzut în apa Lomului şi cele două lespezi de piatră în care era adăpostit trupul Cuviosului pusnic. Acesta a fost acoperit de nisip şi de prundiş, rămânând iarăşi o bucată de vreme neştiut de nimeni, în albia râului Lom.

Ele n-au fost însă atinse de putreziciune, pentru ca să fie scoase apoi la lumină în chip minunat, prin lucrare dumnezeiască. Într-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea, căreia i-a spus că dacă părinţii ei îl vor scoate din apă, va fi tămăduită de boală.

miercuri, 25 octombrie 2023

Acatistul Sfântului Ierarh Vasile de Ostrog

 


CONDACUL 1

O, preafericite Ierarhe Vasile, ca o stea a Cuvântului străluceşti până la marginile lumii cu razele minunilor în noaptea cea întunecată a păgânătăţii, iar celor binecredincioşi te arăţi ca un soare al Înţelepciunii ce îi călăuzeşti către Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează sufletele noastre spre a-I cânta Lui împreună cu tine: Aliluia!

ICOSUL 1

Cu toiagul înţelepciunii şi luminat de raza blândeţii Păstorului Celui Mare ai povăţuit turma ta către izvoarele cele înţelegătoare ale darurilor Duhului, din care adapă-ne şi pe noi, cei însetaţi de mântuire, ca să-ţi culegem flori de laude din grădina cea tainică a inimii:


duminică, 22 octombrie 2023

Intrarea în Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului, 22 octombrie 2023


Viața Sfântului Macarie Romanul

Sfântul Cuvios Macarie Romanul a fost crescut în cunoașterea Sfintelor Scripturi, din care a început a iubi pe Hristos și din care s-a ivit în sufletul lui dorința de a sluji Domnului toată viața, ca monah.

Sfântul Cuvios Macarie Romanul s-a născut în Roma, ca fiu al unui senator creștin cu numele Ioan, și al credincioasei sale soții, pe la jumătatea secolului al IV-lea. A fost crescut în cunoașterea Sfintelor Scripturi, din care a început a iubi pe Hristos și din care s-a ivit în sufletul lui dorința de a sluji Domnului toată viața, ca monah.

Totuși, împotriva voinței lui, a fost logodit de părinții săi cu o fecioară de neam ales. Însă, în noaptea nunții, Macarie a ieșit pe ascuns din casa părintească și a fost găzduit de o femeie văduvă credincioasă, care mergea la casa părinților lui, dându-i de veste despre strădania rudelor lui de a-l găsi. După șapte zile, într-o Duminică noaptea, mulțumind acelei femei și făcând multă rugăciune cu lacrimi, a pornit la drum.

Un Sfânt al închisorilor: Părintele Constantin Sârbu a fost deshumat


duminică, 15 octombrie 2023

Dialogul dintre Hristos și diavolul din iad

”O picătură de sânge a fost de ajuns pentru a curăți sufletele care au fost timp de 5000 de ani în iad” 

 O mărturie cutremurătoare despre prezența Mântuitorului în iad, la momentul Învierii. Monahia Hristofora a fost o maică îmbunătățită din Cipru, care a adormit în Domnul în anul 2019, ucenică a Sf. Antim de Hios. 

 Pentru traducere în limba română accesați butonul de subtitrări

sâmbătă, 14 octombrie 2023

O minune uimitoare confirmată de medici: Cuvioasa Parascheva a înviat un bărbat

Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu, care după 18 luni de spitalizare din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă de urgenţă, cu câteva clipe înainte de a ajunge la morgă.

În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viaţă şi moarte), cu o bucată de vată sfinţită de la Cuvioasa Parascheva şi, fără să se jeneze de prezenţa doctoriţei, îl mângâie pe creștet, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine şi că îl aşteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat, fiindcă am cheltuit averea pe medi­camente, uitând-o pe Sfânta Parascheva „care te scoate din morţi”.

Apoi bunicul ne-a certat pe toţi, nonverbal, cu degetul arătător, după care ne-a iertat cu o invitaţie pe 8 septembrie şi s-a grăbit să nu piardă trenul. Uluiţi de gesturile, cuvintele şi mai ales de credinţa bunicului, toţi au meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva.

Minuni ale Sfintei Parascheva de la Iaşi

De 367 de ani de când moaştele Cuvioasei Parascheva se află la Iaşi, sărbătoarea din 14 octombrie are o însemnătate cu totul aparte pentru români, sute de mii de credincioşi venind să se închine la racla celei pe care o ştiu „mult folositoare“. Cei care ajung la „Cuvioasa“ - aşa cum o numesc prietenii ei - o roagă pentru soluţionarea problemelor de zi cu zi, îi cer alinare pentru necazurile care s-au năpustit asupra lor, sănătate, spor în casă şi bucurii. Iar Sfânta îl ascultă pe fiecare în parte şi nu întârzie să le vină în ajutor celor ce îşi pun speranţa în puterea ei şi o roagă cu credinţă. Minunile Cuvioasei sunt nenumărate.

sâmbătă, 7 octombrie 2023

Hram 2023: Moaștele Sfintei Parascheva au fost scoase spre închinare

Și în acest an, sărbătoarea cea binecuvântată a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei debutează cu tradiționala rânduială a așezării raclei cu moaștele Sfintei Parascheva în baldachinul ridicat în curtea Catedralei Mitropolitane. 

Sâmbătă dimineața, 7 octombrie, racla cu moaștele Ocrotitoarei Moldovei a fost scoasă de către un sobor de preoți și diaconi, în prezența Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Începând de astăzi, mii de pelerini din toată țara, precum și din întreaga lume ortodoxă, sunt așteptați la Iași pentru a se ruga celei care de 382 de ani binecuvintează ținuturile noastre.

O frumoasă tradiție păstrată de mulți ani în istoria Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași a fost împlinită și anul acesta, cu prilejul hramului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Racla cu moaștele Sfintei a fost purtată pe umeri de un sobor de 32 de preoți, și a fost depusă spre închinare miilor de pelerini care sosesc la Iași în această perioadă. Anul acesta, ziua de 7 octombrie a reprezentat momentul scoaterii sfintelor moaște din Catedrala Mitropolitană și așezarea lor în baldachinul special amenajat și împodobit cu flori, situat în fața Căminului preoțesc „Sfântul Gheorghe”.

Mai multe pedoxologia.ro

marți, 26 septembrie 2023

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, prinţ al păcii

Originea domnitorului Neagoe Basarab nu este întru totul clară. Singura certitudine este apropierea de marea familie a boierilor Craioveşti, prin mama sa, Neaga, pe care cele mai multe documente o prezintă drept soţia lui Pârvu Craiovescu. Cum după urcarea pe tronul Ţării Româneşti, Neagoe avea să se prezinte în documentele cancelariei domneşti drept fiu al domnitorului Basarab cel Tânăr „Ţepeluş“ (1477-1481 şi 1481-1482), există unele semne de întrebare cu privire la paternitatea sa. Vlad cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti între 1510 şi 1512, s-a aflat, la început, în bune relaţii cu familia Craioveştilor, protectorii tânărului Neagoe. Cu sprijinul unei familii boiereşti atât de puternice, orice urmaş al unui domnitor al ţării putea emite pretenţii la tron. Auzind că Neagoe, ajuns între timp şef de vânătoare la curtea sa, ar putea fi „os domnesc“, Vlad cel Tânăr ar fi căutat fie să-l piardă, fie să-l „însemneze“, cum era obiceiul vremii de a mutila orice posibil rival al domnitorului sau al succesorilor săi. Aşa se explică faptul că, la întrebarea lui Vlad-Vodă despre originea lui Neagoe, boierii Craioveşti vor fi răspuns că e doar boier, fiu al lui Pârvu Craiovescu şi al soţiei sale, Neaga, aşadar, fără drept la domnie. Ameninţările aveau să continue, astfel că boierii olteni se văd nevoiţi să treacă Dunărea, în decembrie 1511, cerând ajutor turcilor. La 23 ianuarie 1512, un corp de oaste în frunte cu Mehmet-Beg învingea pe Vlăduţ-Vodă într-o luptă la marginea Bucureştilor, la Văcăreşti. Abia după ce pericolul era eliminat, a putut Neagoe să-şi asume identitatea domnească, de urmaş al lui Basarab Întemeietorul, prin tatăl său, Ţepeluş Voievod. Despre alegerea sa ca voievod, îndată după lupta de la Văcăreşti, scrie Letopiseţul Cantacuzinesc: „Iar el nici într-un chip nu vrea să se plece şi să fie domn şi cu glas mare zise către tot norodul: Puneţi alt pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi, iar nărodul tot striga şi zicea către dânsul: iată nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ci numai tu să fii nouă domn... Deci şi Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată ţara românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni“.
Nepreţuita moştenire a boierilor Craioveşti

Ţara Românească în vremea lui Neagoe Basarab

După moartea lui Vlăduţ a fost înscăunat pe tronul Ţării Româneşti Neagoe, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Ocupând înalta demnitate, care, după datină, revenea descendenţilor lui Basarab I, Neagoe, ca să poată fi recunoscut de ţară ca domn al ei, şi-a creat, având în vedere anumite legături dintre Craioveşti şi familia domnească, o genealogie de natură să-i legitimeze ocuparea tronului.În actele emise de cancelaria sa, el s-a dat drept fiu al lui Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) şi şi-a luat numele de Basarab, nume ce evoca el însuşi descendenţa din Basarab, "întemeietorul" ţării. După Neagoe, urmaşii din familia sa, urmaşii boierilor Craioveşti, şi-au zis Basarabi, nume care a devenit patronimic pentru noua casă domnească. 

Echilibru social-politic 

Domnia lui Neagoe Basarab a însemnat pentru Ţara Românească un oarecare echilibru social-politic, facilitat în parte de tulburările ce se manifestau în ţările vecine. Domnul şi-a putut îndrepta atenţia spre opera de organizare internă a ţării, continuând în această privinţă cele mai bune tradiţii ale predecesorilor. În domeniul economic, administrativ, cultural şi politic, el a luat măsuri în pas cu ceea ce însemna progres în acea vreme, s-a străduit şi a reuşit în parte să redea Ţării Româneşti strălucirea ei de odinioară, s-o readucă cu tact diplomatic în rândul statelor europene care puteau să-şi spună cuvântul şi de la care se aşteptau acţiuni cu semnificaţii ce depăşeau caracterul local111. Faptul că sultanul Selim îşi avea îndreptată atenţia în special asupra problemelor din Asia şi Africa i-a permis lui Neagoe să lichideze în bună măsură infiltraţiile turceşti la nordul Dunării112.

sâmbătă, 16 septembrie 2023

Noi minuni în România ale Sfântului Ioan Rusul

Programare la Sfântul Ioan Acum doi ani o femeie credincioasă îmi scrie de problemele grave de sănătate, pe care le are familia ei. Vin cu toții la Biserică la noi și le citim rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul. Oamenii nu o scaldă magic, c-o fi, c-o păți. 

Se apucă de rugăciune ca lumea. Fac Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare zi. În câteva săptămâni problemele de sănătate nu mai există. Femeia nu face doar canonul de 40 de zile, ci un an întreg. Și eu m-am mirat de dârzenia ei și de iubirea ei de rugăciune. Acum câteva zile îmi scrie doamna iar, plângând. Fratele ei are pietre mari la rinichi cu dureri atroce. Le dau același canon. Toți pun osul la rugăciune. Părintele lor duhovnic, eu, toată familia. La trei zile de la începutul canonului, piatra mare (4 cm) coboară din rinichi. Crizele de durere sunt din ce în ce mai rare. 

Omul vine la noi la Biserică și îi citim rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan. Când s-a apropiat de mine, am văzut durerea pe chipul lui. Strângea din dinți. S-a așezat pe un scăunel. În timpul rugăciunii, omul a oftat de câteva ori. Icnea încet. Când s-a terminat, omul a zâmbit. Părintele meu, nu mă mai doare nimic. Brusc. Deodată. Azi de Înălțarea Sfintei Cruci, femeile gardieni ai credinței din viața lui au fost iar la Biserică la noi. Imediat după Sfânta Liturghie, omul a eliminat pietrele care îl pironeau în durere. Mulțumim Sfinte Ioan. Ești un scump. Te iubim.


vineri, 1 septembrie 2023

O nouă minune a Sfântului Ioan Rusul în România

"Scoală, doctore, și fă analizele din nou!" Mă caută o doamnă. Fata ei, Aneta Elisabeta, are o boală cumplită: îi crește calota craniană pe dinăuntru (hiperostoză craniană). O boală la un miliard. Fatală. Toate studiile arată că boală omoară. Când crește craniul ca niște gloanțe pe dinăuntru sparge meningele și creierul. Într-o noapte, fata visează un tânăr înalt cu părul cârlionțat care o întreabă: de ce nu citești rugăciunea mea? Ea zice: cine ești tu, așa tânăr, ce rugăciune ai tu? Tânărul mlădios a răspuns smerit: eu umblu și ajut bolnavi, bebeluși cu probleme, mame care se roagă să dobândească prunci. 

Citește rugăciunea mea. Sunt Sfântul Ioan din Rusia. Vine la rugăciune la noi. Le dau Canon de rugăciune Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare seara. O pomenesc pe fată mereu la Sfintele Liturghii. O încurajez. Doctorii i-au zis că va muri, să se pregătească. Săptămâna trecută merge la analize, toate arată metastaze și faza terminală a bolii. Fata nu mai poate citi că o doare capul îngrozitor. Doar plânge și strigă după Sfântul Ioan. La ora 11 noaptea, vine în salon o asistentă nervoasă, pe cine ai pus să sune doctorul noaptea să recoltăm analizele iar? Ii ia analize din nou.

 A doua zi iar analize și CT. La amiază, doctorul profesor o cheamă în cabinet, o îmbrățișează și îi spune: Sunteți vindecată complet. Nu mai există niciun cioc osos în creier. Noaptea am visat pe Maica Domnului cu un tânăr frumos de mână, care mi-a zis: scoală-te, recoltează analizele din nou fetei. Omul a sunat noaptea asistenta șefă și i-a dat poruncă. Doctorul i-a zis: în lumea asta nu aveați nicio șansă dintr-un milion. Dar cu ajutorul Maicii Domnului și a Sfântului Ioan sunteți vindecată. Fata plânge și mulțumește lui Dumnezeu. Mulțumim din inimă, Sfinte Ioane!

Părintele Ioan Istrati

miercuri, 16 august 2023

Viata Sfantului Iosif de la Varatec

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfantul Iosif de la Varatec este pomenit de Biserica Ortodoxa pe data de 16 august, numarandu-se in randul sfintilor cuviosi romani ce au stralucit in Tinutul Neamtului, binecuvantat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Prin viata sa sfanta, prin tot ceea ce a invatat si lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pilda de traire intensa a Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, ctitor si duhovnic renumit al Manastirii Varatec, parinte adevarat pentru mireni si monahi si bun organizator al vietii manastiresti, Sfantul Cuvios Iosif a ramas in memoria vie a locului cu supranumele "Pustnicul”.

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania, in sanul unei familii de oameni traitori ai dreptei credinte. Familia cuviosului face parte din grupul acelor familii care s-au mutat insa in Molodova din cauza numeroaselor persecutii la care erau supusi romanii ortodocsi din Transilvania de catre exponentii dominatiei austriece si ai uniatiei. Inca de tanar, a hotarat sa urmeze calea vietii monahale. Devine ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, pe cand acesta se afla la Manastirea Dragomirna. Urmandu-l pe parintele sau duhovnicesc la manastirile Dragomirna, Secu si Neamt, Cuviosul Iosif s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza mintii, infranarea, postirea, privegherile si rugaciunea mintii. Atat tunderea in monahism, cat si taina hirotoniei intru preot le-a primit in Manastirea Neamt.

Documente ale vremii arata ca pe la anul 1779, Cuviosul Iosif era indrumator duhovnicesc la Schitul Pocrov de langa Manastirea Neamt, si povatuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului si Durau.

sâmbătă, 22 iulie 2023

Minunile Sfantului Ilie Lacatusu

„Am avut incredere ca pa­rin­tele ne ajuta”

Ma numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in lo­ca­­li­ta­tea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cat mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, cand, dis­perata de situatia financiara in care ne gaseam – ra­ma­se­sem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, ca­sa­torita, care astepta un copil, ginerele si el era student dintr-o fa­milie modesta, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii in spate, am inceput a bate drumurile ma­nas­tirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si pla­ta slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la ma­nas­tirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si a­cum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita ru­ga­ciu­nilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat mi­nu­nea.

Parintele Ilie Lacatusu, sfantul inchisorilor din cimitirul Giulesti


duminică, 2 iulie 2023

Stefan cel Mare, un adevărat conducător de țară

Ctitor de ţară şi păstrător de datini, chipul lui Ştefan cel Mare se ridică peste crestele veacurilor, nimbat de sfinţenie. Şi, cu trecerea vremii, el se arată tot mai netrecător. Şi nu este o închipuire şi nici plăsmuire de basm. Este viu, este aievea chipul strălucitor de luceafăr al Marelui Ştefan. Lespezile funerare de la Putna nu l-au putut cuprinde şi nici ţintui pe loc. Ele mărturisesc doar că crugul vieţii lui pământeşti s-a înnădit acolo pe crugul veşniciei. Este atât de adevărat acest lucru, încât se înşiră între cele pe care, dacă nu le vom mărturisi noi, pietrele le vor striga. Pretutindeni de-a lungul şi de-a latul Moldovei, firul vieţii şi al istoriei se toarce din moştenirea lui. Şi după moarte, ca şi pe când era în viaţă s-a întâmplat cu el, aşa cum spune cronicarul Ureche: „Unde nu cugetai, acolo îl aflai”.

miercuri, 28 iunie 2023

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la reînvierea Mănăstirii Bârsana

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la reînvierea Mănăstirii Bârsana din Maramureșul Voievodal, atunci când, la solicitarea preotului Gheorghe Urda și credincioșilor din Bârsana, în anul 1993, IPS Iustinian Chira a sfințit și a așezat piatra de temelie a noii biserici a mănăstirii. 

 Audio: Corul de măicuțe al Mănăstirii Bârsana


sâmbătă, 27 mai 2023

Viața Sfântului Ioan Rusul

Preluare dupa doxologia.ro
Sfantul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul veacului al şaptesprezecelea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690, şi aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăzneţul ţar l-a întreprins împotriva turcilor în 1711.
Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia  Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ţinutul său, aga l-a luat cu sine şi pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulţimi de robi ruşi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor şi cei mai mulţi dintre ei, pentru a li se uşura puţin suferinţa, s-au lepădat de Hristos şi s-au făcut musulmani.

vineri, 12 mai 2023

Mari părinți de la mănăstirea Sf. Pavel - Părintele Pimen


Sfantul Ioan Valahul, cel care a refuzat sa cada in desfrau cu un sodomizat si sotia acestuia

Sfantul Ioan s-a nascut in anul 1644, din parinti crestini. La varsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe drumul spre Constantinopol, un pagan pune ochii pe el si-l cumpara cu gandul de a-l sodomiza. "Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!". "Ba - raspunde tanarul - stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!". Aparandu-si demnitatea si curatia, Ioan il omoara pe pagan. 

Agarenii, pazitorii robilor, afland ca Ioan si-a ucis stapanul, l-au legat in lanturi si asa l-au dus spre Constantinopol. Aici a fost dat in stapanirea femeii paganului ucis. Aceasta a fost fermecata de frumusetea lui Ioan si i-a fagaduit ca daca va renunta la credinta in Hristos il va lua de barbat. Dupa 2 ani de refuz, a fost dat pe mana eparhului cetatii si aruncat in temnita. A fost supus la diverse chinuri, iar in cele din urma a fost spanzurat in data de 12 mai 1662. Viata Sfantului Ioan a fost scrisa de Ioan Cariofil si a fost tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul.

luni, 24 aprilie 2023

Acatistul Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş

Condacul 1
Apărătorul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a dăruit nouă un părinte şi învăţător sfânt pe Dreptcredinciosul Ierarh Iosif Mărturisitorul, care asemenea Păstorului celui Bun care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lumii, aşa şi Iosif Mărturisitorul, cu fapta şi cu cuvântul, a luminat tot Maramureşul. Pentru aceasta, noi acum îi înălţăm cântări de laudă şi împreună cu el cu umilinţă şi credinţă cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul 1
Pe părintele nostru Iosif Mărturisitorul, pe arhiereul lui Hristos care împreună se află acum cu toţi sfinţii, în soborul cel mare al lui Hristos, să-l cinstim zicând:

duminică, 23 aprilie 2023

Sfantul Mucenic Gheorghe

Sfantul Mucenic Gheorghe s-a nascut in Capadocia, din parinti crestini. A trait in vremea imparatului Diocletian (sec. al IV-lea). Datorita vitejiei si victoriilor sale, ajunge conducator de armata.

In anul 303, imparatul Diocletian va incepe lupta impotriva crestinilor. Au fost daramate lacasuri de cult, interzise adunarile crestinilor, arse cartile sfinte, iar cei ce refuzau sa aduca jertfa zeilor erau ucisi. In fata acestei situatii, Sfantul Gheorghe nu se fereste sa-si marturiseasca credinta in Hristos, motiv pentru care va fi intemnitat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu sulita, tras pe roata, ingropat in var, lespezi de piatra puse pe piept, etc, dar nicio tortura nu l-a facut sa renunte la credinta sa.

Cei prezenti la aceste suferinte, uimiti de faptul ca Sfantul Gheorghe a ramas nevatamat si ca a inviat un mort, au renuntat la credinta pagana si au primit credinta in Hristos. Minunea invierii celui decedat, a convins-o si pe imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, sa imbratiseze crestinismul.

sâmbătă, 22 aprilie 2023

Izvorul Tămăduirii - 2023

Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu, Sfântul Munte Athos. marturieathonita.ro

vineri, 14 aprilie 2023

Sinaxar în Sfânta și Marea zi Vineri



În Sfânta şi Marea Vineri, se prăznuiesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insul­tele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa, şi înainte de toate, crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, ce a fost răstignit împreună cu El.

După ce Domnul a fost vândut de pri­etenul şi ucenicul Lui cu treizeci de arginţi, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis Ia Caiafa, care L-a scuipat şi L-a lovit peste faţă; şi pe când îşi bătea joc şi râdea de El, a auzit spunându-I-se: «Profeţeşte-ne, cine Te-a lovit!». Acolo au venit şi doi martori mincinoşi care au mărturisit că Hristos a spus: «Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica!», precum şi că este Fiul lui Dumnezeu. Arhiereul şi-a rupt hainele neputând suferi aşa-numita de el hulă. Când s-a făcut ziuă L-au dus în pretoriu la Pilat, «şi ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile».

joi, 13 aprilie 2023

Sfânta și Marea zi de Joi

Preluare dupa doxologia
În Sfânta şi Marea Joi, dumnezeieştii Părinţi, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au pre­dat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugă­ciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului.
Pastile evreiesc avea să se serbeze Vineri; era deci potrivit ca adevărul să urmeze preînchipuirii, adică atunci să se jertfească Paștile nostru, Hristos. După cum spun dumnezeieştii Părinţi, Domnul a luat-o înainte şi a sărbătorit Paștile iudaic împreună cu ucenicii Săi Joi seara. În adevăr la evrei se socoteşte o singură zi şi seara de Joi şi toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi. Unul din cei care susţin aceasta este şi dumnezeiescul Hrisostom.
Ucenicii au stat mai întâi în picioare încinşi la brâu, încălţaţi, cu toiegele în mână, gata de drum; şi au îndeplinit şi toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paştelui. Ma­rele Atanasie spune, deşi alţii sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea ulciorul cu apă. în urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foişor, pe când se lăsa noaptea, taina Paş­telui nostru. «Iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece uce­nici».

joi, 23 martie 2023

O nouă minune a Sfântului Ioan Rusul

Azi a venit la Biserica noastră un băiat care are de 5 ani durere de cap. Tot felul de investigații, totul pare normal. Dar durerea rămâne. Eu eram foarte grăbit, că trebuia să merg la o sfeștanie la o casă. L-am luat într-o parte, și i-am citit câteva rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul pe cap. Imediat s-au mai adunat niște creștini care voiau și ei rugăciuni. Omul tot ofta sub patrafir. Când am terminat rugăciunile, l-am uns cu sfântul mir de nard de la Ierusalim. 

 Băiatul a zis: părinte, în cinci ani de zile, pentru prima dată, nu mă mai doare capul deloc. Și n-am luat nicio pastilă. Da eu, glumeț cum mă știți: păi cum, mata crezi că noi ne rugăm degeaba aici? Sfântul Ioan Rusul e cel mai mare chirurg de cap. Îmi venea să strig de bucurie că ne mai ascultă Dumnezeu, deși suntem niște nemernici. Băiatul, ditamai găliganul, izbucnește în lacrimi. La început nu prea credeam, dar acum am simțit așa ca o fierbințeală teribilă, și durerea s-a dus. Ce să fac să nu mă mai doară capul niciodată? Schimbă-ți viața. Rugăciune, Spovedanie, Împărtășanie, milostenie, bunătate, smerenie. Da, să trăiți, părinte.

Părintele Ioan Istrati, 19 martie 2023

Conferință despre Sfinții Închisorilor - Iași, 19 martie 2023


Conferința de presă Calea Neamului și Frăția Ortodoxă pe tema Cimitirului Internațional Valea Uzului


duminică, 19 martie 2023

Troparul Sfintei Cruci | Chilia Buna Vestire


19 martie - Pomenirea Marturisitorului Virgil Maxim

Preluare dupa Bucovina Profunda

Virgil Maxim s-a născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova, ca cel dintâi dintre cei trei băieţi ai familiei Maxim Constantin şi Alexandrina. Tatăl său a ajuns primar la Ciorani, având realizări deosebite care i-au creat aureola de „părinte al satului” şi se va îngriji de soarta fiecărui copil: „Ne-a dat Dumnezeu trei băieţi! Pe cel mai mare îl vom face învăţător. Neamul şi ţara asta întregită are nevoie de educatori. Pe al doilea îl vom face agronom, pentru că pământul acesta trebuie lucrat de gospodari pricepuţi. Iar pe al treilea îl vom face ofiţer, căci ţara şi neamul trebuie apărate”. (fratele Ion a fost şi el închis de comunişti; Alexandru, mezinul, şi-a dat viaţa în lupta contra comunismului, în confruntarea armată de la Mesentea, jud. Alba)

Virgil va urma Şcoala Normală, la Ploieşti (1936-1938), apoi la Buzău (1938-1942). Dragostea şi căldura faţă de colegii săi de şcoală aveau să-l facă iubit între aceştia. În 1937 depune legământul ca frate de cruce. Educaţia primită în Mişcarea Legionară îi va marca tinereţea ce avea să fie destinată unei jertfe aspre. A îmbrăţişat încă din timpul şcolii calea spre curăţenie şi desăvârşire spirituală pe linia Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc. Nu lipseşte de la slujbele oficiate în capela şcolii, participă cu regularitate la programul liturgic din timpul posturilor, dobândind astfel harul care îi va transforma conştiinţa în lumina dragostei lui Hristos. Educaţia care se făcea era una profund creştină, vizând formarea omului în cele mai mici detalii, iar nu superficial. „Aparent măruntele greşeli copilăreşti, putând naşte mai târziu balauri otrăvitori – copiatul la teze, fumatul, râsul necontrolat, glumele proaste, trivialităţile, înjurăturile şi expresiile gratuite, desconsiderările reciproce, bănuielile, pizmele, certurile, abaterile şi manifestările necontrolate, chiar ale mersului, ale ţinutei în general, – intrau sub incidenţa educaţiei creştin-legionare.” („Imn pentru crucea purtată”, vol. 1, cap. 3)

joi, 23 februarie 2023

Monahul Jozef van den Berg din Olanda: Dumnezeu mi-a spus, prin Sfântul Porfirie: „Trebuie să devii ortodox”


Eram catolic, dar Dumnezeu mi-a spus, prin Sfântul Porfirie: „Trebuie să devii ortodox”. De aici înțeleg că, dacă Dumnezeu mi-a spus mie asta, atunci acesta este gândul lui Dumnezeu pentru toți catolicii: să devină ortodocși. Și cred că acesta va fi mesajul Lui în anii care vin. Vrea să spună lumii: „Deveniți ortodocși!” ‒ nu doar eterodocșilor, ci și celor care au primit botezul ortodox: trebuie să devenim ortodocși adevărați! Pentru că e foarte greu să fii cu adevărat ortodox. Dacă nu trăiești în Biserică, dacă nu ai cugetul ei, dacă crezi că există mai multe adevăruri, atunci nu ești ortodox. Chiar cred că Dumnezeu va descoperi că ecumenismul nu este de la El.

Noi ar trebui să fim așa de bucuroși, de recunoscători că suntem în Biserică și avem Adevărul! Desigur, va deveni tot mai greu de văzut unde este Adevărul, pentru că sunt atâtea „biserici” și atâtea credințe! Dar Adevărul este unul singur. Celelalte sunt doar păreri, iar adevărurile nu pot trăi împreună cu părerile. Părerea poate spune: „Bine, tu ești adevărul. Dar și eu voi deveni adevăr”. Dacă Adevărul spune: „Bine, așa este!” ‒ atunci, dacă primești părerea, devii părere. E foarte simplu. Și cred că tot Dumnezeu va găsi o cale nouă, ca dintr-odată să-Și cheme copiii. Sunt optimist. Dumnezeu nu ne va lăsa. Sfânta Împărtășanie e singurul medicament de care avem nevoie. Dacă ai totul afară de asta, nu ai nimic. Dar dacă ai doar asta și nimic altceva, atunci ai totul. Este adevărul adevărat.

Monahul Jozef van den Berg din Olanda

Integral aici: Familia Ortodoxă

Viața Părintelui Iustin Pârvu, inspirată din martiriul Mântuitorului Hristos


Discurs rostit de părintele prof. dr. neurochirurg Ștefan Mindea, în cadrul Simpozionului omagial dedicat memoriei Părintelui Justin Pârvu


marți, 21 februarie 2023

Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob - ”Corlățeni” încearcă să retipărească cartea Hrană Duhovnicească a Sf. Ioan Iacob Românul

Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob - ”Corlățeni” încearcă să retipărească o serie de câteva mii de cărți Hrană Duhovnicească a Sf. Ioan Iacob Românul. 

Cei care vor să susțină acest proiect sunt invitați să doneze UN SINGUR EURO, aici: https://gogetfunding.com/reprinting-the-book-hrana-duhovniceasca-of-saint-john-jacob-the-romanian/?lang=ro




sâmbătă, 18 februarie 2023

Acatistul Noului Mucenic Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor


Pomenirea si cinstirea Sfinților Mărturisitori de la Târgu Ocna


Virgil Maxim: Valeriu Gafencu a fost un sfânt. Este un sfânt

Ca epilog al primului volum am socotit că fiinţa lui Valeriu Gafencu ar exprima sinteza sufletului nostru tânăr şi de aceea îl prezint aici.

Iubiţi fraţi, Cu câteva săptămâni înainte de decesul lui Gil (Alexandru Virgil) Ioanid am primit din partea lui o scrisoare în care mă ruga să-i trimit în câteva pagini un portret sufletesc al lui Valeriu Gafencu, dat fiind faptul că am trăit alături de el o perioadă destul de lungă în temniţă. Rugămintea lui cuprindea şi o „somaţie” pentru un termen apropiat; probabil îşi presimţea sfârşitul. M-am grăbit să-i satisfac dorinţa. Această prezentare a înaintat-o împreună cu altele făcute de alţi fraţi de suferinţă Comisiei Patriarhiei BORcare se ocupă cu cercetarea, analizarea şi hotărârea sanctificării celor care s-au făcut vrednici în faţa lui Dumnezeu de a-şi sfinţi numele pe pământ, printr-o adresă modestă:„Sfinţită şi onorată Comisie, Această prezentare a unei perioade din viaţa lui Valeriu Gafencu (în închisoare) ne este pusă la dispoziţie de Virgil Maxim, domiciliat la Ploieşti, str. Cameliei, bl. 50, et. 1, ap. 9, jud. Prahova. El evocă pagini impresionante şi inedite cu privire la iubitul frate Valeriu.”

duminică, 5 februarie 2023

Ioan Ianolide despre torturile din Inchisoarea Pitesti

S-au practicat toate sistemele de tortură. În prima perioadă, un grup de tineri deznădăjduiţi s-au aruncat cu mâinile şi capetele în ferestre, cu intenţia de a se sinucide, dar n-au reuşit să moară. După ce au fost vindecaţi de rănile căpătate au intrat în „tură”. Majoritatea au intrat de mai multe ori în tură, căci se dovediseră încă „nesinceri”. În „tură” fiecare rezista după capacitatea sa, dar la o tortură nelimitată şi necontenită nimeni nu poate rezista la infinit. 

Bătaia cea mai obişnuită era cu pumnii şi ciomagul. Bătăuşii ajunseseră mari maeştri în lovituri date la cele mai vulnerabile părţi ale organismului. Sângele care curgea îi întărâta şi mai mult. Au fost rupte coaste, oase, coloana vertebrală. Au fost capete sparte, timpane distruse, ochi scoşi. Pe un tânăr l-au răstignit cu sfori de două cuie din perete şi a fost bătut în ficat până ce a murit. Cu scârbă Ţurcanu l-a coborât de pe perete şi l-a târât afară, unde autorităţile şi doctorul i-au încheiat proces verbal de deces pentru atac de cord. Altuia i s-a dat să bea apă sărată şi a murit în chinuri groaznice. Multora li s-au scos unghiile. De mai multe ori s-a folosit picătura chinezească, stropul care cădea în capul victimelor zi şi noapte până înnebuneau.

Așa cum l-am cunoscut eu… scrisoare a doamnei Constanța Ianolide

Bună ziua. Salut pe cei de la Paris care au organizat colocviul pentru comemorarea soțului meu, Ioan Ianolide. Aș dori să vă citesc câteva date, cum l-am cunoscut și sumar, așa, din viața petrecută împreună.
Mă reîntorc cu ani în urmă, respectiv la 2 martie 1965, când Ioan Ianolide a venit la noi să o viziteze pe mama mea, Penelope, pe care o cunoscuse cu câteva luni în urmă când a venit la noi în casă să-i mulțumească domnișoarei Marioara, profesoara de gimnastică medicală care, la Spitalul nr. 9, l-a îngrijit pentru recuperare motorie.
Așa m-a cunoscut și pe mine. A fost o vizită de câteva ore și a doua zi a vrut să stea de vorbă cu mine. Ne-am plimbat în parcul Herăstrău și mi-a spus că vrea să se căsătorească cu mine, căci atunci când a intrat în casă și a dat cu ochii de mine, o voce i-a spus: Asta e!
Pe moment am fost descumpănită. Și i-am spus: dumneata ești prea celest și eu prea pământeană. La care el a spus că tocmai de aceea are nevoie de mine.
Nu i-am dat niciun răspuns, dar l-am simțit ca un naufragiat care cere ajutor.
După două zile, el a plecat la Dobrotești, județul Teleorman, unde se afla familia lui. Pe data de 9 martie am primit de la el o scrisoare prin care mă invita la ei deoarece familia dorea să mă cunoască. Am acceptat invitația și m-am dus. Când i-am întâlnit, parcă îi cunoșteam de când lumea. Pe data de 14 martie tatăl lui ne-a logodit, eu am revenit la București a doua zi și după trei zile a venit și el la mine. Am depus actele pentru căsătorie și pe data de 7 aprilie 1965 am avut cununia civilă în București și pe 30 aprilie cununia religioasă la Dobrotești.

Mărturisitorul Ioan Ianolide în temniţa comunistă

Unul dintre apropiaţii lui Valeriu Gafencu în temniţa de la Aiud, mai apoi în penitenciarul-spital de la Târgu Ocna, a fost Ioan Ianolide, cunoscut astăzi prin cartea sa „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă“. Totuşi, lucrarea sa oferă puţine repere biografice, care pot fi găsite în dosarele întocmite împotriva sa de Securitate.
Ioan Ianolide s-a născut la 27 ianuarie 1919, în familia unui aromân înstărit din Dobroteşti, jud. Teleorman. Având o situaţie materială bună, părinţii l-au trimis să studieze Dreptul la Bucureşti.
În 1937 intră în Frăţiile de Cruce, însă, după interzicerea partidelor politice de către regimul carlist, Ianolide nu mai activează. Îşi reia activitatea politică pentru puţin timp, până la rebeliunea legionară. La 19 octombrie 1941 este arestat de Siguranţă în pădurea de la Băneasa, alături de alţi 28 de tineri.

joi, 2 februarie 2023

2 februarie - Intampinarea Domnului

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor. In momentul in care acesta Il ia in brate pe Hristos, rosteste: "Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru ca era plictisit sau obosit, ci pentru ca era implinit. Din cantarile specifice acestei sarbatori aflam ca el pleaca spre a vesti si mortilor ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat.

sâmbătă, 7 ianuarie 2023

Sfantul Ioan Botezatorul

In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

duminică, 1 ianuarie 2023

Viaţa Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînţelept şi între toţi sfinţii preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfântul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a născut patru fii de parte bărbătească: pe Petru şi pe Sfântul Vasile, pentru care ne stă înainte cuvântul, pe Grigorie şi pe Navcratie, şi o fiică, al cărei nume era Macrina.
    Pentru aceştia, cu adevărat s-a împlinit cuvântul lui David, care zice: Neamul drepţilor se va binecuvânta. Şi nu numai sfântul acesta a fost îmbunătăţit şi mare luminător al lumii, ci şi ceilalţi trei fraţi ai lui s-au făcut minunaţi şi purtători de semne. Căci Petru, fratele lui cel mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni. S-a sfinţit şi sora lor Macrina, după cum arată sinaxarul la 19 ale lunii iulie. Însă pe toţi fraţii i-a covârşit Sfântul Vasile întru fapta bună şi întru învăţătură; căci la învăţăturile cele dintâi chiar pe tatăl său l-a avut dascăl şi povăţuitor, pe care de obşte îl avea Pontul ca dascăl al învăţăturilor şi al faptelor bune, în acea vreme.