joi, 24 decembrie 2020

Nașterea Domnului Iisus Hristos

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, Mama Sa, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase, în ascuns. Şi, cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, căci Cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus de Domnul prin prorocul, care zice; «lată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu». Şi, deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi, fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

Din Evanghelia după Matei, Capitolul 1

vineri, 18 decembrie 2020

Intalnirea lui Stefan cel Mare cu Daniil Sihastru

În Evul Mediu, atât în spatiul rasaritean cât si în cel apusean este raspândita ideea potrivit careia catastrofele abatute asupra unor tari, în special înfrângerea armatelor crestine într-un razboi sfânt este un efect al pacatelor conducatorului sau al ostasilor. Un razboi sfânt pierdut, era ca si un semn al întreruperii relatiilor dintre Dumnezeu si conducatorul de osti. Din aceste considerente conducatorii (regii, domnii), neîntelegând cauzele înfrângerilor suferite, recurg la ajutorul celor considerati oameni sfinti, pentru ca acestia sa medieze împacarea sau reunirea cu Dumnezeu. Poate ca anume din aceste considerente în spatiul cultural european gasim multe cazuri când personaje înalte primeau sfaturi sau consultatii de la sfinti. În viata Cuviosului Serghie de Radonej se spune ca din cauza pacatelor, Dumnezeu a permis tatarilor sa mearga cu razboi împotriva rusilor. Kneazul Dimitrie Donskoi vine dupa sfat la Cuviosul Serghie de Radonej, care îl binecuvinteaza si-i prezice victoria.

Si în Apus gasim o serie de cazuri, în special cele legate de cruciade, în care viciile cum ar fi: orgoliul, indisciplina, aroganta duc la pierderea unui razboi sfânt. La acest capitol este deajuns sa ne amintim despre dialogul care a avut loc între regele Ludovic VII, întors în Franta din expeditia din Palestina si Bernard de Clarvaux, din care reiese ca Cruciada a 2-a s-a încheiat în anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati anume în rezultatul încrederii excesive în sine si nu în puterea lui Dumnezeu. Nici Moldova nu era straina de aceasta paradigma, dupa cum se vede din urmatorul episod din viata lui Stefan cel Mare.

marți, 15 decembrie 2020

vineri, 11 decembrie 2020

Revista Ortodoxă ATITUDINI nr. 67

 Detalii pe atitudini.com


Gropnița Mănăstirii Neamț – locul în care peste 500 de slujitori ai Bisericii așteaptă Învierea

Mănăstirea Sihăstria: Priveghere la pomenirea Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

Colind, maicile de la Petru Voda - D-auzi gazda

Spiridon, Sfantul care isi paraseste racla

Sfantul Spiridon este cinstit de Biserica pe 12 decembrie. Spiridon este sfantul care pleaca periodic din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste. Astfel, precum se cunoaste indeobste, Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale carui Sfinte Moaste se pastreaza in catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare facator de minuni.

Sfantul Ierarh Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in localitatea Askia, insula Cipru, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Numele sau se trage din cuvantul grecesc "σπυρις", care inseamna "cosulet impletit". Mai inainte de a fi hirotonit episcop, fiind casatorit si avand o fiica, Spiridon s-a indeletnicit cu pascutul oilor. Ramanand vaduv inca de tanar, sfantul a continuat sa-si creasca fiica de unul singur. Mai tarziu, fiica sfantului, Irina, va trece si ea la cele vesnice. Fiind plin de dragoste dumnezeiasca, sfantul va imbratisa o viata ascetica, cheltuindu-si intreaga avere cu ingrijirea bolnavilor si gazduirea strainilor.

duminică, 6 decembrie 2020

„ZOIA CEA DE PIATRĂ”: O MINUNE DIN ZILELE NOASTRE A SFÂNTULUI NICOLAE

Articol apărut în numărul 16 din Familia Ortodoxă

Cu 55 de ani în urmă, de Anul Nou, într-un oraş din fosta Uniune Sovietică s-a petrecut o minune care a întărit credinţa dreptslăvitoare – un fenomen imposibil de explicat pentru autorităţile atee ale vremii.
Iată faptele. Oraşul Kuibîşev (astăzi Samara), strada Cikalov nr. 84, 31 decembrie 1955. O petrecere de Revelion care s-a preschimbat într-o isterie de masă, potrivit oficialităţilor, sau într-o mare minune, potrivit credincioşilor şi locuitorilor de acolo. O muncitoare de la fabrica de ţevi din localitate, Zoia Karnauhova, fusese invitată în casa Klavdiei Petrovna Bolonkina de către fiul acesteia, împreună cu un grup de prieteni. Klavdia, o femeie credincioasă, dezaprobând această petrecere din timpul Postului Crăciunului[1], a plecat de acasă, iar tinerii au rămas singuri. Zoia îşi aştepta iubitul, un băiat pe nume Nikolai, care însă întârzia să apară. După ceva vreme, tinerii au poftit-o pe Zoia la dans: „Hai, lasă-l pe Nikolai, vino alături de noi!” Încinsă de atmosferă, supărată şi fără să se gândească prea mult, ea a zis: „Bine! Atunci, dacă nu-l am pe Nikolai al meu, o să dansez cu Nikolai Ciudotvoreţ (Nicolae Făcătorul-de-minuni)!” – şi, apucând o icoană a Sfântului Nicolae dintr-un colţ al camerei, a strâns-o la piept şi a început să danseze cu ea. Deşi neduşi pe la biserică, ceilalţi oaspeţi i-au spus: „Mai bine pune-o la loc! Cu aşa ceva nu se glumeşte!” Zoia, însă, le-a strigat: „Dacă există Dumnezeu, să mă pedepsească!” şi a mai făcut nişte paşi de dans prin cameră, cu icoana în braţe. Câteva clipe mai târziu, s-a auzit deodată un zgomot înfricoşător şi a strălucit o lumină orbitoare, ca de fulger. Îngroziţi, petrecăreţii s-au apropiat temător de Zoia, doar ca să descopere că fata pur şi simplu împietrise, ca şi cum ar fi prins rădăcini în acel loc! A fost cu neputinţă să o mişte sau să îi ia icoana din braţe, care parcă se lipise de ea. Albă precum marmura, Zoia nu dădea nici un semn vizibil de viaţă, în afara bătăilor foarte slabe ale inimii.

duminică, 29 noiembrie 2020

Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României


Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit in 30 noiembrie, în Biserica Ortodoxă. La noi în ţară, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creştinătorul poporului român, motiv pentru care numeroase biserici de mir şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor şi îl prăznuiesc în fiecare an, organizând ample evenimente religioase şi culturale.

În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare naţională bisericească, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001. Sunt acestea, desigur, expresii ale raportării noastre la propria identitate creştină, activitatea misionară a Sfântului Apostol Andrei de pe teritoriul de azi al României, fiind semnificativă pentru istoria noastră bisericească. Evlavia de care se bucură Sfântul Apostol Andrei în rândul credincioşilor români ortodocşi poate fi identificată şi în alegerea sa drept ocrotitor al viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc.

Moaştele Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul României

Moaştele Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat şi Ocrotitorul României, au fost aduse pentru prima dată în ţara noastră la Iaşi, în 1996. În felul acesta, Sfântul revenea pe pământul românesc, după aproape 2000 de ani de când păşise pe aceste meleaguri pentru a răspândi Evanghelia lui Hristos.

sâmbătă, 28 noiembrie 2020

31 de ani de la plecarea la Domnul a Parintelui Arsenie Boca


 Preluare dupa doxologia.ro

Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, o traduce în limba română în doar cinci luni. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

miercuri, 25 noiembrie 2020

Viaţa Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina

Pe vremea păgânului împărat Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încât toţi se mirau de înţelepciunea ei. De aceea mulţi din domnii cei bogaţi căutau să o ia de soţie de la maicasa, care era creştină în ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase în acea vreme asupra creştinilor păgânul Maximin.
Deci, rudeniile şi maică să adesea o sfătuiau să se mărite, ca să nu se înstrăineze împărăţia tatălui său vreunui alt străin şi astfel să se lipsească de dânsa. Iar fecioara Ecaterina, ca o înţeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria şi nicidecum nu voia să se mărite. Dar, văzând că o supără mult, a zis către dânşii: „De voiţi să mă mărit, apoi aflaţi-mi un tânăr care să fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri mărturisiţi că întrec pe toate celelalte fecioare şi atunci îl voi lua de bărbat; pentru că mai nevrednic şi mai prost decât mine nu voiesc a lua. Cercetaţi dar pretutindeni şi de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea, atunci mă mărit. Iar dacă îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine”.

duminică, 22 noiembrie 2020

Nemuritorul Constantin (Tache) Rodas s-a dus cu Maica Domnului la cer. „Dacă oi ajunge în Rai la Maica Domnului mă duc prima dată. Mă duc la ea ca să îi mulțumesc pentru tot cât a făcut pentru mine.”

 


a murit tache rodasNemuritorul Constantin (Tache) Rodas s-a dus cu Maica Domnului la cer. „Dacă oi ajunge în Rai la Maica Domnului mă duc prima dată. Mă duc la ea ca să îi mulțumesc pentru tot cât a făcut pentru mine.”

În zi de mare sărbătoare, în timp ce Biserica o prăznuia pe Maica Domnului intrând în Templu, pentru a-și pregăti sufletul și trupul spre primirea Fiului lui Dumnezeu, Tache Rodas a zburat la cer de mână cu Maica Domnului, cea pe care a iubit-o întreaga sa viață cu tot sufletul său cu o dragoste neînvinsă, nici de tortura pușcăriilor comuniste, nici de defăimări, nici de vreo altă primejdie sau durere. Nu doar că acum o va vedea în rai pe Maica Domnului față către față, dar Aceasta însăși a coborât la slujitorul ei, din Biserica luptătoare, și l-a ridicat cu ea la cer, la Fiul ei cel iubit, intrând în Biserica biruitoare, pentru a primi cununa biruinței. Biserica biruitoare cu siguranță trebuie să fie a celor biruitori. Tache Rodas a fost nebiruitul ostaș al lui Hristos, sfidând moartea și torturile din pușcăriile comuniste printr-o credință de nezdruncinat. Această credință a purtat-o în suflet prin rugăciunile și mijlocirea Maicii Domnului.

sâmbătă, 21 noiembrie 2020

Arhim. Hariton - Cuvînt la intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Tropar la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Chilia Buna Vestire

Cuvantul Parintelui Justin Parvu la inmormantarea fratelui sau de suferinta si slujire intru Hristos, Parintele Gheorghe Calciu

Cuvant la inmormantarea Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Arhimandrit Justin Parvu

Parinte Gheorghe Calciu,

Bine ati revenit la Manastirea Petru Voda!

Cu doua luni in urma ati fost aici la noi, ati admirat muntii, dealurile, padurile si celelalte lucruri minunate ale lui

Dumnezeu si v-ati exprimat dorinta ca trupul cel ostenit de suferinte si pribegie sa se odihneasca in Gradina Maicii Domnului, in pamantul sfant al tarii noastre si mai exact la Manastirea Petru Voda, inchinata tuturor Martirilor jertfiti in temnitele comuniste si impreuna sa asteptam aici sunetul trambitei celei de apoi a Arhanghelului pentru invierea cea de obste si sa iesim „intru intampinarea Domnului in vazduh”(1 Tes. 4:16).

Bine ai venit iubite frate intru credinta si intru suferinta deoarece „binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului”!

joi, 19 noiembrie 2020

Mitropolitul Atanasie al Limassolului despre cum s-a rezolvat problema lupilor din Muntele Athos

O să vă spun ceva care îmi apasă mintea să vă spun.

În 1990, când eram reprezentant al Sfintei Comunități a Muntelui Athos, Muntele Athos era plin de lupi.

Într-un mod paradoxal, multi lupi au intrat în Muntele Athos. Cei dintre voi care au venit în aceea perioada la Muntele Athos își amintesc că lucrurile erau periculoase. Lupii au mâncat multe animale, mulți catâri și animale care le serveau părinților. Și oamenii și călugării erau în pericol.

Așa că ne-am dus mai mulți Părinți la părintele Paisie, la Sfantul Paisie și i-am spus: Gheronda avem o mare problemă cu lupii, o să mănânce vreun om până la urmă.

Fragment din ultima predică a Părintelui Ghelasie

marți, 17 noiembrie 2020

Stareţul Daniil Tudor - Floarea de foc a Ortodoxiei

Silviu Aroneţ

În data de 17 noiembrie 1962, în jurul orei unu din noapte se muta la viaţa veşnică Stareţul Mânăstirii Rarău, Ieroschimonahul Daniil Tudor, lungind cu suferinţa şi martiriul său lunga listă a crimelor comise de comunismul ateu.



Decesul a survenit, în închisoarea Aiud, după ce părintele fusese, din nou, zdrobit în bătăi cu pumnii, bocancii şi bastoanele de către „omul nou” al orânduirii socialiste.



Fişa medicală a spitalului închisorii consemnează, cu toate erorile şi omisiunile, starea bolnavului, diagnosticul şi cauza morţii: hemoragie cerebrală. Nu şi cauza reală a morţii, documentul în cauză neconsemnând dacă hemoragia a fost provocată de vreo agresiune, însă având în vedere „antecedentele” securităţii, se poate afirma cu certitudine că părintele Daniil a fost bătut cu bestialitate, în repetate rânduri. Acesta s-a învrednicit de moarte mucenicească, mărturisindu-L până în ultima clipă pe Mântuitorul Iisus Hristos.
  
Alexandru Teodorescu, Sandu Tudor, fratele Agaton, sau părintele Daniil – etape ale trecerii de la mirean, la scriitorul îndumnezeit şi la slujitorul lui Dumnezeu

Până să ajungem la ultimul capitol al vieţii celui care a fost Alexandru Teodorescu, Sandu Tudor, fratele Agaton, sau părintele Daniil se cuvine să cercetăm biografia acestei complexe personalităţi, care a marcat veacul său şi ne-a lăsat moştenire „Rugul Aprins” al credinţei.

duminică, 15 noiembrie 2020

Hai la post

Hai române, hai la post
Si-ți mai fă un rost
Plasma de azi s-o închizi
Căci pe ea latră mulți maidanezi haini

Rugăciunea s-o îndrăgești
Ca mai mult să te îndulcești
Spovedania să n-o lași
Sufletul să ti-l curățesti

Pe Preasfânta Născătoare în tot locul s-o iubești
Iar pe Sfinti să-i cinstești
Ca pe drumul către Rai
Mulți mijlocitori să ai

Vlad Herman

De ce Covid și de ce comunism

V-ați întrebat vreodată cum a fost posibil ca România, o țară anticomunistă prin esență, care în 1945 număra 985 membrii de Partid, să devină după nici 30 de ani o țară comunistă, numărând milioane de membrii de partid? Cu sprijinul Armatei roșii, veți răspunde, bineînțeles. Dar nu numai. Ne explică dl Cușa, fost deținut politic, ajuns în prezent la 95 de ani: "Întâi i-au adus pe români la starea de sărăcie, cu colectivul, confiscările de averi și exproprierile. Pe urmă au început și le dădeau un kilogram de zahăr, un kilogram de făină, un litru de ulei(cam ce a făcut PSD-ul după 90) și au mers pe trepte, n-au intrat direct toți în Partidul Comunist. Au racolat mai întâi elementele cele mai slabe, promițându-le favoruri, cum că odraslele lor vor intra fără examen la facultate". Reținem deci, că pe lângă prezența Armatei Roșii, ceea ce a făcut posibilă comunizarea țării a fost SĂRĂCIA, creată intenționat pentru 'convertirea' marii majorități ai românilor la noua ideologie.

miercuri, 11 noiembrie 2020

Baia Mare, carantina și declarația pe propria răspundere

Ca tot a intrat Baia Mare in carantină (desi sunt alte orașe cu rata mult mai mare care probabil nu vor intra deloc): declarația pe propria răspundere e o aberație izvorâtă din unele minți comunistoide prin primăvară și scoasă din nou de la naftalină. O penibilitate care n-are nicio legătură cu combaterea virusului. Așa cum spunea cineva într un comentariu la o postare pe pagina Prefecturii Maramures, declarația nu e o măsură medicala, ci o măsură ilogică si înjositoare. 

Ca exemplu, putem spune doar că majoritatea oamenilor au destule nevoi, probleme, situații într o zi, care trebuie rezolvate în diverse locuri, la fel ca înainte de declarație, așa că nu ne ferește declarația de niciun virus. Doar ne încurcă. Iată că traim din plin vremurile profețite de Sfântul Antonie cel Mare:

“Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”

Vlad Herman

luni, 9 noiembrie 2020

O mare minune a Sfintilor Mucenici din Aiud si a Sfantului Nectarie

SFÂNTUL NECTARIE – ÎNVĂȚĂTURI – NEVOINŢA DUHOVNICEASCĂ

Scopul vieţii noastre este să devenim desăvârşiţi şi sfinţi, fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva de dragul vieţii acesteia să ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pământeşti să neglijăm scopul vieţii noastre.

Postul, privegherea şi rugăciunea, prin ele însele nu aduc roadele dorite, pentru că ele nu sunt scopul vieţii noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.

Împodobiţi‑vă cu virtuţi! Nevoiţi‑vă să alungaţi patimile sufleteşti! Curăţiţi‑vă inima de toată murdăria şi păstraţi‑o curată, ca să vină Domnul şi să Se sălăşluiască înlăuntrul vostru, ca să vă umple Duhul Sfânt cu dumnezeieştile Sale daruri.

miercuri, 4 noiembrie 2020

Au început să izvorească lacrimi din poza Cuviosului Părinte Efrem Filotheitul (Arizona)


De ieri, 3 noiembrie, au început să izvorească lacrimi din poza Cuviosului Părinte Efrem Filotheitul (Arizona)

Cuvânt de folos

luni, 2 noiembrie 2020

Mircea Pușcașu: O NOUĂ ZI ÎN MINUNATA LUME NOUĂ

 Ce vremuri incredibile! Asistăm la criminalizarea stării de boală și dezincriminarea terorismului de stat și global (căci ce este teroarea nejustificată răspândită de autorități și presă, pentru o boală care are rata de vindecare /supraviețuire de 99.75% ?). Ba chiar există federații medicale care cer autoînvinovățindu-se) anularea malpraxisului pe timpul pandemiei, recunoscând in acest fel că au făcut malpraxis și cerând dreptul la alte acte asemenea !!

Desigur, vor fi și țapi ispășitori sacrificați pe altarele justiției oarbe și surde, in special trepăduși mici și mijlocii, iar bibanii de la Davos ONU sau OMS vor culege doar crema centralizării politice și digitale a puterii globale de după The Great Reset. Acum vedem in lucru o schemă globală de socializare (/descentralizare) a responsabilității, o schemă de tip piramidal (OMS către guverne, guvernare către prefecți, inspectori, directori, cetățeni sau chiar către copiii de școală). Urmează prăbușirea economiei globale, haos general, poate vreun război.

sâmbătă, 31 octombrie 2020

Plânge icoana Sfântului Nectarie în Biserica din Strâmba, județul Bistrița-Năsăud

Slujbă de pomenire la 4 ani de la trecerea la Domnul a Arhiepiscopului Iustinian Chira

Părinte din Munții Vrancei: ”În trei ani de zile, vine războiul cel mare”


Părintele are mai bine de 80 de ani. E bătrân cât Munții Vrancei, glumește el. A spovedit vreo cinci generații, a slujit mii de Liturghii. Cel mai tare iubește liniștea pădurii. Uite, codrul se roagă la Maica Domnului. Tac. Ascult infinita isihie a verdelui sfânt. Tăcerea rugătoare îți intră în creier, se pătrunde în tainițele minții. Simți că plutești. Inima bate mai rar. Ochii se umplu de roua dimineții. 

După un soroc de rugăciune, preț de-un Paraclisul Maicii Domnului, bătrânul suspină. Nu mai primește pelerini, spovedește doar câțiva preoți. A obosit și el de-atâtea păcate pe care le-a ascultat și le-a spălat. Părinte, ce ne facem cu lumea asta? Se duce la vale într-un ritm amețitor. 

miercuri, 21 octombrie 2020

Episcopul Maramureșului, discurs necruțător: Comuniștii au încercat într-o perioadă să declare zonele în carantină, să nu se ducă lumea în pelerinaje. Așa făceau comuniștii, cum fac și globaliștii! De 30 de ani totu-i devalizat! Numai Biserica nu s-a privatizat. De aceea și deranjează!


 Episcopul Maramureșului, PS Iustin, a declarat că tacticile folosite în prezent pentru a împiedica lumea să meargă în pelerinaje la sfinți sunt asemănătoare cu cele uzitate de comuniști, înainte de 1989.

Într-o cuvântare ținută cu ocazia slujbei Sfintei Parascheva ținute la Mânăstirea Strâmtura, PS Iustin al Maramureșului a declarat că românii trăiesc paradoxul de a fi învins restricțiile comuniștilor, dar nu pot trece de „democrația” instalată după 1990.

Ierarhul se referă la restricțiile fără precedent impuse pelerinajului de Sfânta Parascheva, măsuri care au declanșat numeroase proteste la adresa statului, dar și la interzicerea cu totul a pelerinajului de Sfântul Dumitru.

Pomenirea Sfintilor Marturisitori Ardeleni

Sursa: calendar-ortodox.ro

In aceasta zi, pomenirea Cuviosului marturisitor Visarion.

Cuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascut în Bosnia, din parinti crestini ortodocsi, Maxim si Maria, în anul mântuirii 1714, si a primit din Sfântul Botez numele de Nicolae. Tânar, calatorind pe la multe locasuri de închinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte. Acolo, la mânastirea Sfântul Sava, de lânga Ierusalim, a îmbracat schima monahiceasca, pe când avea 18 ani, primind numele de Visarion. Dupa un timp, a venit în Slovenia si s-a asezat la mânastirea Pacra, unde pentru râvna sa catre cele sfinte, s-a învrednicit de darul preotiei.

La trei ani dupa hirotonirea sa întru preot, cuviosul Visarion a mers din nou la Locurile Sfinte, ca sa-si întareasca si mai mult sufletul în dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. La putina vreme dupa întoarcerea sa din aceasta calatorie, a venit în Tara Ardealului, unde papistasii cautau prin silnicie sa smulga credinta dreptmaritoare din sufletele românilor ortodocsi.

marți, 20 octombrie 2020

luni, 12 octombrie 2020

Madalin Ionescu despre Teste RT-PCR Covid19 Fals Pozitive in procent de 90%

Episcopul Macarie: Împreună pătimim, împreună să și mărturisim!

Biserica neamului nostru a răspuns restricțiilor severe cu care s-a confruntat în această perioadă cu tot binele filantropiei sociale pe care a putut să-l facă. Și a respectat întocmai toate măsurile și recomandările legale impuse de autorități!

Aceasta să fie, oare, recunoștința? „Sechestrarea” polițienească și abuzivă a sfintelor moaște ale Cuvioasei Parascheva și oprirea creștinilor care vor să o cinstească pe motivul derizoriu al domiciliului din buletin? Mai înainte, însă, de a fi cetățeni ai României cu domiciliul într-un oarecare oraș, suntem cetățeni ai Ierusalimului ceresc. Iar de drepturile acestei cetățenii nu ne poate lipsi nicio autoritate lumească.

Ierom. Chiril Vatopedinul - cuvânt despre pocăință, frică și coronavirus

Dan Grăjdeanu: Dacă pierdem Pelerinajul de la Cuvioasa Parascheva, vom pierde accesul la Biserică!

vineri, 9 octombrie 2020

Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului: Câțiva pași pentru rezolvarea situației de la Iași

Având în vedere situația creată de adoptarea noilor măsuri prin Hotărârea 47/2020 a CNSU, potrivit cărora:

„Articolul 2: Organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea, fără participarea persoanelor / pelerinilor din alte localități”;


Pentru a fi evitate situații similare cu cea de la Iași, când, urmare aplicării acestor măsuri, a fost practic anulat pelerinajul la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, considerăm că, pentru alinarea credincioșilor, se cuvine a fi luate în considerare următoarele măsuri de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei:

Părintele Cleopa - Vedenia Sfântului Cosma

miercuri, 7 octombrie 2020

Dr. Vasile Astărăstoae: Interzicerea pelerinajului la Sfânta Parascheva de la Iași discriminează creștinii, din moment ce orașul nu este în izolare

 

de Redacția Stiripentruviata.ro

Într-o postare făcută pe blogul său, dr. Vasile Astărăstoae din Iași, specialist în medicină legală, afirmă că interzicerea pelerinajului la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași este discriminatorie și nejustificată:

„Solicit să se explice care este motivul pentru care se interzice pelerinajul la Iași la Sfânta Parascheva cât timp nu există o decizie de izolare totală a acestui oraș. Cu argumente clare, științifice și legale, nu cu declarații de genul „există pericol de infectare în autocare” sau că „așa a hotărât unul din grupurile “ așa-zis strategice. La alegeri nu exista pericol de infectare în autocare? Măsura este discriminatorie, impusă de tot felul de progresiști neomarxiști și stigmatizează creștinii. Oare după parlamentarele din 6 decembrie Raed Arafat & co. se va ține de cuvânt și ne va interzice sărbatoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus?”

Prof. Cătălin Raiu, expert OSCE în libertatea religioasă, a declarat marți că măsura de a interzice atingerea raclei cu moaște pentru pelerinii (rezidenți în Iași conform noilor reguli sanitare) este „o intruziune în viața liturgică a Bisericii, unde niciun regim democratic nu are căderea să intre sub nicio formă”.

Dan Grăjdeanu, Frăția Ortodoxă: La luptă fraților! Ni se pun lanțuri grele!

marți, 6 octombrie 2020

Icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)

 


Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu

Icoana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca, din blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și Dreptul Iosif. Maica Domnului, văzând icoana, a exclamat: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Harul Fiului meu și al meu va fi cu această icoană.

În anul 1131, Patriarhul Constantinopolului, Luca Hrisoverga, a dăruit această icoană Marelui Cneaz Gheorghe Vladimirovici al Kievului, numit și Yuri Dolgoruki (15 aprilie), care a așezat-o inițial în Mănăstirea Devici din Vîșgorod (Ucraina), vechiul oraș al Sfintei Olga, împărăteasa Rusiei și cea întocmai cu Apostolii.

Fiul lui Gheorghe Dolgoruki, Sfântul Andrei Bogoliubsky, a adus icoana în orașul Vladimir în 1155 și a așezat-o în Catedrala Adormirea Maicii Domnului” pe care o ctitorise. Din acest moment, icoana a primit numele de „icoana Maicii Domnului din Vladimir” (Vladimirskaia). În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan, icoana a fost luată din Vladimir și dusă în noua capitală, Moscova. Astfel, binecuvântarea Maicii Domnului a stabilit legăturile spirituale ale Bizanțului cu Rusia prin Kiev, Vladimir și Moscova.

Jenant, mişeilor! Generația pandemică a fricii

de Ioana Lucăcel

Motto: „Cei care vor renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o fărâmă de siguranţă pe moment nu merită nici libertate, nici siguranţă.” - Benjamin Franklin

Fiecare generație are frămân­tările, problemele, metehnele și realizările ei, dar în istorie rămâne în general cu un singur fapt, o singură caracteristică, bună sau rea. Așa cum au existat „generația Unirii”, „genera­ția interbelică”, „generația luptei anticomuniste”, „gene­ra­ția Revoluției”, „generația tran­ziției”, va rămâne în istorie și generația de azi, „generația pan­demică a fricii”. Toată bruma noastră de civism, foarte subțire e adevărat, toată minima res­ponsabilitate pentru istorie și viitor, toată apetența, e adevă­rat, la fel de slabă, pentru libertate, au fost strivite sub tăvălugul fricii întreținute și a ideii că, dacă vom renunța la libertate, vom dobândi sigu­ranța. Ade­vărul este că le-am pierdut pe amândouă. Am ajuns și „ciuma Europei” și țara care a relativizat totul, de la edu­cație, la cultură, religie, liber­tăți, sănătate și chiar dreptul de a-ți spune opinia contrară. 

joi, 1 octombrie 2020

6 lucruri despre Sfântul Ioan Cucuzel

 


Mănăstirea Sihăstria: Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie la Acoperământul Maicii Domnului

Troparul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului - Chilia Buna Vestire

 Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu, Sfântul Munte Athos.

www.marturieathonita.ro

Acoperamantul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este sarbatoarea randuita de Biserica in amintirea aratarii Maicii Domnului in biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere in aceasta biserica, pentru salvarea cetatii care era asediata. La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a aratat inaintea poporului, stand in vazduh si rugandu-se cu lacrimi. Sfantul Acoperamant era tinut in maini deasupra capetelor credinciosilor. In jurul ei se aflau apostolii, sfintii si mucenicii.

Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis catre ucenicul sau iubit, Epifanie: "O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?" Iar Epifanie a zis: "O vad, Parinte, si ma minunez!".

Acesta este evenimentul pe care il prazanuieste Biserica astazi, spre a ne aminti ca prin nevointa si rugaciune, putem primi si noi, in greutatile vietii noastre, neincetatul ajutor al Maicii Domnului.

marți, 29 septembrie 2020

Se împlinesc 110 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca


Se împlinesc 110 ani de la naşterea unuia dintre marii duhovnici români ai secolului trecut: Părintele Arsenie Boca. De-a lungul timpului, acesta a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop.

Teolog, pictor și duhovnic, Părintele Arsenie a văzut lumina zilei în data de 29 septembrie 1910.

A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933), la Academia de „Belle Arte” din București și a urmat un stagiu de documentare la Muntele Athos.

A fost hirotonit diacon celib în 1936 și preot în data de 10 aprilie 1942. 

sâmbătă, 26 septembrie 2020

Ţara Românească în vremea lui Neagoe Basarab

După moartea lui Vlăduţ a fost înscăunat pe tronul Ţării Româneşti Neagoe, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Ocupând înalta demnitate, care, după datină, revenea descendenţilor lui Basarab I, Neagoe, ca să poată fi recunoscut de ţară ca domn al ei, şi-a creat, având în vedere anumite legături dintre Craioveşti şi familia domnească, o genealogie de natură să-i legitimeze ocuparea tronului.În actele emise de cancelaria sa, el s-a dat drept fiu al lui Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) şi şi-a luat numele de Basarab, nume ce evoca el însuşi descendenţa din Basarab, "întemeietorul" ţării. După Neagoe, urmaşii din familia sa, urmaşii boierilor Craioveşti, şi-au zis Basarabi, nume care a devenit patronimic pentru noua casă domnească. 

Echilibru social-politic 

Domnia lui Neagoe Basarab a însemnat pentru Ţara Românească un oarecare echilibru social-politic, facilitat în parte de tulburările ce se manifestau în ţările vecine. Domnul şi-a putut îndrepta atenţia spre opera de organizare internă a ţării, continuând în această privinţă cele mai bune tradiţii ale predecesorilor. În domeniul economic, administrativ, cultural şi politic, el a luat măsuri în pas cu ceea ce însemna progres în acea vreme, s-a străduit şi a reuşit în parte să redea Ţării Româneşti strălucirea ei de odinioară, s-o readucă cu tact diplomatic în rândul statelor europene care puteau să-şi spună cuvântul şi de la care se aşteptau acţiuni cu semnificaţii ce depăşeau caracterul local111. Faptul că sultanul Selim îşi avea îndreptată atenţia în special asupra problemelor din Asia şi Africa i-a permis lui Neagoe să lichideze în bună măsură infiltraţiile turceşti la nordul Dunării112.

miercuri, 23 septembrie 2020

Minunea Sfintei Eufimia aduce lumină la Sinodul din Calcedon

 

În anul 451 a avut loc Sinodul al IV-lea Ecumenic, găzduit în biserica „Sfânta Mare Muceniță Eufimia” din Calcedon, convocat de familia imperială, Marcian şi Pulheria. A fost cel mai mare sinod din antichitatea creştină, numărul participanţilor consemnat de istorici variind între 520 şi 630, cifre neegalate de o altă adunare de acest gen. Un rol deosebit în moderarea discuţiilor teologice din cele 15 şedinţe l-a avut patriarhul Anatolie al Constantinopolului. 

Protest Piața Universității - Stare de Libertate - Mircea Puscasu

luni, 21 septembrie 2020

Mănăstirea Rohița (Maramureș)

Atunci când albinele îi cinstesc pe sfinți. În acest caz este vorba de Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

 


Viata parintelui Dimitrie Bejan (1909-1995)

Dimitrie Bejan s-a nascut in anul 1909, fiind singurul baiat al unei familii cuvioase cu sase copii. Tatal sau era mult milostiv, iar mama lui se ruga cu o rugaciune foarte asezata. Culegand toate cele bune din familia lui, tanarul Dimitrie va merge in Iasi, unde va urma cursurile Seminarului Teologic, iar mai apoi in Bucuresti, unde va studia la Facultatea de Teologie.

Dupa ce termina teologia, Dimitrie va urma cursurile Facultatii de Istorie, tot din Bucuresti. La cea din urma, tanarul teolog l-a avut profesor chiar pe Nicolae Iorga. Dimitrie a adus la Academia Romana pergamentul pe care Sfantul stefan cel Mare semnase libertatea inaintasilor sai, a razesilor.

Parintele Dimitrie Bejan a fost hirotonit preot in anul 1940, cand a si fost trimis pe front, ca preot militar. Impreuna cu regimentul de armata, parintele a ajuns pana la Stalingrad, unde va fi si luat prizonier, in anul 1942, impreuna cu alti 17.000 de romani. Intre anii 1942-1948, parintele va sluji in lagare si in inchisori, mai pe vazute, mai pe ascuns.

duminică, 20 septembrie 2020

Arhim. Hariton - Libertatea, darul lui Hristos

Protestul din Piata Universitatii împotriva dictaturii

Yoga - o practică religioasă asiatică care induce un mod de viață străin neamului românesc

 


Yoga si creștinism

Câteva considerații legate de aspectul credinței și al modului de gândire, întâlnite în practicile religioase asiatice (ezoterism). Reîncarnare, politeism, dumnezeu impersonal, etc.

 

Yoga este o practică religioasă asiatică răspândită în țările creștine sub forma ascunsă a gimnasticii, științei, sau orice altă formă care să acopere caracterul mistic-religios al acesteia. Despre acest subiect, vom prezenta o discuție cu preotul dogmatist dr. Nicolae Paicu din Suceava, care explică despre aceasta, din punct teologic, răspunzând la câteva întrebări:

 

-Părinte Paicu, pentru că ați studiat mult aspectul dogmatic al învățăturii ortodoxe, am dori să vă întrebăm câteva lucruri. Și de ce? Auzim în rândul tinerilor, în mediul tineretului care practică yoga, anumite idei, concepții teologice, doctrine, care spun că „Hristos nu este Dumnezeu, ci este doar Fiul Lui Dumnezeu !”  Cum explicați aceasta ?

Sandwich maker

 Sandwich maker



sâmbătă, 19 septembrie 2020

luni, 14 septembrie 2020

Manastirea Sihastria: Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie la Înălțarea Sfintei Cruci

Troparul Sfintei Cruci - Chilia Buna Vestire

Inaltarea Sfintei Cruci


Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. 

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: 

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

duminică, 13 septembrie 2020

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop

De tânăr, Ioan, originar din satul Silvaşul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit la Mănăstirea Prislop. 

După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc, cam la 500 de metri de mânăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuţ (Slivuţ), unde şi-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”.

 Aici el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi post. Tradiţia populară spune că a fost împuşcat de doi vânători, în timp ce îşi făcea o fereastră la chilie. Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. 

La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop.

sâmbătă, 22 august 2020

Din viața Părintelui Justin Pârvu: Primii ani după detenție

Era în primăvara lui 1964. Aveam doar opt ani și mi-a rămas foarte bine întipărit în minte episodul providențial al vederii pentru prima dată a Părintelui Justin Pârvu. Eram cu mama mea, Cristina, cam de aceeași vârstă cu Părintele, și cu bunica mea Agripina, care era de aceeași vârstă cu mama Părintelui, Anica Pârvu. Mama se născuse în satul Petru Vodă și-l cunoștea foarte bine pe copilul Iosif Pârvu, deoarece au urmat împreună școală primară din satul natal, iar bunica Agripina, care locuia într-o casă mică, bătrânească, de lângă biserica satului, împărtășea durerea familiei Pârvu pricinuită de arestarea fiului lor, deoarece din cei nouă frați ai ei, o parte fuseseră la rându-le anchetați sau arestați de regimul comunist.

Moș Gheorghe Lazăr: Candelă de veghe la Văratec

Poezie compusă de  Pr. Stavr. Constantin Catana
            Moș Gheorghe cel smerit,
            La Văratec a venit.
            Ca să șadă pe vecie
            Și la toți pildă să fie.
            În viață cât a trăit
            Nimic n-a agonisit
            Ceaslovul și Psaltirea
          Asta i-a fost bogăția.
            De-acasă când a plecat,
            El nimic nu a luat.
            Și-a lăsat tot ce-a avut
            Casa, plugul și dor mult.

O icoană a Maicii Domnului de la Biserica Ortodoxă din Cricău, județul Alba, a început să lăcrimeze la începutul postului

Părintele Ioan Istrati despre cum s-a făcut un avocat călugăr la Muntele Athos

Iași. Eram în scaunul de Spovedanie. Un tânăr foarte elegant, cu un costum scump Armani se mișcă de colo colo prin Biserică. După ce spovedesc vreo patru oameni, vine și el sub patrafir. E avocat, are succes mare, patru apartamente, o prietenă superbă (desfrânare), carieră, viitor.

Ceva însă lipsește. Are dureri mari de suflet, uneori simte că totul e în zadar, suferă cumplit de singurătate, deși are zeci de prieteni, simte deșertăciunea lumii, minciuna uriașă, cancerul fardat al obsesiei după bani. Justiția e noua preoție, zic eu, după confesiunea lui Satan din filmul cu Al Pacino.
Într-adevăr, părinte, apăr și scap de pușcărie violatori, criminali, oameni cumpliți, doar pentru bani, bani, bani. Ceea ce rămâne după înșelătoria noastră e o mare de lacrimi. Oameni sărăciți, executați silit, alungați din munca de-o viață, desființați prin chichițele legii.

Mucenița Antuza – sfânta care a trăit timp de 23 de ani cu fiarele

Istoria sfântă a lăsat mărturii despre numeroși sfinți care au știut să îmblânzească animale sălbatice. Ne amintim de Sfânta muceniță Tecla, la ale cărei picioare s-au așezat cuminții leii care aveu misiunea să o sfâșie. Ne amintim și despre Sfântul Coprie, care a luat de urechi un urs, pentru a-l scoate din grădina de zarzavaturi a mănăstirii. Sfântul Isaac Sirul spune că îmblinzirea animalelor sălbatice este unul dintre semnele prezenței harului divin. Prin curăție, omul se apropie de sfințenia lui Adam de dinainte de cădere în păcat, animale recunoscînd acea stare primordială.

joi, 20 august 2020

Parintele Justin Parvu despre Sfintii Inchisorilor


Aceşti sfinți ai închisorilor, de la Aiud, Piteşti, Gherla, din toate puşcăriile noastre, formează cea mai măreață şi frumoasă coroană pentru împodobirea țării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluția grăitoare, numai nu strigă de acolo. Izvorârea Sfîntului Mir din osemintele lor, aşa după cum se cunosc minunile acestea, e aşa de grăitoare, încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta şi eroismul vieții lor. Acesta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceştia sunt ultimii dintre sfinții români care izvorăsc mireasmă şi vindecări în toate colțurile lumii. - Parintele Justin Parvu

Text preluat de pe manastirea.petru-voda.ro

marți, 18 august 2020

Icoana Maicii Domnului "Pantanassa"


Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea şi a fost adusă de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti, obşte care s-a închinoviat la Vatopedi, mănăstire care a devenit astfel din nou de obşte în 1990. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari. Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:

Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.

Această icoană are de la Dumnezeu şi harul deosebit de a vindeca înfricoşătoarea boală a cancerului. Cunoaştem foarte multe cazuri de canceroşi vindecaţi recent, după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domului Pantanassa.

De asemenea, multe minuni au avut loc în ultimii ani în Rusia după ce au fost aduse—la cererea Patriarhului Moscovei—trei copii ale icoanei Pantanassa: una la biserica Tuturor Sfinţilor din Crasnoe Selo, Moscova, a doua la Mănăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Novospaski, iar a treia la Mănăstirea Valaam. Iată însă că Maica Domnului are de acum două icoane Pantanassa vindecătoare de cancer şi în România: la biserica Rusă din Bucureşti şi la Sf. Mănăstire Oaşa din judeţul Alba. Îi îndemnăm aşadar pe credincioşi să alerge cu credinţă la ajutorul acestor icoane, cerând ulei de la candela Maicii Domnului şi aghiazmă şi citind în faţa icoanei Acatistul sau Paraclisul Maicii Domnului (în curând vor fi traduse în limba română Acatistul şi Paraclisul icoanei Pantanassa).

Minuni