vineri, 7 august 2026

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si "armas", adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Maghiolita).

Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragostea pentru mirele ei lisus Hristos inca din copilarie, ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt - vechii ei sfatuitori.

miercuri, 5 august 2026

Viața Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași

 


Blondina Gobjilă, cunoscută îndeobște ca „mama Blandina”, s-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grușenți-Chelmești din Basarabia, într-o familie de preot. Tatăl se numea Zaharia Popovici, iar mama, Serafima. Aceștia mai aveau două fete și un băiat, Blandina fiind cea mai mică dintre toți. Numele îi vine de la Sfânta Muceniță Blandina, care a trăit în secolul al II-lea, în zona Lyonului de astăzi, și a fost martirizată în anul 177 în timpul persecuțiilor lui Marcus Aurelius (161-180). Semnificația numelui, care provine de la latinescul blandus, -a, -um, însemnând „blând, mângâietor, plăcut, fermecător, îmbietor”, descrie foarte bine caracterul pe care ea l-a avut, cât și modul în care a relaționat cu oamenii de-a lungul vieții sale, indiferent de dificultățile întâmpinate.

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul), ale cărui sfinte moaşte s-au aflat întregi în peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva (şi se păstrează în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere de Ierihon).

Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu. După şase luni de zile de la naştere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.

luni, 20 iulie 2026

15 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arsenie Papacioc

 În data de 19 iulie se împlinesc 15 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arsenie Papacioc.

În mesajul de condoleanțe adresat în iulie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a numit „simbol al monahismului românesc” și  „vindecător de suflete rănite de păcate”.

„Părintele Arsenie era mai mult un vindecător de suflete rănite de păcate decât un judecător al păcătoșilor. Îmbina armonios bunătatea milostivă cu îndemnul la îndreptare duhovnicească. Era totdeauna un om al păcii și al bucuriei duhovnicești”, transmitea la acea vreme Patriarhul Daniel.

Arhim. Arsenie Papacioc s-a născut în data de 15 august 1914, cu numele de botez Anghel, în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița. După absolvirea școlii primare din comuna natală, în 1927, pleacă la București unde, timp de cinci ani, urmează Școala de Arte și Meserii, secția sculptură, din cadrul Liceului industrial nr. 1.


20 iulie: Sfantul Proroc Ilie, omul care n-a cunoscut inca moartea si care va reveni pe pamant in vremea lui antihrist

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este sarbatorit pe data de 20 iulie. Sfantul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel). De la numele acestei cetati, avem si numele prorocului de Tesviteanul. Se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, daca tinem seama de faptul ca ziua praznuirii sale este insemnata in calendar cu rosu, insemnare ce nu apare in acest fel la niciun alt proroc.

Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.

duminică, 12 iulie 2026

Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sursa: Pemptousia

Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.

***

În anul 1996, la doi ani după adormirea Cuviosului Paisie, la parastasul ce s-a făcut atunci pentru el, l-am cunoscut pe fostul stareț al Mănăstirii Maherá din Cipru, păritele Hariton. Acolo, în timpul discuției – fiindcă am stat de vorbă în jur de 2 ore, vorbind despre Părintele Paisie, fiindcă trecuse la Domnul cu doar doi ani în urmă – Gheronda Hariton mi-a spus: ,,Părintele este un mare sfânt și ceea ce vreau să-ți mai spun este că Dumnezeu l-a așezat în rândul sfinților întocmai cu Apostolii”. ,,Ce spuneți, gheronda, am întrebat eu, cum se poate așa ceva?”. ,,Ba da, așa este, îmi zice. După calendarul vechi, el a trecut la cele veșnice în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar acest lucru nu este întâmplător, o să vezi ce înseamnă asta peste câțiva ani”. Eu, ca să fiu sincer, din pricina puținei mele credințe, nu am luat în seamă ceea ce a zis atunci părintele Hariton. ,,E, mi-am zis, timpul o să arate dacă Gheronda Paisie a fost un sfânt așa de important pentru Biserică”. Și, într-adevăr, acum, când vorbim și ne aflăm în anul 2014, cred că și pietrele vorbesc despre Părintele Paisie. Se vorbește despre el oriunde în lume: în Grecia, în România, în Serbia, în Rusia, în America, în Australia, toți știu despre Gheronda Paisie.

12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

miercuri, 27 mai 2026

SF. IACOV DESPRE SF. IOAN RUSUL: „L-am văzut că se aşeza în raclă, ca un om viu”



Într-o amiază, întorcându-se de la Halchida, cuviosul Iacov a ajuns la Procopi. De aici a luat-o la stânga şi s-a aflat lângă Biserica Sfântului Ioan Rusul. A intrat cu evlavie în pridvor, a aprins o lumânare mare şi a înaintat spre stânga în biserica propriu-zisă. S-a apropiat cu respect şi veselie de racla Sfântului şi a îngenunchiat. A stat aşa rugându-se mult timp.

Fiindcă aşteptau şi alţii să se închine şi se necăjeau pentru că întârzia, s-a ridicat, a sărutat sfintele moaşte şi a trecut de cealaltă parte a raclei, în stânga, ca să nu împiedice pe închinători. Acolo stătea în picioare şi cu ochii aţintiţi la sfinţitul Cap al Cuviosului, se desfăta de vederea lui. Aşa cum privea, a observat că sfintele moaşte se mişcau, îşi schimbau poziţia, potrivit cu omul care se apropia să se închine. I s-a părut ceva ciudat şi a luat aminte mai bine la acest fapt. A luat apoi îndrăzneală şi a întrebat pe Cuviosul:

– Sfinte al meu, de ce pe unii îi laşi să-şi atingă buzele şi să te sărute, altora le scoţi mâna şi te întorci să-i vezi, te uiţi la ei şi le zâmbeşti? Iar de la alţii de ce îţi întorci faţa şi te scârbeşti de ei?

vineri, 22 mai 2026

Sfânta Elisabeta de la Pasărea: Vederea Iadului și a Raiului


Sfânta Elisabeta i-a istorisit maicii Pelaghia, pe când aceasta era în primul ei an în pustie, unul dintre cele mai semnificative momente din viața sa, care a determinat o schimbare radicală. Cuvioasa, care avea în jur de 25 de ani, se afla cu ascultare la Așezământul Românesc de la Ierusalim, când i s-a descoperit un cancer în stadiu avansat și a fost operată. Doctorii i-au spus că sunt puține șanse să mai trăiască. Maica Elisabeta a fost cuprinsă de o stare de tristețe și s-a rugat Maicii Domnului și sfinților să o ajute.

O monahie i-a dat o cărticică cu viața și acatistul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț și i-a spus: Roagă-te la Sfântul Ioan Iacob, deoarece este mare ajutător și a stat și el bolnav tot în acest spital.

Maica Elisabeta a căpătat o mare nădejde și s-a rugat cu putere, cu disperare aproape, ca sfântul să o ajute și să o vindece. Ulterior, cuvioasa a intrat într-o stare asemănătoare unei morți clinice, iar sufletul său a ieșit din trup.

Monahia Pelaghia povestește: „Diavolii au venit, i-au răpit sufletul și l-au dus în iad. Așa a îngăduit Dumnezeu. A spus că a fost aruncată în iad, unde simțea chinurile.”

Viața Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea

 


Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Lazăr) de la Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.

Născută pe 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La vârsta de doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. După trei ani de viețuire monahală, în 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.

În anul 2003, simțind chemarea unei vieți mai retrase, s-a retras în singurătate pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, în aspră nevoință, rugăciune și meditație. În 2007 a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.

Pe 6 iunie 2014, Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trecut la Domnul, rămânând în amintirea celor care au cunoscut-o drept o nevoitoare smerită și luminată, pustnică a Muntelui Giumalău.

În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.

doxologia.ro