Ortodoxia pe intelesul tinerilor! Pornografia si internetul

Internetul este cu adevărat o bombă sexuală. Exagerez cumva?! Nici o altă maşinărie sau invenţie născocită de om nu adună, în acelaşi loc, atâtea grozăvii, atâtea pofte şi invitaţii la desfrânare. Tehnologia de ultimă oră permite chiar simularea actului sexual. Cum mai pot sta liniştit, spuneţi-mi, dacă eu sunt la serviciu şi ştiu că băieţelul sau fetiţa mea au Internetul la îndemână?!
Copiii sunt primele victime ale pornografiei pe Internet. Curiozitatea, anturajul, nereuşitele în plan social îi determină pe copii şi pe adolescenţi să facă, mai cu seamă când nu sunt supravegheaţi, primii paşi spre această bombă cu ceas care este Internetul şi spre site-urile sale deocheate. În momentul de faţă sunt foarte multe site-uri care îi invită la desfrânare pe utilizatori. Două simple apăsări de buton îţi pot aduce în faţa ochilor grozăvii inimaginabile, cum ar fi: pornografia infantilă, zoofilia, homosexualitatea, fetişismul, masochismul şi multe altele.
Un dumnezeiesc părinte ne învăţa odinioară că, dintre toate mădularele din care este alcătuit omul, atunci când treci la cele veşnice, primul organ care putrezeşte este ochiul, pentru că el în viaţă a greşit cel mai mult. Desfătări, mângâieri, iscodiri curioase şi vicioase! Este cineva în stare, dintre noi, după ce a poftit şi a desfrânat cu ochiul, să-şi oprească trupul să desfrâneze şi el?
Pornografia ca termen vine din limba greacă şi înseamnă reprezentarea prin

Tweet

Acuzatii false la adresa Bisericii Ortodoxe

[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=g_rHXm88kyM]

Preluare dupa Invitatie la Ortodoxie

Tweet

Doina şi Ion Aldea Teodorovici - Balada familială

Tweet

Nicolae Steinhardt despre Mihai Eminescu

(o mărturisire a Părintelui Nicolae Steinhardt, Mănăstirea Rohia, 24 martie 1989)

Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, oare ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinenţă şi abatere de la modestia cea mai elementară?

Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris şi am publicat cîteva texte despre Eminescu: în Viaţa românească, în Caiete critice, în volumele Escale în timp şi spaţiu şi Prin alţii spre sine, în cuvîntul înainte la Eminescu – abisul ontologic de Svetlana Paleologu. Am învăţat şi predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla şi Dej.

Ştiu bine că am scris copilării şi banalităţi; dar cu teamă, dragoste, credinţă şi adînc respect. Aşa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate şi poftă de fală să-mi fie iertat.

Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă; nu uit, cînd sînt în Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, a sculptorului Anghel.

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără nici un drept. Prin declaraţie unilaterală de voinţă, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic şi de neîndreptăţit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nici o justificare, iubesc în mod arbitrar şi total poporul român şi “fenomenul românesc”.

Şi-apoi Eminescu, prin fermitatea şi curăţia caracterului, îmi este sprijin de nădejde în credinţa că poporului român îi este menit a se împărtăşi în cultură şi în viaţa spirituală de o soartă cu mult deasupra mediocrităţii – acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hasdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade şi Constantin Noica.

Cît de fericit sînt că mi-aţi dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea pentru Eminescu şi fenomenul românesc!

Tweet

Conferinta Parintelui Amfilohie de la Manastirea Diaconesti (6 martie2012)

Tweet

Taina iubirii – Parintele Arsenie Papacioc

Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovati noi că nu stim să iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta – asta ni se cere!

0 institutie, ca si un neam, trăiesc prin cei care tâsnesc, care stau pe cruce fără să cedeze. 0 iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme si fără săbii îndreptate împotriva noastră! Nu vedeti învătătura crestină? “N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie… Dusmanii omului sunt casnicii lui.” Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tău, iar aceste suferinte te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreste.

Nu ne putem închipui un om mântuit fără merite. De unde vin aceste merite? Din

Tweet

Arsenie Boca - Deosebirea dintre noi si Iisus

Deosebirea, marea deosebire între noi si Iisus, e cã Iisus n-avea vinã, pe când noi toti avem vinã. Si iarãsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apãrat de ea, n-a stricat nevinovãtia Sa, n-a amenintat stãpânirea omeneascã ce-L rãstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L rãstigneau, si-L huleau dupã ce L-au rãstignit.

Noi, dimpotrivã, cãutãm pe toate cãrãrile, cum sã scãpãm de cruce , cum sã ne strigãm nevinovãtia, cum sã ne ascundem pãcatele si sã strigãm în gura mare, cruce grea avem de dus.

Ne numim crestini, dar ducem crucea târâs si am fi buni bucurosi sã scãpãm de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Cãci sã fim drepti : nouã încã nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încã nu ne-a bãtut nimeni piroane în mâini si în picioare, si încã nu si-a bãtut nimeni joc de noi, cum si-a bãtut de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am pãtimi, trebuie sã rãbdãm pentru mântuirea noastrã, asa cum le-a rãbdat Hristos, tot pentru a noastrã mântuire. Nu este o altã cale de mântuire, de ispãsire a pãcatelor, decât calea Crucii. Dacã ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arãtat-o pe aceea.

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc despre avort

Un clip ce a strans peste 100.000 vizualizari.

Tweet

Alte marturii deosebite despre Parintele Arsenie Boca

Cum se naste o legenda

Ploua cu frunze de rugina si aur in satele din Tara Fagarasului. Casele risipite in umbra crestelor de piatra sunt invaluite in fumul focurilor aprinse prin gradini. E toamna si suntem din nou in cautarea celor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Din poarta in poarta, din sat in sat, amintirile despre cel mai iubit duhovnic din Ardeal se incheaga, povestite de barbati si femei, de batrani si mai tineri, care, ca-ntr-un lant viu, fara capat, ne indruma de la unul la altul.

"Duhovnicul fagarasenilor"

Sinca Veche. In fata unei porti mari, din lemn, e adunat un grup de femei. Rad tare si vorbesc cu

insufletire, bucuroase, poate, ca toamna le prinde cu roadele in hambar. Ne oprim in dreptul lor si intrebam, fara nici o introducere, despre parintele Boca. Nu par uimite. Ne raspund firesc, de parca ar fi trecut deunazi prin sat. Toate l-au cunoscut sau au auzit de Parintele si sar repede sa ne povesteasca. Cea mai in varsta din ele este Maria Labar, a implinit de curand 84 de ani. Trupul mic, uscat de varsta, e sprinten si ager inca, iar vorba e vioaie atunci cand incepe sa povesteasca:

"Am fost de multe ori sa-l vad pe Parintele. Dansul a fost duhovnicul nostru, al

Tweet

De unde vin problemele din familie?

Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză:

 Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă:

1. Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea;

Tweet

Din suflet pentru suflet: Tinerii cu dizabilitati de la ASSOC au daruit martisoare femeilor de la caminul de varstnici din Baia Sprie

Toate acestea au fost posibile cu ajutorul redactorului-sef al ZiarMM.ro, Ciprian Dragos, directorului de imagine Tibi Kosa, si tinerilor de la ASSOC, Razvan Herman si Andrei Chira.

Tweet

Parintele Arsenie Boca - Tamaduirea si Iertarea

„Fiule, iartă-se ţie păcatele tale"(Marcu 2,5)

Aceştia sunt oamenii: nu caută pe Dumnezeu decât la necaz, - care-L caută. Căci alţii la necaz îl suduie şi astfel mai rău se afundă şi demai mari necazuri dau, - până ce necazurile le încovoaie ceafa şi-L caută şi ei pe Dumnezeu. Situaţia stă aşa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să se părăsească de păcate. Acum judecaţi care de cine să asculte mai întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu? Am auzit o pildă: undeva s-a alcătuit o delegaţie de oameni, care s-au dus la Dumnezeu să se plângă că tare-i grea viaţa pe pământ, că tare-s multe beteşuguri, multe pagube, multe sudalme, bătăi şi toate păcatele.

- Fiii Mei, aţi spus că tare vi-e grea viaţa, încărcată de păcate.

- Da, Doamne...

- Atunci nu le mai faceţi...

Tweet

Sfaturi ale Parintelui Arsenie Boca - Din cartea "Tinerii, Familia si Copiii nascuti in lanturi"

În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare că “de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştând pe oameni şi lucându-le de zor dărâmarea în întindere şi în adâncime. Iar pe de altă parte preoţii vremurilor noastre n-au mai urmarit-o ca păcat şi ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adica din căsătoria creştină. Aşa se face ca, “lipsind preotului conoştinţa legii şi bătrânului sfatul” (Iezechiel 7,26), oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de buna credinţă ca aceea(desfrânarea dintre soţi) nu-i păcat.

• Unirea între bărbat şi femeie – familia trebuie să fie veşnică şi nefăţarnică.

• Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu.

• Buna Vestire ar trebui să însemne o ridicare reală, nu numai doctrinară, a casătoriei la rangul de Taină şi deci cu roade capabile de Taină.

• Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate.

• Căsătoria e o taină dintre cele 7, tocmai ca să nu îngăduie într-însa atâta şerpărie de fărădelegi, încât în zilele noastre trebuie să strigăm amarnic: Ridicaţi căsătoria din desfrânare măcar la rânduiala dobitoacelor!

• Ridicarea căsătoriei din desfrânare la înălţimea de Taină este singura stavilă în calea pustiirii.

• Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare.

Tweet

PREZENT SI VIITOR - de dr. Maria MESAROŞ, medic specialist pediatru, Baia Mare

Am auzit odată o zicală din vremuri nu tare vechi, care spunea că o familie e bine să aibă cel puţin trei copii, câte unul să înlocuiască în evoluţie pe cei doi părinţi şi al treilea să fie pentru ţară.

Ce echilibru social, întărit de faptul că familiile de la ţară şi chiar multe din cele ce reprezentau înalta societate aveau mai mulţi copii; erau foarte puţine familiile cu 1-2 copii.

Ce întorsătură a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magazinele sunt suprapline, ţăranii nu ştiu cum să-şi valorifice produsele în exces şi renunţă la lucrarea pământului propriu pentru motivul că nu este profitabil.

Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naşte un singur copil sau poate niciunul, dar câinii de rasă sunt nelipsiţi. Uneori întreţinerea unui asemenea animal costă mai mult decât întreţinerea unui copil.

Tweet

Eminescu: „Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii - administratori ai statului român”.

„Nu mai e îndoială pentru nimeni că reformele ce se operează acum constituie începutul dictaturii. (…) Mişelia înlăuntru, umilirea în afară – iată care va fi caracterul acestei dictaturi în România”.

„Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemţeşti şi franţuzeşti sau trasă pe calapodul celei străine, încât îşi pierde caracterul şi naivitatea; literatura - o reproducere rea a celor străine; legile - o traducere; organizaţia - o maimuţare” …

„Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”.

Tweet

Arsenie Papacioc si copiii

Tweet