„Copilului meu i-a apărut un ganglion la subraț peste noapte”. Un număr neașteptat de copii au făcut BOALA pentru care fuseseră vaccinați

EVZ: „Copilului meu i-a apărut un ganglion la subraț peste noapte”. Un număr neașteptat de copii au făcut BOALA pentru care fuseseră vaccinați

În loc să-i apere de tuberculoză, vaccinul importat din Danemarca mai rău i-a îmbolnăvit pe bebeluşi. În 115 cazuri au fost semnalate reacţii adverse

Peste o sută de bebeluşi au ajuns la spital după ce au suferit reacţii adverse la vaccinul BCG, care se administrează la naştere. În general, a fost vorba de ganglioni inflamaţi la subraţ, iar în unele cazuri, copiii au avut nevoie de tratament pentru TBC sau chiar de intervenţii chirurgicale.

Medicii dau vina pe noul vaccin, pe care îl importăm din Danemarca, din anul 2011, după ce linia autohtonă de producţie de la Institutul Cantacuzino a fost închisă şi rezerva de vaccin, epuizată. Anul trecut, aproape 200.000 de copii au fost imunizaţi cu acest vaccin.

Trataţi pentru boala de care fuseseră vaccinaţi

Tweet

"In premiera" (Antena3): SECRETUL DIN ADANCURI - documentar socant

Tweet

In Premiera (Antena 3) - SOCANT: OTRAVA DIN GALANTAR (VIDEO)

Tweet

False "traditii si libertăti" în Ortodoxia contemporană

ieromonah Mihail (M-rea Antim, Bucuresti)

Pornind de la ideea raportului dintre “Traditie si libertate în spiritualitatea ortodoxă”, ne-am propus în lucrarea de fată, să prezentăm unele învătături si practici, care desi îngreuiază evlavia unor crestini ortodocsi, totusi nu tin de Sfânta Traditie a Bisericii noastre Ortodoxe. În general, aceste noi “experiente religioase” reprezintă un adaos păgubos la traditia crestin-ortodoxă, uneori sfidând chiar bunul simt elementar si prin aceasta discreditând Ortodoxia însăsi. De aceea, se cuvine nouă a le cunoaste si a le combate, demonstrându-le irationalitatea lor de principiu si inutilitatea lor într-o viată duhovnicească echilibrată.

“Credinciosul angajat de dezechilibrul său într-o experientă falsă stabileste relatii arbitrare între cauze si efecte, face abstractie de corelatia obiectivă si ratională dintre fenomene si se antrenează în excese si generalizări unilaterale. Mizează pe false intuitii si principializează sentimente nebuloase, accentuând până la exclusivitate pe afectivitate în dauna vietii rationale, a simtirii rationale de care vorbesc Părintii. Ortodoxia a pus un accent deosebit pe paza mintii si a inimii, pe introducerea mintii în inimă care are si acest sens de colaborare a intelectului cu simtirea”.

Plecând de la acest dezechilibru duhovnicesc între ratiune si simtire, între cunoasterea si împroprierea trăirii Traditiei Bisericii, credinciosul angajat în false experiente mistice se îndepărtează de reperele unei vieti religioase sănătoase, luându-si libertatea nu numai de a-si crea alte repere (cele proprii îi devin singurele normative) ci si de a si le propaga între credinciosii apropiati lui. Cunoasterea Traditiei ortodoxe autentice, asadar, fereste pe orice credincios ortodox de excese, de exagerări si de erori, uneori chiar fatale, în calea mântuirii personale si comunitare prin Biserică.

Tweet

Colinde cantate de maicile de la manastirea Diaconesti

Tweet

Pacatul injuraturilor

Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Niste părinti foarte tineri se amuzau de copilasul lor care avea 4 ani, si pe care îl învătaseră să dea diavolului, să înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau. Câtă inresponsabilitate la acei părinti! în loc să-l învete pe copil a se feri să pomenească numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivă, indirect si involuntar, îi faceau cel mai mare rău copilului.

De asemenea am observat acest obicei rău la foarte multi oameni: să înjure, să dea diavolului orice lucru, să dea diavolului casa, masa, animalele, copiii, hainele, gospodăria, tot ce le apare în fată. Dând diavolului pe cineva sau ceva, tu îi doresti răul. În loc să zici să fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adică să aibă parte de Dumnezeu, tu însuti îl închini satanei. O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură si pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, contine râul în sine, contine pe diavol care este izvorul răului.

Tweet

Parintele Sofian Boghiu despre rugaciunea lui Iisus

Frati crestini, pe langa acest mod de rugaciune despre care am vorbit pana acum, mai este un fel de rugaciune de chemare a numelui Domnului, numita rugaciunea lui Iisus, rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii. Este o rugaciune scurta, plina de putere, care vine de la Mantuitorul Hristos si de la Sfintii Apostoli, cuprinsa in aceste cuvinte : "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !"

Aceasta rugaciune scurta o putem spune oriunde si oricand, stand sau mergand - si in viata, moderna, in aceasta graba a vietii, cand n-avem timp de rugaciune indelunga -, in camera noastra in fata icoanelor si a candelei aprinse. Putem spune aceasta rugaciune in orice loc si in orice timp din viata noastra si in scoala si in magazin si in fabrici si in ateliere, o putem rosti in taina inimii noastre. Si Iisus Hristos, Care-i prezent in viata noastra intotdeauna, ne asculta aceasta rugaciune, care este inchinata numelui Lui plin de putere.

La multi dintre dumneavoastra aceasta rugaciune va este cunoscuta. Cunosc persoane multe, tineret mai, ales, dar si mai in varsta, care o spun si sunt avansati in rugaciune. M-am bucurat foarte mult, ori de cate ori am auzit despre asemenea persoane.

Noi avem temeiul in cuvintele Mantuitorului, Care zice : Orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, voi face, ca sa se mareasca Tatal intru Fiul. Si iarasi : De veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face.

Tweet

Parintele Ilie Cleopa despre 666 si antihrist

Ce ne puteţi spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbeşte în Apocalipsă?

Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie.

Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.

Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc despre trairea ortodoxa

Tweet

Tot mai multi oameni se vindeca cu ajutorul moastelor Sfantului Pantelimon, expuse la o biserica din Baia Mare

Putina lumea stie ca, la biserica ortodoxa “Nasterea Domnului” din Baia Mare, de langa Spitalul Judetean, sunt expuse din 2006, moastele Sfantului Pantelimon.

Ele au fost aduse de catre un calugar din Ieud tocmai de la Muntele Athos si vor fi pastrate pentru totdeauna in biserica din Baia Mare. Preotul Vasile Dodea afirma ca tot mai multi oameni ii spun ca s-au vindecat dupa ce s-au inchinat la moastele sfantului.

“Le-am adus de mai multi ani, dar n-am facut prea mare propaganda, pentru ca sunt foarte multi oameni care vin si se roaga la ele, bolnavi, si imi spuneau ca au rezultate bune, ca s-au vindecat.
E o bucatica foarte micuta. De la Muntele Athos mi le-a adus un calugar din Ieud, le putem pastram pentru totdeauna”, a spus Vasile Dodea.

Moastele Sfantului Pantelimon pot fi gasite in dreapta altarului.

“Moastele pot fi gasite cand intra lumea in biserica, in partea dreapta a altarului. S-au publicat articole atunci la inceput, cand s-au adus, dupa care n-am mai vrut sa faca nu stiu cata propaganda.

O tanara imi spunea odata, nu stiu cum o cheama, cand eram undeva la masa si cineva imi spunea lasa-ma cu moastele astea, ca a fost si ea si s-a simtit foarte bine pe urma, nu stiu ce boala avea.

In fiecare zi joi, dupa Sfanta Liturghie de dimineata, facem si acatistul Sfantului Pantelimon”, a conchis preotul.

Sfantul Pantelimon a vazut lumina zilei in anul 284, pe vremea imparatului roman Maximilian.

A fost educat de Eufrosin, un medic de renume, si calitatile lui deosebite l-au facut pe imparat sa-l aduca la palat. Sfantul Ermolae i-a deschis calea spre Hristos si i-a aratat tainele credintei crestine.

Minunile savarsite in numele lui Hristos de catre Sfantul Pantelimon au inceput cu invierea unui copil muscat de un sarpe. Apoi, sfantul a redat vederea unui orb.

Si-a impartit averea saracilor si a inceput sa se ocupe fara plata de sanatatea acestora. Imparatul Maximilian l-a condamnat la moarte prin decapitare, pentru ca nu voia sa renunte la credinta sa, dar sabia primului calau s-a topit.

Cand in cele din urma i-a fost taiat capul, in loc de sange a curs lapte, iar maslinul uscat de care a fost legat a inverzit si s-a umplut de roade. Credinciosii au scos din cenusa trupul neatins de foc al lui Pantelimon si l-au ingropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, in anul 303.

Vlad HERMAN

Tweet

În premieră: Arsenie Boca, preotul care face minuni, la 22 după moarte (VIDEO)

Tweet

Părintele Arsenie Papacioc – „Condiţia ca să luminezi este să te jertfeşti”

Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru întreaga umanitate. Pentru că tragedia întregii umanităţi trebuie trăită ca pe propria noastră nenorocire. Noi purtăm o răspundere şi pentru cel care este lângă noi.

Acesta este sensul educaţiei creştine despre creaţie pe care trebuie să o ştim. Din momentul în care s-a izolat, omul a făcut o semi-asociaţie cu diavolul, pentru că ascultă numai de gândurile proprii.

Lucrul primordial în concepţia creştină este jertfa; condiţia ca să te mântuieşti, respectiv ca să luminezi, este să ştii să te jertfeşti.

Apostolul Petru, la Schimbarea-la-Faţă a Domnului, I-a spus: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici. Să facem trei colibe…” Parcă se îngemăna Cerul cu pământul. Însă Mântuitorul i-a răspuns: „Bine, Petre! Dar ce facem cu jertfa de pe Golgota?”

O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil, ca să lumineze, trebuie să ardă. Condiţia ca să luminezi este să te jertfeşti. Asta este explicaţia lumânării sau a candelei. Şi, dacă nu ştim să jertfim, stăm pe loc.

Individualitatea este o mare pierdere, înseamnă să fii izolat de Creator şi să devii margine –iar marginile sunt ale dracilor, spun Sfinţii Părinţi.

Din nr 42 al revistei Familia Ortodoxa

Tweet

Superb: ASCOR Cluj, colinde la Aiud

ASCOR Cluj colinda la Aiud (Rapa Robilor), pe 4 decembrie 2010.

Tweet

Cum a fost încurajat în închisoare Părintele Arsenie Papacioc de îngerul lui Dumnezeu

Întrebat odată părintele Arsenie Papacioc dacă a avut experienţe directe cu Dumnezeu, a destăinuit: „Eram în pușcărie închis în zarca la întuneric, deznădăjduit oarecum de încercările vieţii și resemnat că voi muri. Întins pe spate în umezeala rece a pardoselii pușcăriei, o mână m-a atins pe spate în acel întuneric în care nici măcar punctele cardinale nu le puteai distinge; o mâna m-a atins și mi-a zis: «Arsenie, scoală ! 

Încă nu ai terminat osteneala ta !». Mi-am dat seama în clipa aceea că fost îngerul Lui Dumnezeu trimis să mă salveze și să-mi dea nădejde. În clipa aceeea mi-am adus aminte de o văduvă săracă căreia îi făceam milostenie si de câte ori primea ceva, mereu îmi spunea: «Să fie Dumnezeu cu tine încotro te-oi întoarce, cu și fără voia ta.» Săraca…, parcă îmi proorocea, fără să-mi dau seama, prin ceea ce aveam să trec. 

De atunci am simţit tot timpul mâna Lui Dumnezeu cu mine, timp de aproape șase ani, cât am fost vieţuitorul temniţelor comuniste.” Mai spunea unora zâmbitor: „Frate, azi nu am cu ce să te ajut dar din respect și dragoste îţi întind o mână caldă.”

Părintele Calistrat, Măn. Vlădiceni (Iași); 20 iulie 2011

Tweet

Colind pentru detinuti (versuri)

Poezia "Colind pentru detinuti" face parte din volumul „Imn mortilor", care este o selectie de poezii compuse in temnitele romanesti din secolul nostru. Sub prigoana a trei regimuri politice -- carlist, antonescian si comunist -- elita generatiei interbelice a platit cu sange „indrazneala" de a fi iubit pe Hristos si neamul romanesc.


Sus la Alba intre creste,
A Aiudului poveste,
Ingerii in cor
Se adun' usor
Sa o dea de veste.

E-o poveste-adevarata
Despre cum au fost odata
Ingropati de vii
Cei mai buni copii
In mormant de piatra.

Tweet

Istoricul manastirii Râmeţ

„Pân’ la Putna plânge clopotul ce bate la Râmeţ.”

      Transilvania este un pământ binecuvântat de Dumnezeu, dar chinuit de oameni, ca toate pământurile româneşti. Din acest străvechi tărâm al Neamului nostru au izvorât, din îndepărtate timpuri, oameni puternici. Unii au trăit şi au luptat acolo. Alţii au trecut de cununa Carpaţilor, spre miazăzi, miazănoapte sau spre răsărit, întârind acolo unde se aşezau fiinţa Neamului Românesc. În Muntenia sau Oltenia, în Moldova şi Zaporojia, Crimeea ori Cuban, Caucaz, Dobrogea sau alte ţinuturi, românii ardeleni au adus cu ei credinţă, putere de muncă şi ordine, au sporit numărul şi tăria românilor de acolo, de multe ori dând o nouă viaţă unor grupuri româneşti slăbite de valurile vremurilor.

Iar în inima acestui meleag, stând ca un stâlp al Neamului Românesc cel dreptslăvitor, străluceşte dintru începuturile secolului 13 Sfânta Mănăstire Râmeţ. După cum arată şi numele ei (care vine de la „eremiţi”, adică „pustnici”), înainte de zidirea sa aici s-au nevoit mulţi călugări sihaştri. Nevoinţele înalte ale acestora au fost continuate în lăcaşul zidit în secolul 13 astfel încât acesta a atras asupra sa dragostea şi ocrotirea domnitorilor şi mitropoliţilor din Muntenia. Radu Vodă, Mihai Viteazul şi Mitropolitul Teodosie (sec. 17) sunt doar trei din marii sprijinitori ai acestei sfinte mânăstiri. Dar nu acest lucru arată adevărată măreţie a Râmeţului. Mai mult decât vechimea cunoscută a mânăstirii, mai mult decât biserica frumoasă din secolul 14, este faptul că înspre sfârşitul aceluiaşi secol păstorea de aici peste Românimea ardeleană Sfântul Arhiepiscop Ghelasie, primul ierarh transilvănean al cărui nume s-a păstrat peste veacuri. Şi chiar mai presus de această vrednicie – şi de altele asemenea – strălucesc peste Mânăstirea Râmeţ alte cununi minunate, cununile mai luminoase ca focul ale martiriului.
Cu adevărat, mari suferinţe au îndurat nevoitorii acestui sfânt locaş pentru apărarea Ortodoxiei.

Tweet