„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
vineri, 7 decembrie 2012
joi, 6 decembrie 2012
Bartolomeu Anania: "Nu avem certitudinea că cei de alte confesiuni se mântuiesc. Dar noi o avem pe a noastră şi ne este de ajuns"
Nu, dragii mei! Noi, ortodocşii, fără să îi dispreţuim şi cu atât mai puţin să îi persecutăm pe ceilalţi, posedăm adevărul întreg! Ne mântuim în Adevărul Iisus Hristos, pentru o raţiune foarte simplă. Aţi rostit şi astăzi Crezul în Biserică. Reţineti vă rog: Crezul pe care l-aţi rostit voi la această biserică împreună cu noi este cel pe care Sfinţii Parinţi ai Bisericii l-au formulat în primele două Sinoade Ecumenice. Fără nici un adaos şi fără nicio ştirbire! Toate celelalte biserici au adăugat ceva sau au ştirbit ceva. Noi l-am păstrat întreg! Conservatori? Dacă vreţi, conservatori! Fundamentalişti? Bine, dacă vreţi, fundamentalişti! Păi Iisus Hristos a fost primul fundamentalist. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Scurt pe doi! Nu încape discuţie! Şi noi la fel. Nu avem certitudinea că cei de alte confesiuni se mântuiesc. Dar noi o avem pe a noastră şi ne este de ajuns. Că suntem în Biserica cea Adevarată, că suntem în interiorul Adevărului lui Hristos, că dragostea dintre fraţi nu este completă şi adevărata decât în interiorul Adevarului! Iar Adevarul Cine este? Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Mergem pe Calea Adevărului, trăim întru Adevăr şi aşteptăm Viaţa veşnică, tot în interiorul acestui Adevăr.
Pe cine să așteptăm mai mult: pe „moșul” sau pe Sfântul Nicolae?
Să fii sănătos este un cadou nemaipomenit; să ai părinții pe lângă tine, de asemenea; să te rogi, să mergi la Biserică este o mângâiere nespusă.
Vin sărbătorile de iarnă! Feerie, milioane de luminițe sclipitoare în bezna nopții, brăduți împodobiți, daruri și dăruitori, colinde și urători pe la casele gospodarilor. Tablou obișnuit de sfârșit de an, totuși mereu proaspăt, așteptat cu nerăbdare, mai ales dacă din Cer se va slobozi omătul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precădere în preajma Crăciunului, au un farmec deosebit. Înveșmântate în alb, capătă ceva din plăsmuirea și magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol extraordinar o constituie, fără îndoială, ziua în care îl proslăvim pe Sfântul Ierarh Nicolae. Însă, la fel ca în cazul sărbătorilor pascale, societatea consumistă încearcă să ne răpească atenția și lucrarea duhovnicească de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sărbătorilor de Iarnă, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.
Vin sărbătorile de iarnă! Feerie, milioane de luminițe sclipitoare în bezna nopții, brăduți împodobiți, daruri și dăruitori, colinde și urători pe la casele gospodarilor. Tablou obișnuit de sfârșit de an, totuși mereu proaspăt, așteptat cu nerăbdare, mai ales dacă din Cer se va slobozi omătul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precădere în preajma Crăciunului, au un farmec deosebit. Înveșmântate în alb, capătă ceva din plăsmuirea și magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol extraordinar o constituie, fără îndoială, ziua în care îl proslăvim pe Sfântul Ierarh Nicolae. Însă, la fel ca în cazul sărbătorilor pascale, societatea consumistă încearcă să ne răpească atenția și lucrarea duhovnicească de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sărbătorilor de Iarnă, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.
miercuri, 5 decembrie 2012
Din dosarele Securitatii: Scrisorile Parintelui Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca
In dosarul de urmărire informativă care i s-a intocmit părintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm mai jos, au fost trimise părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între 1949-1959. Prezenţa lor in dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a intâmplat cu altele trimise de credincioşii care mergeau in pelerinaj la aşezământul nicodimian.
Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual.
Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual.
marți, 4 decembrie 2012
Sfantul Nicolae Velimirovici: "Cât va ţine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat"
Preotului Karan,
Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală şi ce înseamnă ea.
Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbeşte când ai ceva mai bun decât tăcerea”, spune Sfântul Grigorie Teologul. Şi deşi socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuşi, din dragoste faţă de tine, îţi voi înfăţişa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul l:5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100:1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29:27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5:22; 12:31). Şi Apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4:17).
Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală şi ce înseamnă ea.
Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbeşte când ai ceva mai bun decât tăcerea”, spune Sfântul Grigorie Teologul. Şi deşi socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuşi, din dragoste faţă de tine, îţi voi înfăţişa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul l:5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100:1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29:27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5:22; 12:31). Şi Apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4:17).
Înlocuieşte cuvântul judecată cu cel de criză, şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.
duminică, 2 decembrie 2012
Cele patru ispite ale omului din vremea mortii
Fratilor, vine ceasul cel mai de pe urma, când fiecare din noi avem sa trecem pragul acestei vieti. Va veni moartea azi, mâine, poimâine; nu stim când vine ziua aceea. Vai de noi si de noi în vremea mortii! Spaima va fi mare, caci satana, cum se arata în Razboiul nevazut, toata viata lupta sa ne duca prin pacat la iad, la vesnica munca, dar niciodata nu da atâta lupta ca în vremea mortii.
Sa se stie ca patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne da razboi vrajmasul în vremea mortii:
a. întâi este razboiul împotriva credintei;
Sa se stie ca patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne da razboi vrajmasul în vremea mortii:
a. întâi este razboiul împotriva credintei;
b. al doilea, împotriva nadejdii;
c. al treilea, împotriva smereniei, cu slava desarta si cu mândria;
d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si prefacerea slujitorilor nedreptatii în îngeri de lumina.
c. al treilea, împotriva smereniei, cu slava desarta si cu mândria;
d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si prefacerea slujitorilor nedreptatii în îngeri de lumina.
sâmbătă, 1 decembrie 2012
Patriarhul Pavel al Serbiei: "Omul mândru nu este în stare să facă bine nimănui. El socoteşte că Dumnezeu îi este dator lui şi nu invers"
Se trezeşte foarte devreme. Şi, când toţi dorm, slujeşte Dumnezeiasca Liturghie, se roagă pentru poporul său. În inima lui este loc pentru patria lui întreagă. Este mic de statură, dar uriaş în duh. Pe umerii săi firavi poartă povara întregii naţiuni. Oamenii spun: „Acesta este îngerul nostru, care ne acoperă şi ne ocroteşte!”
Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe s-a născut pe 11 septembrie 1914 în Slavonia, purtând numele de mirean Goiko Stoicevici. La vârsta de 32 de ani primeşte tunderea în monahism, la Mănăstirea Bunavestire din Clisura Ovciar – Kablar (în apropiere de oraşul Ciaciak). Viitorul patriarh al Serbiei fusese adus de părintele Iulian la Mănăstirea Buneivestiri de la Mănăstirea Sfintei Treimi, unde vieţuise o perioadă de timp înainte ca frate. În ajunul Buneivestiri a anului 1946, Goiko Stoicevici devine monahul Pavel. El este al 44-lea păstor al Bisericii Sârbe, de la Sfântul Sava încoace. Patriarhul Pavel şi-a închinat întreaga viaţă Bisericii, este vestit şi iubit în popor pentru smerenia sa.
Patriarhul a petrecut 33 de ani în Kosovo şi Metohia, ca episcop al Raşkăi şi Prizrenului, şi acesta este unul din principalele motive pentru care rămâne strâns legat de acest odor sfânt al ţinuturilor sârbeşti.
- Preafericirea voastră, să începem cu începutul vieţii voastre pământeşti. Povestiţi-ne despre Goiko Stoicevici, despre Slavonia, despre satul Cucianţi şi despre copilarie.
vineri, 30 noiembrie 2012
Petre Ţuţea în faţa colonelului Crăciun
În literatura memorialistică scrisă de supravieţuitorii Gulagului românesc întâlnim personalităţi creştine care nu au făcut niciun compromis cu sistemul satanic, dimpotrivă, în situaţii existenţiale dramatice au ales să Îl mărturisească pe Hristos, rămânând creştini până la sfârşit. De pildă, Ilie Tudor, tatăl interpretului Tudor Gheorghe, scrie cum Petre Ţuţea l-a înfruntat pe colonelul Crăciun, directorul închisorii Aiud: „Altă dată, tot aşa, într-una din întâlnirile organizate de putere cu deţinuţii, în vederea reeducării, în careul care se făcea în curte, Crăciun «trecea în revistă» însoţit de un grup de ofiţeri, careul.
La un moment dat s-a oprit în faţa unui om înalt, slab, puţin adus de spate. – Ce faci, filosofule? Îl cunoscuse. Era Petre Ţuţea. Era aşa de slab că-l susţineau doi camarazi. Crăciun l-a privit satisfăcut. Şi către mulţime: – Mă, aţi rămas în urmă! V-aţi prostit! Că dacă eraţi deştepţi nu ajungeaţi aici! Vi-L închipuiţi pe Hristos cu un crucioi în spate prin New York? Ar râde şi curcile. Uite, am ajuns în Lună şi n-am dat de niciun Dumnezeu! Se depărtase câţiva paşi. Ţuţea a ridicat mâna. – Domnule, colonel! O clipă. Vreau să vă întreb ceva! – Da! Ia zi, mă, filosofule! – Nu vă supăraţi, aţi crescut la oraş sau la ţară? – La ţară, mă! Nu se vede? – şi-şi bombează pieptul. – Şi aţi avut porci? – Auzi vorbă? Cum să nu! Care gospodar de la ţară nu creşte porci? – Şi…aţi văzut dumneavoastră porc să privească în sus? Tăcere scurtă. Priviri speriate. – Îl ştiţi că e nebun! Tâmpenii…
S-a stăpânit pe cât se putea râsul general ce ameninţa să invadeze mulţimea şi Crăciun cu suita sa s-au grăbit să scurteze întâlnirea cu «nebuni ca Ţuţea».”
Fragment preluat din volumul Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere
Fragment preluat din volumul Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere
Părintele Amfilohie Brânză: "În necazuri şi ispite te vezi ce eşti cu adevărat"
Adevărul nu piere. Noi, această rezistenţă la rău o avem prin prezenţa lui Hristos în noi. Trăieşte tu creştineşte şi o să vezi cum se transformă neamuri şi generaţii. Un Simion Mehedinţi, un Petre Ţuţea, Mihai, Ştefan, Neagoe - astea nu-s porecle, sunt viteji români. Noi avem istorie scrisă cu sânge. Adevărul e de neoprit. Au pus acolo piatră, pază, puteau să pună beton armat, că tot Învia Hristos. Nu există oprelişti la aşa ceva.
Dumnezeu nu-şi părăseşte oamenii Săi. Ortodoxia e plină de frumuseţe, de roadă, de bucurie. Nu te aştepta ca toată lumea să vină după noi, ci te aşteaptă să te răstignească, iar asta este o cinste pentru noi, ca să nu ne pierdem noi drumul, căci în necazuri şi ispite te vezi ce eşti cu adevărat.
Să-l trăim pe Hristos autentic. Tu un pas dacă faci, Dumnezeu face 100 înspre tine şi vei vedea că nu-I mut, cum suntem noi astăzi.
Fragment din cuvântul Părintelui Amfilohie Brânză ce poate fi ascultat integral aici.
Dumnezeu nu-şi părăseşte oamenii Săi. Ortodoxia e plină de frumuseţe, de roadă, de bucurie. Nu te aştepta ca toată lumea să vină după noi, ci te aşteaptă să te răstignească, iar asta este o cinste pentru noi, ca să nu ne pierdem noi drumul, căci în necazuri şi ispite te vezi ce eşti cu adevărat.
Să-l trăim pe Hristos autentic. Tu un pas dacă faci, Dumnezeu face 100 înspre tine şi vei vedea că nu-I mut, cum suntem noi astăzi.
Fragment din cuvântul Părintelui Amfilohie Brânză ce poate fi ascultat integral aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)