„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
marți, 11 iunie 2013
luni, 10 iunie 2013
Dragi creştini „homofobi”…
Deunăzi, mai-marii noştri au decis că, de acum înainte, discriminarea homosexualilor va fi interzisă. Pe viitor, articolul 4 din Constituţie ar urma să sune astfel: “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală”.
"Binefaceriile" vaccinarii: Cosmarul unei mame ce a nascut o fetita clinic sanatoasa
La nastere a fost vaccinata impotriva hepatitei, in a 4-a zi de viata, Sara a primit vaccinul BCG. Dupa a doua injectie, vazand ca fetita e nervoasa, nu suge, e galbena la fata, cu broboane de transpiratie, mama a fugit la doctor:
"Mi s-a spus ca e un copil coplesit de la un icter, ca sa-i dau in continuare sa suga". Seara, copila a adormit:
"Pana la ora 11 cand a deschis ochisorii, a stat pana la ora 1 si ne-am privit ochi in ochi, nu plangea, nu zicea nimic, iar…. Pe la 1 s-a pus pe un geamat. L-am trez pe sot, iar pe la 3 am decis sa mergem cu ea la spital"
La spital, in Constanta, i-au facut analize, au internat-o si au asteptat dimineata vizita doctorului.
"Noi le-am spus din prima zi ca copilul a fost vaccinat, iar probabil au inceput imediat dupa vaccinare si ni s-a spus ca n-are ce reactie sa dea. Le spuneam: pe copil il avem alergic la lapte si mi s-a spus ca nu sunt medic sa decid si sa tac din gura daca nu stiu"
"Mi s-a spus ca e un copil coplesit de la un icter, ca sa-i dau in continuare sa suga". Seara, copila a adormit:
"Pana la ora 11 cand a deschis ochisorii, a stat pana la ora 1 si ne-am privit ochi in ochi, nu plangea, nu zicea nimic, iar…. Pe la 1 s-a pus pe un geamat. L-am trez pe sot, iar pe la 3 am decis sa mergem cu ea la spital"
La spital, in Constanta, i-au facut analize, au internat-o si au asteptat dimineata vizita doctorului.
"Noi le-am spus din prima zi ca copilul a fost vaccinat, iar probabil au inceput imediat dupa vaccinare si ni s-a spus ca n-are ce reactie sa dea. Le spuneam: pe copil il avem alergic la lapte si mi s-a spus ca nu sunt medic sa decid si sa tac din gura daca nu stiu"
Ferește-te de vorbirea de rău!
Dacă te necăjeşte vorbirea de rău a fratelui tău şi dacă auzind aceasta, te vei întrista, ocoleşte să-i răspunzi, şi te vei odihni. Dacă dispreţuirea din partea aproapelui războieşte inima ta împotriva lui, gândeşte-te că Dumnezeu te lasă în mâinile vrăjmaşilor (spre a lupta) şi te vei linişti.
(Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 16, cap. 7, în Filocalie, vol. XII, p. 127)
duminică, 9 iunie 2013
Rafail Noica: "Sa ne pregatim pentru ceea ce nu vom putea stavili"
“Indraznesc sa spunacum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”,sa “deosebim vremea” (Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El.Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ‘50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc – si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1).
Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7).
sâmbătă, 8 iunie 2013
vineri, 7 iunie 2013
Cuviosul Seraphim Rose: Viata din zilele noastre este anormala
Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte – sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de cât de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular – toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia câtorva comunitati – de opinii crestine de un anumit tip – care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata – de moda veche.
Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vârsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intâmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intâmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri când isi educa copilul.
miercuri, 5 iunie 2013
Cuvant testamentar al parintelui Justin Parvu de la manastirea Petru Voda
Părintele Justin şi-a exprimat dorinţa ca, în cazul plecarii sale la Domnul, viitorul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă să fie părintele Hariton de la Durău.
Recomandare carte: Intoarcerea la Hristos - Document pentru o lume noua (Ioan Ianolide)
Format: 14x21 cm
Pagini: 536
An aparitie: 2012
Pret: 30 de lei
Din tot ce s-a scris despre inchisori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta este cea mai adanc duhovniceasca cea mai patrunzatoare, cea mai in masura sa inteleaga impreuna cu toti sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa cunoasca iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoastere si sa se umple de toata plinatatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni, 18-19 ). Daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrajmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos si de eficienta pocaintei, atunci aceasta carte, acest document duhovnicesc, te va convinge.
Pagini: 536
An aparitie: 2012
Pret: 30 de lei
Din tot ce s-a scris despre inchisori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta este cea mai adanc duhovniceasca cea mai patrunzatoare, cea mai in masura sa inteleaga impreuna cu toti sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa cunoasca iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoastere si sa se umple de toata plinatatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni, 18-19 ). Daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrajmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos si de eficienta pocaintei, atunci aceasta carte, acest document duhovnicesc, te va convinge.
luni, 3 iunie 2013
Statistica avortului în România, 1958-2008: O realitate înfricoşătoare
Rubrica “Statistici” de pe saitul provitabucuresti.ro găzduieşte la capitolul “date despre România” un tabel sinoptic a cărui sumarizare este de natură să terifieze pe oricine, indiferent care i-ar fi poziţia sau opinia despre avort. Oficial, în România, între 1958 şi 2008 (perioada pentru care deţinem date) peste 21 de milioane de copii (21.330.519, spune statistica) au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii.
Aşadar, încă o dată populaţia actuală (scriptică) a României n-a apucat să vadă lumina zilei! Plastic vorbind, fiecare dintre cetăţenii români duce în spinare câte un mort.
Sursele datelor sunt chiar publicaţiile Ministerului Sănătăţii, compilate de arhiva electronică Johnston’s Archive şi selectate de noi dintr-o multitudine de alţi indicatori socio-demografici.
duminică, 2 iunie 2013
sâmbătă, 1 iunie 2013
Cuvinte care ucid, cuvinte care dau viata
Arhimandritul Iustin Pârvu
Ceea ce am observat la poporul nostru creştinesc este înclinarea sa predilectă, în momentele de nemulţumire, spre ocară, spre blestem, spre înjurături şi răutăţi, care pun la încercare viaţa sufletească de familie, societate şi neam. M-am oprit foarte mult la unele cazuri, care m-au uimit prin urmările ce poate să le aibă un blestem.
Acum câţiva ani, bunăoară, la Mănăstirea Bistriţa au intrat vreo cinci persoane, purtând în braţe o fetiţă de 12 ani. Nu s-au aşezat bine pe băncuţa unde stăteau credincioşii, şi o criză puternică a şi luat-o pe biata fată. Încordări, strigăte, spume la gură… S-a zbătut aproape cinci minute, după care s-a liniştit şi a rămas într-o stare de agonie, de lipsă de control. Ca de obicei, i-am întrebat pe creştini de când e boala, am cercetat care sunt cauzele, de unde vine nenorocirea aceasta şi mi-au spus că se chinuie aşa de doisprezece ani, chiar de la naştere. Aşa cum se întâmplă în familie, unii preferă un naş, tata preferă alt naş şi de aici se nasc nemulţumiri şi neînţelegeri. Din discuţiile pe care le-au avut cei doi soţi, tabăra mamei a biruit-o pe cea din partea soţului. Foarte revoltat, tatăl a rostit un blestem adânc şi rău-făcător: „Să fiţi, cu tot cu copil, ai celui rău”. Ei bine, chiar la botez, tocmai când îi făceau scăldătoarea, a luat-o prima criză. Au umblat pe la toate mănăstirile, au făcut rugăciuni, exorcisme, Sfinte Masluri, Împărtăşanie… Şi de doisprezece ani aşa se chinuiesc părinţii aceştia. La zece-cincisprezece minute, o criză; zece-cincisprezece minute, altă criză. Aşa de dese! Şi noaptea, şi ziua. Era numai piele şi os. O purtau pe braţe. Şi le-am recomandat părinţilor să facă o spovedanie mai amănunţită… Copii n-au mai putut avea. Era cel mai mare canon posibil să aibă zi şi noapte chinul acesta. Aceasta a fost prima fetiţă şi singura. Am mai ţinut legătura încă un an, după care eu am plecat de la Mănăstirea Bistriţa şi n-am mai avut nici o ştire despre viaţa lor. Ceea ce s-a mai ameliorat a fost doar că n-o mai lua criza în timpul zilei, ci numai noaptea. Copilul nu era în stare de nimic; era numai în funcţiile biologice. Tatăl era un bărbat de o căinţă extraordinară, dar nu s-a rezolvat problema; doar că au încetat din crizele acestea, în sensul că au continuat doar noaptea, două-trei ore…
Ceea ce am observat la poporul nostru creştinesc este înclinarea sa predilectă, în momentele de nemulţumire, spre ocară, spre blestem, spre înjurături şi răutăţi, care pun la încercare viaţa sufletească de familie, societate şi neam. M-am oprit foarte mult la unele cazuri, care m-au uimit prin urmările ce poate să le aibă un blestem.
Acum câţiva ani, bunăoară, la Mănăstirea Bistriţa au intrat vreo cinci persoane, purtând în braţe o fetiţă de 12 ani. Nu s-au aşezat bine pe băncuţa unde stăteau credincioşii, şi o criză puternică a şi luat-o pe biata fată. Încordări, strigăte, spume la gură… S-a zbătut aproape cinci minute, după care s-a liniştit şi a rămas într-o stare de agonie, de lipsă de control. Ca de obicei, i-am întrebat pe creştini de când e boala, am cercetat care sunt cauzele, de unde vine nenorocirea aceasta şi mi-au spus că se chinuie aşa de doisprezece ani, chiar de la naştere. Aşa cum se întâmplă în familie, unii preferă un naş, tata preferă alt naş şi de aici se nasc nemulţumiri şi neînţelegeri. Din discuţiile pe care le-au avut cei doi soţi, tabăra mamei a biruit-o pe cea din partea soţului. Foarte revoltat, tatăl a rostit un blestem adânc şi rău-făcător: „Să fiţi, cu tot cu copil, ai celui rău”. Ei bine, chiar la botez, tocmai când îi făceau scăldătoarea, a luat-o prima criză. Au umblat pe la toate mănăstirile, au făcut rugăciuni, exorcisme, Sfinte Masluri, Împărtăşanie… Şi de doisprezece ani aşa se chinuiesc părinţii aceştia. La zece-cincisprezece minute, o criză; zece-cincisprezece minute, altă criză. Aşa de dese! Şi noaptea, şi ziua. Era numai piele şi os. O purtau pe braţe. Şi le-am recomandat părinţilor să facă o spovedanie mai amănunţită… Copii n-au mai putut avea. Era cel mai mare canon posibil să aibă zi şi noapte chinul acesta. Aceasta a fost prima fetiţă şi singura. Am mai ţinut legătura încă un an, după care eu am plecat de la Mănăstirea Bistriţa şi n-am mai avut nici o ştire despre viaţa lor. Ceea ce s-a mai ameliorat a fost doar că n-o mai lua criza în timpul zilei, ci numai noaptea. Copilul nu era în stare de nimic; era numai în funcţiile biologice. Tatăl era un bărbat de o căinţă extraordinară, dar nu s-a rezolvat problema; doar că au încetat din crizele acestea, în sensul că au continuat doar noaptea, două-trei ore…
VICTORIE! Valeriu Gafencu rămâne cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna. Şi cetăţean de onoare al neamului meu
Rescpt consilierilor locali din Târgu Ocna care au votat împotriva cererii "institutului guvernamental", a celor care au fost joi acolo (preoţi, mireni - printre care şi Danion Vasile), a celor care au ieşit în stradă în faţa Guvernului pentru apărarea memoriei lui Gafencu, dar şi a celor care au fost cu inima alături de toţi cei pomeniţi.
Cât despre Sfântul Valeriu Gafencu, citiţi-i viaţa şi îl veţi iubi (şi mai mult)!
Hristos a Înviat!
Vlad HERMAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)