miercuri, 7 august 2013
O inimă îmbuibată…
Ce groaznic este să nu-ţi stea mintea decât la mâncare şi băutură, la ghiftuială şi beţivăneală!
Un pântece sătul din cale-afară pierde credinţa, frica de Dumnezeu, începe să nu-i mai pese de rugăciune, pentru a-I aduce Domnului mulţumire şi laudă.O inimă îmbuibată îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, devine insensibilă, se învârtoşează ca piatra.
Iată de ce Mântuitorul ne previne îndatoritor să nu mâncăm şi să nu bem peste măsură, pentru ca „ziua aceea (a morţii) să vină peste noi fără veste“ (cf. Luca 21, 34). Ea ar putea veni aşa din pricină că L-am mâniat pe Domnul prin modul nostru uşuratic şi fără rost de a ne petrece timpul, mâncând şi bând.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 323)
Un pântece sătul din cale-afară pierde credinţa, frica de Dumnezeu, începe să nu-i mai pese de rugăciune, pentru a-I aduce Domnului mulţumire şi laudă.O inimă îmbuibată îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, devine insensibilă, se învârtoşează ca piatra.
Iată de ce Mântuitorul ne previne îndatoritor să nu mâncăm şi să nu bem peste măsură, pentru ca „ziua aceea (a morţii) să vină peste noi fără veste“ (cf. Luca 21, 34). Ea ar putea veni aşa din pricină că L-am mâniat pe Domnul prin modul nostru uşuratic şi fără rost de a ne petrece timpul, mâncând şi bând.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 323)
Preotul Vasile Fodorut, apostolul omeniei
Crezând cu tărie că credinţa noastră trebuie să aibă o latură văzută, preotul Vasile Fodoruţ şi Centrul care poartă numele singurului sfânt al Maramureşului recunoscut de sinaxare, Iosif Mărturisitorul, dau, în fiecare zi, o pildă vie de omenie şi generozitate.
Deşi inaugurată numai în urmă cu un deceniu, bisericuţa de lemn de pe Bulevardul Republicii nr. 8 a devenit o oază de normalitate, în care credincioşii găsesc alinare şi pentru suflet şi pentru trupurile flămânde sau bolnave.
Deşi inaugurată numai în urmă cu un deceniu, bisericuţa de lemn de pe Bulevardul Republicii nr. 8 a devenit o oază de normalitate, în care credincioşii găsesc alinare şi pentru suflet şi pentru trupurile flămânde sau bolnave.
Viata crestina este antidotul cel mai puternic pentru neutralizarea virusului nihilist
fragment audio din cartea „Efectele televiziunii asupra mintii umane" scrisa de Virgiliu Gheorghe
Economist român: ”România nu are nevoie de FMI”
„Paradoxal, prezenţa FMI în România este o formă de interpunere a statului în treburile economiei private. Nu putem enunţa o măsură clară prin care FMI a ajutat sau ajută sectorul privat din România. Dimpotrivă, măsurile impuse au lovit dramatic taman în sectorul de la care se aştepta mai multă competitivitate”, spune economistul Cristian Păun într-un amplu interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, mult lăudata macrostabilizare s-a produs prin creşteri semnificative de taxe şi cu o dublare a datoriei publice, fără ca vreo reformă structurală să fie dusă până la capăt măcar.
Epoch Times: De ce are nevoie România de încă un acord de împrumut cu FMI din moment ce, potrivit datelor Ministerului de Finanţe, nevoia brută de finanţare va scădea puternic în următorii ani iar dependenţa ţării noastre de pieţele financiare interne şi externe a fost redusă în sensul că ne împrumutăm mai ieftin de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea deficitului bugetar?
Epoch Times: De ce are nevoie România de încă un acord de împrumut cu FMI din moment ce, potrivit datelor Ministerului de Finanţe, nevoia brută de finanţare va scădea puternic în următorii ani iar dependenţa ţării noastre de pieţele financiare interne şi externe a fost redusă în sensul că ne împrumutăm mai ieftin de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea deficitului bugetar?
O întâmplare minunată a părintelui Arsenie Boca în Sfântul Munte
Între manuscrisele Părintelui Arsenie Boca a fost găsită și dezvăluirea mult așteptată a unei întâmplări minunate din perioada petrecută la mănăstirile din Athos, care redă cu scrisul părintelui și în stilul său inconfundabil unele din nevoințele și trăirile sale inedite din acele locuri sfinte. Facem mențiunea că această povestire a fost publicată și în cartea ”Catisme athonite”, însă datorită valorii inestimabile a conținutului său duhovnicesc, de taină, o tipărim și în această lucrare.
În Sfântul Munte, părintele a lucat atât la chilia Sfântului Ipatie, unde a curățat curtea și a rânduit grădina, împreună cu Părintele Dometie Trihenia, preoțit din 1937, cât și la schitul Prodromul, unde a lucrat la treptele de pe drumul îngust care coboară la peștera Sfântului Atanasie, loc despre care se vorbește și în povestirea părintelui, redată mai jos:
Treptele Sfântului Atanasie Athonitul
Lucram de câteva zile să reconstruim treptele care coboară dinspre schitul Prodromul la peștera Sfântului Athanasie. Peștera se afla aproape în buza mării, la vreo 50 de trepte deasupra ei. Foloseam materialul existent chiar de acolo, bucăţi de rocă destul de tare şi pe care o fasonam cu daltă şi cu barosul. Lucram cu Porfirie şi Dometie de la chilia Sfântul Ipatie, dar primisem ascultarea de la Părintele Arsenie Mandrea, stareţul Prodromului. Pentru mine era un fel de plată sau troc ca să mi se îngăduie să copiez din biblioteca bogată în manuscrise pe Părinţii Filocaliei. Era o misiune pe care am primit-o de la Vlădica Nicolae Bălan şi de la Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie. Trebuia să facem muncă de ocnaşi, spărgeam şi fasonam dalele de piatră apoi le trăgeam cum puteam de la vale la deal. Mai foloseam bâte rotunde din lemn de castan şi nişte capete de funii, foste parâme ale corăbiilor din cea trecută vreme, ce miroseau a mare, a alge şi a pește. Mi-era o sete şi o foame, gura mi-era năclăită şi amară, soarele ne bătea dar nu ne prea încălzea în timpul ce greu se desprimăvăra, de început de aprilie. Mă gândeam la sfinţii de pe Muntele Sinai care şi ei au cărări în trepte pe drumul spre piscul muntelui unde Moise a primit tablele legii – Tora. Încercam să-mi aduc aminte din liceu câte trepte erau pe muntele Sinai. Aici aveam de lucrat vreo 300. Porfirie care era mai solid ca mine îmi strigă în ureche:
luni, 5 august 2013
Valoarea de neprețuit a Rugăciunii lui Iisus
Noi nu luptăm pentru nepăsare, care este o stare negativă, ci pentru dobândirea harului lui Dumnezeu. Dacă curățirea și mântuirea se atinge prin Rugăciunea lui Iisus, celelalte rugăciuni nu sunt potrivite sau necesare? Ele ne pot ajuta? Bineînțeles. Fiecare rugăciune are o putere uriașă. Este un strigăt al sufletului. Harul lui Dumnezeu vine în noi potrivit credinței și strădaniei celui care-L cere. Există mai multe feluri de rugăciune: rugăciunea liturgică, rugăciunea individuală, rugăciune de mulțumire, de laudă, etc.
Totuși, Rugăciunea lui Iisus are o valoare neprețuită, pentru că, după cum spune Sfântul Isaac Sirul, ea este acea cheiță cu ajutorul căreia putem pătrunde taine pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și nici la inima omului nu s-au suit”. Adică, Rugăciunea lui Iisus poate stăpâni mintea și o poate face să se roage fără încetare. Atunci mintea devine fără de culoare, fără formă, fără contur și primește într-un timp scurt har peste har. „Rugăciunea lui Iisus” aduce mult har, mai mult decât chiar psaltirea, pentru că este strâns legată de smerenie și de conștiința păcătoșeniei noastre.
Virgiliu Gheorghe: "O să vedem de acum înainte tot mai mulţi oameni care sunt adulţi, dar au o mentalitate de copii"
În general, distracţia îi obişnuieşte pe tineri cu o mentalitate dominata de neasumare, de demotivare, de superficialitate şi infantilism. O să vedem de acum înainte tot mai mulţi oameni care sunt adulţi, dar au o mentalitate de copii. Sunt infantili, pentru că maturizarea presupune trecere obligatorie prin anumite etape în viaţa noastră.
Astăzi, copiii de la vârsta 7 ani încep să se gândească la problemele adulţilor, lucru care le afectează clar fiinţa şi nu se mai pot maturiza cum trebuie. Familia presupune maturitate! De la un bărbat se pretinde să fie un om înfrânat, responsabil, puternic, iar de la o femeie să fie caldă.
Fragment din conferinţa "Războiul împotriva familiei" susţinută în aprilie 2013
Astăzi, copiii de la vârsta 7 ani încep să se gândească la problemele adulţilor, lucru care le afectează clar fiinţa şi nu se mai pot maturiza cum trebuie. Familia presupune maturitate! De la un bărbat se pretinde să fie un om înfrânat, responsabil, puternic, iar de la o femeie să fie caldă.
Fragment din conferinţa "Războiul împotriva familiei" susţinută în aprilie 2013
Labels:
virgiliu gheorghe familie
duminică, 4 august 2013
Parintele Gheorghe Calciu despre vulgaritate: "Sa revenim la demnitatea limbajului!”
Limba are tot felul de expresii, poporul are denumiri pentru anumite organe şi funcţii fiziologice care jignesc simţul nostru drept, dragostea noastră pentru frumos, decenţa noastră. Există anumite lucruri care nu pot fi făcute în public, chiar dacă ele fac parte din fiinţa noastră intimă şi de care nu putem scăpa, după cum există şi expresii verbale pe care nu avem dreptul să le folosim în public, chiar dacă ele exprimă adevăruri murdare şi reale. Viaţa îşi are urâţenia ei, partea ei de murdărie şi noi nu avem dreptul să facem din aceste jocuri josnice pâinea zilnică a sufletului nostru.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Mădularele care ni se par a fi de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le acoperim;şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă” (Cor. 12,24).
Cred că aceasta e o regulă elementară de bun simţ. Nu din tot ce există se cuvine să facem spectacol public, nu din tot ce există în vocabularul uman, un spectacol verbal.Avem sensibilităţi care ne provoacă dezgust la auzirea unor expresii, avem copii al căror suflet trebuie cruţat de trivialitate, cel puţin până sunt în stare să-şi facă singuri alegerea, avem anumite intimităţi de simţire care ne dor în momentul în care ele devin publice, la îndemâna oricui ne poate răni cu ele.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Mădularele care ni se par a fi de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le acoperim;şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă” (Cor. 12,24).
Cred că aceasta e o regulă elementară de bun simţ. Nu din tot ce există se cuvine să facem spectacol public, nu din tot ce există în vocabularul uman, un spectacol verbal.Avem sensibilităţi care ne provoacă dezgust la auzirea unor expresii, avem copii al căror suflet trebuie cruţat de trivialitate, cel puţin până sunt în stare să-şi facă singuri alegerea, avem anumite intimităţi de simţire care ne dor în momentul în care ele devin publice, la îndemâna oricui ne poate răni cu ele.
Labels:
gheorghe calciu vulgar
Icoana de la Manastirea Lavra Pecerska
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul. Icoană de la sfârsitul sec. 19, Biserica Trapezei.- Manastirea Lavra Pecerska din Kiev (UCRAINA)
sâmbătă, 3 august 2013
Legenda fecioriei
A fost odatã un împãrat, Împãratul Rãsãritului, foarte bogat şi foarte puternic. Nimeni nu îndrãznea sã porneascã rãzboi împotriva lui, pentru cã armata sa era numeroasã şi ostaşii sãi erau foarte viteji. De multã vreme Împãratul Apusului avea de gând sã îi ocupe tronul, dar nu gãsea nici o cale sã îşi îndeplineascã dorinţa. Aşa cã a promis mari demnitãţi celui care avea sã îi spunã cum poate sã îl învingã pe Împãratul Rãsãritului. Mulţi oameni au venit cu tot felul de idei, dar niciuna nu era destul de bunã. Plictisit sã stea de vorbã cu oameni lacomi dar grei de cap, împãratul a hotãrât sã i se taie capul celui care îi va mai spune vreo idee nefolositoare. Şi, nu dupã multã vreme, douã-trei capete au zburat. De atunci au încetat sã se mai ofere sfetnici pentru înfrângerea Împãratului Rãsãritului. Pânã când la poarta Împãratului Apusului a ajuns un vrãjitor bãtrân, cocoşat, cu faţa hidoasã.
- Mãria ta, am eu un leac pentru împlinirea dorinţei tale.
- Sã îl aud, spuse împãratul.
- Trebuie sã îi slãbim armata.
- Nu e o idee nouã…
- Dar eu ştiu cum o vom face.
- Mãria ta, am eu un leac pentru împlinirea dorinţei tale.
- Sã îl aud, spuse împãratul.
- Trebuie sã îi slãbim armata.
- Nu e o idee nouã…
- Dar eu ştiu cum o vom face.
joi, 1 august 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



