Parintele Arsenie Boca: "Iisus este Prietenul nostru, singurul care ne ramane credincios si nu ne paraseste niciodata"

Pentru noi Iisus e Sensul vietii si al Istoriei; reazemul ei in ispitele si furtunile timpului. Iisus e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastra, dar, mai mult decat acestea, Iisus este Prietenul nostru, singurul care ne ramane credincios si nu ne paraseste niciodata. 

Si mai mult: e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsirea: foamea noastra metafizica.“

Scrierea apartine Parintelui Arsenie Boca si a fost publicata in numarul 1-3/1998 al revistei “Gandirea”

Tweet

11 iulie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SERBIA, 28 DE PREOŢI ORTODOCŞI, CARE AU FOST UCIŞI DE CATOLICI

acvila30.ro

11 iulie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SERBIA

• 1941-45 Teroriştii croaţi ustaşi ucid 500,000 de ortodocşi sârbi, expulzează alţi 25,000 şi convertesc forţat alţi 250,000 la catolicism; Momcilo Grgurevic, Dobroslav Blazenovic, Milan Bozic, Mihailo Djusic, Jovan Zecevic, Bozidar Jovic, Bogdan Lalic, Trifun Maksimovic, Velimir Mijatovic, Bozidar Minic, Miladin Minic, Marko Popovic, Dimitrije Rajanovic, Budimir Sokolovic, Relja Spahic, Lazar Culibrk, Savo Siljac, Savo Skaljka, Milorad Vukojicic, Ratomir Jankovic, Mihailo Jevdjevic, Dusan Prijovic, Dobrosav Sokovic, Nestor Trkulja, Serafim Dzaric, Şirija Siljak, Slobodan Siljak, şi Jovan Rapajic, noi mucenici sfinţiţi din Serbia, 11 iulie.

sursa: http://www.ortodoxia.md/component/content/article/4507-sfinii-de-a-lungul-veacurilor-ordinea-lor-cronologic

The Orthodox Church in Bosnia-Herzegovina was called on to suffer trial and tribulation on more than one occasion during the twentieth century. First of all, there was World War One and the terror campaign of Austro-Hungarian troops and police, then the genocide during the years of the Ustashi (Croat Nazi) puppet regime in Independent Croatia between 1941 and 1945, then the terror of Tito’s partisans and the Communist repression of the post-war years, and finally the bloody trials of the Civil War of 1992-1995.

Tweet

“N-am timp de biserică”

Dacă întrebăm oamenii de ce nu merg să se roage la sfintele biserici, ei în general ne răspund că «nu au timp», că «au mult de lucru». Dar să privim la vieţile acestor oameni care niciodată nu au timp, care muncesc din zori şi până în seară, punându-şi toată nădejdea numai în munca lor, şi să le comparăm cu vieţile celorlalţi oameni, care fac loc mai întâi rugăciunii în viaţa lor, fără să neglijeze în plan secund nici munca. 

Vom vedea că aceştia din urmă nu sunt câtuşi de puţin oameni lipsiţi, iar ceea ce este şi mai important: aceştia sunt mult mai împliniţi şi mai mulţumiţi sufleteşte! Iată aici istoria a doi vecini, ambii croitori, dar care erau oameni foarte diferiţi în atitudinea pe care o aveau faţă de muncă şi de credinţă, şi de asemenea şi în privinţa îndestulării lor materiale şi a mulţumirii sufleteşti. Unul dintre ei avea o familie numeroasă, iar celălalt nu era căsătorit. Primul avea obiceiul să meargă la biserică în fiecare dimineaţă ca să se roage, pe când burlacul nu mergea niciodată la biserică. Nu numai că cel cu familie numeroasă lucra şi mai puţin, având comenzi mai puţine, dar nici măcar nu era tot aşa de priceput la meserie ca celibatarul. Şi cu toate acestea, celui cu mulţi copii nu îi lipsea nimic, pe când acestuilalt îi lipseau toate.

Tweet

IPS Justinian Chira: "Este nevoie de puritate, de curăţenie, de cumpătare"

Este greu să menţii o relaţie curăţa cu o fată până la căsnicie? 

Ai putea dumneata să te mai uiţi în ochii unei fete după ce ţi-ai bătut joc de ea, după ce i-ai călcat în picioare fecioria? Să ştiţi că numai cel care păstrează o desăvârşită curăţenie în gânduri este prieten adevărat. Eu când mă uit la copil, rămân cutremurat când văd că se atentează la el. Sunt monştrii care vor să folosească trupuşorul copilului. 

Este o monstruozitate. Eu nu pot înţelege. Un individ care se atinge de un copil, sau se atinge de curăţenia unei tinere face o monstruozitate care depăşeşte şi pe diavolul. Când văd un copil eu mă sfinţesc! Se trezesc în mine toate gândurile cele sfinte şi mari, când mă uit la un copil. Acelaşi lucru se întâmplă când mă uit la orice om – mă sfinţesc, mă curăţesc. 

Tweet

Monahul Teodot: Va fi un Pitești la nivel Mondial!

Tweet

Sfantul Justin Popovici: Esenţa păcatului constă în aroganta mărire de sine

Esenţa păcatului, a oricărui păcat, constă în aroganta mărire de sine. Aceasta este esenţa însăşi a diavolului, a lui satana. Nu este nimic altceva decât a dori să te păstrezi doar înlăuntrul propriei tale fiinţe, a nu te dori în adâncul fiinţei tale decât pe tine însuţi. 

Tot diavolul se află aici: în dorinţa de a-L alunga pe Dumnezeu, în dorinţa de a exista doar pentru tine însuţi şi în tine însuţi, de a fi pururea în contradicţie cu Dumnezeu şi tot ceea ce îi aparţine Lui. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 47)

Tweet

Mărturia unui psiholog: Singura fericire am găsit-o în Ortodoxie!

Sursa: doarortodox.ro

Iată un comentariu recent în rubrica “Minuni şi mărturisiri” al unei doamne psiholog recent convertită la ortodoxie împreună cu soţul ei:

Minunat este Domnnul şi minunaţi sunt Sfinţii Săi! Trecerea mea la Ortodoxie, de acum un an se datoreaza mijlocirii Maicii Domnului, Sfântului Arsenie Boca şi Sfantului Nectarie. În drum spre Prislop, cand încă eram catolică, mi-am pus dorinţa de a cunoaste Calea adevarată şi de a-mi gasi un duhovinc. La scurt timp, prin scrierele Parintelui Arsenie, am realizat ca Ortodoxia este singura Cale şi mi-am întâlnit duhovnicul, un om minunat, care l-a cunoscut pe Sf Arsenie! 

Fără să cred că a fost o coincidenţă, îi mulţumesc Sfântului pentru ca mi-a răspuns la toate cererile cele bune! După cateva luni, urma să imi operez un nodul apărut la mână. Întrucât soţul meu era reformat, cand a trecut prin camera, eu l-am rugat cu voce tare pe Sf Nectarie să îmi vindece mâna, ceea ce soţului meu i s-a părut ciudat şi mi-a spus ca de acum să mă rog doar pentru mine. 

Tweet

"Nu trebuie sa cautam cinstire de la oameni"

Tweet

ANUNT! Pelerinaj in Moldova intre 12 si 13 iulie

Pelerinaj la manastirile din Moldova, intre 12 si 13 iulie. Pornirea din Baia Mare

Informatii si inscrieri : 0744496656

Tweet

Parintele Vasile Novikov din Rusia, izgonind demonii din mai multe femei (2007)

Tweet

Pr. Mihai Valică: Părintele Gheorghe Calciu, din motive de smerenie, a dorit să nu fie dezgropat. Dacă ar fi fost ecumenist, sinodul l-ar fi pus direct în calendar

Părintele Calciu, din motive de smerenie, a dorit să nu fie dezgropat…
Dacă părintele Calciu nu ar fi fost un luptător anticomunist convins, ci vreun ecumenist sau conformist devotat, al vremurilor g(rele) de azi, s-ar fi întâmplat la fel cu trupul lui deshumat, sau s-ar fi deplasat toate organele eclesiale responsabile, şi l-ar fi pus direct în raclă, în sinaxare şi calendare spre cinstire?!

Pr. prof. dr. Mihai Valică infirmă astfel minciuna din comunicatul monahului Filotheu
şi al ex-rasoforei Neonila, postat fără consultare în numele vieţuitorilor Mănăstirii,
cum că ar fi de acord cu respectarea ad-literam a testamentului Părintelui Gh. Calciu.

Cele Şapte cuvinte către tineri ale Părintelui Calciu -  istorie sau actualitate

Introducere

Cu binecuvântarea IPS Dr.Serafim Joantă Arhiepiscop şi Mitropolit pentru Germania, Europa centrală şi de nord, s-au tradus în limba germană, de către un convertit la Ortodoxie, Nicolae Robert Geisler, din Germania, cele Şapte cuvinte către tineri – Sieben Worte an die Jugend.

Întrucât am scris desprePărintele Calciu, în cartea Prigoana cea dinăuntru. Încercările drepţilor în Biserica lor (Bucureşti 2011), am fost solicitat să prefaţez noua carte.

Redau câteva idei  din prefaţă şi voi face câteva comentarii teologice, legate de actualitatea celor Şapte cuvinte către tineri.

Tweet

Scrisoarea trimisă de Sfântul Ştefan principilor creştini, după ce i-a înfrânt pe turci

„Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.

Noi, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea.

Tweet

Stefan cel Mare si Sfant: “Cel mai mare român”

Tweet

Păcatul needucării copiilor în credința în Dumnezeu

O mulţime de oameni se plâng de copiii lor când ajung mari, că nu-i ascultă, că fac numai rele. Educaţia religioasă este fundamentală pentru formarea personalităţii unui copil.

După cum îngrijeşti de o plantă să crească mare şi să dea rod, tot aşa trebuie să îngrijim şi de un copil pentru a da rod cât mai bogat mai târziu.

Nu este suficientă îngri­jirea trupească (îmbrăcă­minte şi mâncare), deoarece acestea nu-l formează şi nu-l modelează în viaţă, ci mai importantă este îngrijirea sufletească, deoarece aceas­ta este veşnică, aceasta îl înnobilează, îi dă bunătate, dragoste, milă şi toate vir­tuţile.

Dacă s-ar face o edu­caţie religioasă atât în fami­lie, cât şi la şcoală, omenirea ar avea mult de câştigat: s-ar reduce suferinţa şi păcatele din lume, s-ar crea un echilibru al universului, s-ar prelungi viaţa acestei lumi.

Ca părinte, când educi un copil nu este suficient să-i spui doar, ci trebuie să faci împreună cu el, să te arăţi exemplu personal şi viu. Să îngenunchezi împreună cu el în faţa icoanei la rugăciune, să-l iei de mână şi să mergi la biserică, să te fereşti a vorbi orice cuvânt rău, a face orice gest necontrolat, pentru că el te copiază întocmai.

(Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Arhim. Ioachim Pârvulescu, Ed. Albedo, 2005, p. 73)

Tweet

Amfilohie Brânză - cu Hristos am învățat să mă bucur în suferință

Tweet

Părintele Constantin Sârbu (1905-1975): Aveti grijă că vor veni timpuri grele. Atunci se va închide cerul şi nu veti mai avea de unde lua credintă

Părintele Constantin Sârbu şi-a prevăzut sfârşitul. Ana Cristea ne povesteşte: Pe data de 3 octombrie 1975 urma să plec la băi. Aveam canon să nu mă împărtăşesc până de Crăciun. Totuşi, la sfârşitul lui septembrie, ştiind că plec, Părintele îmi spune: – Pregăteşte-te să te împărtăşeşti duminică. – Dar cum, Părinte? Am canon să nu mă împărtăşesc până la Crăciun. – Ştiu eu ce-ti spun. Tu pregăteşte-te, duminică te împărtăşesc. De atunci presimtea el sfârşitul lui. La întrebările noastre, Matilda (Cocuta) Mircea îşi încheie amintirile spunându-ne: În vara anului când a murit, l-am visat pe Părintele Constantin Sârbu în curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba. Când i-am povestit mi-a zis:

Tweet