luni, 11 mai 2015

Jean-Claude Larchet despre împărtăşirea deasă

Un tânăr român, aflat recent în călătorie în Franţa se declara mirat de faptul că în bisericile ortodoxe occidentale (în special în cele ruseşti) credincioşii se împărtăşesc în număr mare şi în des. El vedea în această practică o influenţă a catolicismului sau a protestantismului. Aceasta viziune asupra lucrurilor este inexactă din mai multe puncte de vedere.

În timpurile apostolice şi până în secolul al IV-lea împărtăşirea deasă şi chiar zilnică era o practică normală. Părinţii o încurajau călduros. Numeroşi Părinţi și scriitori ai Bisericii – Tertulian, Clement al Alexandriei, Origen, Ciprian al Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Hilarie de Poitiers, Augustin, Ioan Casian – vedeau în cuvintele rugăciunii Tatăl nostru «pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi», o cerere către Dumnezeu pentru a putea primi în fiecare zi pâinea euharistică. Tertulian scria: «Creştinii ating în fiecare zi trupul Domnului». Sfântul Ciprian constata: «Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave», iar Sfântul Vasile cel Mare spune: « Împărtăşirea zilnică şi participarea la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos sunt bune şi utile, pentru că El însuşi spune «Cine mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu rămâne întru mine şi eu întru el şi va avea viaţă veşnică» (Ioan 6, 55). Cine se poate îndoi că împărtăşirea deasă este echivalentul vieţii veşnice ? Noi mai puţin, căci ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta şi în alte zile, daca este pomenirea unui sfânt.» (Canonul 94).

Parintele Justin Parvu: "Patima desfrânării nu ţine numai de trup ci alterează cumplit şi mintea, ducând la devieri de comportament şi anomalii în gândire"

O mare problemă a traiului trupesc pe care-l promovează civilizaţia de astăzi este desfrânarea. Această patimă este considerată o stare de normalitate, de către unii. În ce constă răutatea ei? Desfrânarea este patimă, este o deviere de la normal.

Desfrânatul este un om îndobitocit, redus doar la trup, un om văduvit de sănătatea sufletului, care ajunge să le judece pe toate după patima sa. Oamenii aceştia sunt o pacoste pentru societate.

Cel mai grav este că acum mulţi se încurcă în astfel de lucrurile de la vârste fragede, 12-14 ani, lucru la care contribuie din plin societatea, şcoala, televiziunea, întrun cuvânt educaţia de azi.

Patima desfrânării nu ţine numai de trup, ci alterează cumplit şi mintea, ducând la devieri de comportament şi în gândire. Cei ce se întinează cu această patimă din tinereţe se îmbolnăvesc adesea şi nu mai pot da naştere la copii, sau nasc copii bolnavi, cu malformaţii şi deficienţe psihice. Şi nici viaţa de familie nu merge bine, intervin o multitudine de probleme pe care nu sunt în stare să le depăşească.

Datorită acestei patimi soţii nu se pot înţelege între ei, nu au o relaţie normală şi nu pot întemeia un cămin fericit, cu o viaţă normală.

Selecţie din interviurile Părintelui Iustin Pârvu, publicate în revista Glasul Monahilor

"Experimentul Pitesti", iadul care i-a ingrozit chiar si pe sefii PCR. Detinutii erau obligati sa isi tortureze prietenii


duminică, 10 mai 2015

Deceneu si dacii: un proiect sincretist de nuanta New Age realizat de sculptorul valcean Ivan Jinaru. Un amestec religios intre ortodoxia romaneasca si paganismul dacilor.

Preluare dupa Astradrom


Un proiect monstruos care arata un fals nationalism a fost realizat de catre artistul plastic valcean - sculptorul Ivan Jinaru. Proiectul  pare a fi un kitsch de nuanta New-Age-ista care promoveaza amestecul religios dintre ortodoxie si zalmoxianismul pagan al zeilor dacici.



Vedere in detaliu
Vedere in detaliu


Autorul l-a intitulat: "Deceneu si dacii". Acest proiect imita columna lui Traian si se vrea asezat in Bucuresti, tocmai in fata cladirii Parlamentului Romaniei. In centru are o columnă înaltă de 33 de metri, deasupra căreia se află Deceneu și statuile laterale ale lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ferdinand I, Burebista, Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu și George Enescu. In acelasi proiect sunt introdusi duhovnicii ortodocsi Iustin Parvu si Arsenie Boca. Printre sustinatori il gasim si pe ezoteristul Dorel Vișan alaturi de alti cantareti de muzica populara.





Proiectul este mult mediatizat in mediile ezoterice si pentru promovarea lui s-a folosit un cuvant al istoricului si teologului Dan Zamfirescu. Din pacate nu se relateaza sursa pentru a se putea verifica daca citatul exista in realitate si daca este pus in contextul real din care a fost
preluat.

sâmbătă, 9 mai 2015

Viata Sfintei Sofia cea Noua

Sfanta Cuvioasa Sofia, care s-a nevoit in Manastirea Kleisoura, este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 6 mai. Sophia Saoulidi s-a nascut in anul 1883, intr-o localitate din Trapezunt, in Pont, Asia Mica. Parintii sai se numeau Amanatiu si Maria.

In anul 1907, ea s-a casatorit in aceeasi localitate, cu Iordan Hortokoridu. Dupa numai sapte ani, insa, in anul 1914, sotul ei a disparut, fara urma, ea ramanand singura, cu un copil nou-nascut. Nu dupa multa vreme, pruncul a murit si el. Aceste tragedii au facut-o pe Sofia sa devina din ce in ce mai credincioasa, adancindu-se intr-un sentiment curat de pocainta.

Sfantul Nicolae Velimirovici: Cu Europa întunecoasă şi rău-mirositoare, ori cu Hristos?

Hristos spune Europei că este botezată în numele Lui şi că trebuie să-i rămână credincioasă Lui şi Evangheliei Sale. La acestea, Europa învinuită răspunde:

Toate credinţele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopediştii francezi. Iar nimeni nu poate fi silit să creadă în vreuna dintr-însele. Europa tolerează religiile ca pe nişte superstiţii populare din pricina intereselor ei imperialiste, dar ea însăşi nu ţine de nici o credinţă. Când îşi va împlini ţelurile politice, atunci se va descotorosi îndată de acele superstiţii populare.

vineri, 8 mai 2015

Părintele Justin și minunea din viața noastră

Se împlinește un an de când părintele Iustin ne protejează de acolo de sus, din rândul cetelor îngerești.  De când a plecat la Domnul, ne simțim singuri, nemângâiați de dragostea lui către oameni.
Contactul nostru cu părintele Iustin a început în anul 2009, atunci când am aflat de existența părintelui și când viața ne-a îndrumat pașii spre chilia bătrânului (așa cum îl numeau călugării mai tineri din obștea Mănăstirii Petru Vodă). În momentul în care ochii ni s-au intersectat cu cei ai părintelui Iustin, brusc s-au umplut de lacrimi, de lacrimi necontrolate. Pentru că acolo, în ochii părintelui, se vedea o liniște din altă lume.

Sf. Ioan Gura de Aur: "Fiecare zi ar trebui să fie sărbătoare pentru creştin"

Dumnezeu porunci Iudeilor să ţină numai trei sărbători. Nouă, să ţinem fără încetare, de vreme ce pentru noi fiecare zi este o zi de sărbătoare.

Ca să vă lămuresc că aşa este, vă voi arăta temeiul sărbătorilor noastre, şi veţi vedea cum că este sărbătoare în toate zilele.

Cea dintâi dintre sărbătorile noastre este Bobotează. Care îi este temeiul? Că “Dumnezeu a fost văzut pe pământ şi s-a amestecat cu oamenii…” cu alte cuvinte că Dumnezeu, singurul Fiu al lui Dumnezeu, a fost printre noi. Că El este necontenit cu noi. “Sunt cu voi – este scris – mereu, până la sfârşirea veacurilor”. Aşadar, putem serba Bobotează în fiecare zi.

marți, 5 mai 2015

Pedeapsa înfricoșătoare a celor care hulesc sfintele icoane

În vara anului 1991, o femeie sectantă din comuna Frătăuți-Suceava s-a dus la soacra ei, o creştină foarte evlavioasă, bolnavă. Nora, văzând pe perete o icoană mare, frumoasă a Maicii Domnului, la care se ruga bătrâna ziua și noaptea cu lacrimi, i-a zis cu mânie: „Mamă, nu te mai închina la icoane, căci icoanele sunt idoli!”

Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete și a aruncat-o în sobă, fiind jeratic mult, și a ars sfânta icoană. Atunci, bătrâna a plâns și cu lacrimi i-a zis din patul suferinței: „Eu sunt bolnavă și neputincioasă, și nu pot să-ți fac nimic, dar o să te ardă Maica Domnului. Tu vei vedea!”

Corul maicilor de la Mănăstirea Paltin - Petru Vodă în Catedrala Mitropolitană din Iași


luni, 4 mai 2015

Parintele Justin Parvu: Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!

Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur![1]
Nu e de ajuns ca Biserica să facă cele şapte laude şi o liturghie. Ea trebuie să se implice în educarea poporului, să construiască şcoli, grădiniţe, cămine care sunt principalele elemente de formare şi menţinere a poporului nostru. Şi Dostoievski spune că mănăstirile trebuie să fie şcoala de formare a mojicului.Din păcate există o lipsă de unitate şi în monahism în ceea ce priveşte lupta de apărare a vieţii spirituale. Nici monahul nu mai are lumina îngerului, nici creştinul lumina călugărului. Viaţa noastră ortodoxă s-a depărtat de practica şi de nevoile creştinului.
Acum câţiva ani eram într-un spital, într-un salon unde erau şi câţiva catolici. În două săptămâni, preotul catolic a venit de vreo şase ori, i-a spovedit, i-a împărtăşit – şi asta era pe vremea lui Ceauşescu. Majoritatea bolnavilor din salon erau ortodocşi şi n-am văzut niciun preot ortodox să se apropie, să se intereseze de evoluţia acelor credincioşi. Noi recomandăm viaţă creştină şi trăim cu teorie foarte multă, dar practic, preotul nu este în mijlocul lipsurilor credincioşilor. Preotul nu trebuie să ia doar bănuţul, mai mult trebuie să dea decât să ia. Să iei de la doi, trei şi să dai la al patrulea aflat în nevoie, să te implici în viaţa lor. Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur! Unitatea noastră constă în dragostea pe care o manifestăm în suferinţa acestui popor.

P Justin 3Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!
Din ’89 până în zilele noastre noi ne-am depărtat şi mai mult de misiunea noastră. Vin străinii cu ajutoare şi românul tăbară pe maşina lor, iar eu n-am văzut să vină străinul să te ajute dacă nu are şi ceva dedesubt. Toate invitaţiile oarbe de intrare în NATO, în UE nu sunt altceva decât destrămarea noastră morală şi spirituală. Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!
Din punct de vedere spiritual, sprijinul nostru este mai degrabă în Răsărit pentru că acolo pământul a sângerat eroi, martiri care permanent formează o lume între cer şi pământ. Această forţă spirituală a ruşilor este extraordinar de puternică. Când spun Rusia nu mă gândesc la cea politică şi economică, ci la Rusia pravoslavnică continuată prin eroismul dizidenţei. Dacă la ora actuală Rusia ar începe o politică de unitate a forţelor ortodoxe, ar întoarce lumea pe dos. Când neamţul se găsea la porţile Stalingradului, Stalin a scos patriarhul şi toată creştinătatea şi le-a zis: „Puneţi mâna pe arme şi apăraţi-vă drepturile, Biserica şi pământul” şi i-a cucerit şi i-a dat peste cap şi pe nemţi. Or, pe occidentali este prea târziu ca să-i convingi să se ataşeze de forţa spirituală a ortodoxiei.

duminică, 3 mai 2015

O noua carte cu marturii despre Parintele Arsenie Boca

La Editura Ortodoxia a aparut o noua carte cu marturii despre Parintele Arsenie Boca (volum coordonat de Vlad Herman)



vineri, 1 mai 2015

Trădarea lui Iuda: Transferarea Lavrei Pociaev către Statul Ucrainean

Deputații Consiliului General din Ternopol au votat pentru transferarea dreptului de proprietate asupra Lavra Poceaev catre Statul Ucrainean.

Aceasta s-a intamplat, de fapt, in Sfanta si Marea Joie din Postul Mare al Pastilor, dar Lavra nu a fost informata, ci a aflat mai nou din mass-media.

Deputații si-au afirmat sprijinul, în timpul sesiunii lor, facand apel la Primul-Ministru al Ucrainei, Yatsenyuk, potrivit presei ucrainene, și adresandu-se Cabinetului de Miniștri, prin solicitarea ca proprietatea să fie confiscata Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Lavra nu a fost informata in legatura cu acest proiect, care vizeaza clădirile manastirii și bisericile complexului mănăstirii, decat din mass-media.