Aniversare: IPS Justinian Chira a implinit 94 de ani

Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, Inaltpreasfintitului Arhiepiscop Justinian Chira, implineste joi, 28 mai, varsta de 94 de ani.

Acesta s-a nascut in localitatea Plopis din judetul Maramures, intr-o familie de tarani, primind numele de Ioan. In perioada 1927-1934 a urmat scoala primara in satul natal, dupa care, intre 1934 si 1936, cursurile Liceului Ortodox de baieti „Simion Stefan” din Cluj.

Tweet

Doisprezece principii de vieţuire creştină ale lui Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide

După 1990 s-a scris tot mai mult despre cel supranumit „Sfântul închisorilor“, adică Valeriu Gafencu. Fusese arestat şi condamnat la ani grei de închisoare în vremea regimului antonescian pentru că ar fi participat la rebeliunea legionară din Iaşi. În aceeaşi temniţă i-a urmat un alt condamnat, care ar fi activat într-o organizaţie interzisă, precum tineretul legionar, acesta fiind Ioan Ianolide.

Gafencu a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la ani 25 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.

Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;

Tweet

Parintele Arsenie Boca: "Fara darul preotilor, al iertarii pacatelor, nimeni nu se mantuieste"

Tweet

Sa luam aminte - Arsenie Boca: "Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe"

Deci vremea de luptă are o clipă de mare cumpănă, şi anume: dacă mintea nu-şi aduce aminte cu credinţă de "Doamne Iisuse...", i se întâmplă că încuviinţează momeala vrăjmaşului. Aici e graniţa între lupta după lege şi căderea în fărădelege. Deci, mintea căzută în hotarul fărădelegii, dă încuviinţarea ei voinţei, căreia încă-i suflă vicleanul boarea ameţirii. Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte.

         Darul libertăţii voinţei ni l-a dat Dumnezeu ca pe o mare cinste, şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Iată de ce toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti, din patimile contra firii, duce de fapt la redobândirea libertăţii de fii ai lui Dumnezeu, de fii ai adevărului, care face liberi pe cei ce stau în adevăr şi nu stau în minciună şi-n tatăl minciunii. Prin darul libertăţii voiţei, avem de suit de la chip la asemănare. Pentru refacerea sau crearea din nou a omului a venit Dumnezeu între oameni şi tot de aceea petrece cu noi, cu fiecare rând de oameni, în tot chipul silindu-se să ne dezlege libertatea voinţei din lanţuri străine, iar noi nepricepuţii, după puţin, iarăşi ne predăm spre şi mai grele lanţuri. Iubirea înclină libertatea ca pe o cumpănă.

Tweet

Cantari inchinate Maicii Domnului

Tweet

Cu cât cineva urcă mai sus pe scara pocăinţei, în aceeaşi măsură urcă pe treptele sfinţeniei

Neexperienţa lucrării practice în viaţa duhovnicească naşte la omul contemporan multe semne de întrebare, pe care le auzim continuu în întâlnirile şi discuţiile noastre zilnice. Sfinţenia, adică desăvârşirea după Dumnezeu în înţelesul ei esenţial, aproape întotdeauna se explică greşit de către cei care se află departe de adevărata experienţă...

Fiecare dintre noi este cu putinţă să guste o parte din sfinţenie, căci nevoinţa şi calea spre desăvârşita sfinţenie trec prin anumite grade şi stadii. Calea care duce la sfinţenie şi la desăvârşirea în Hristos este pocăinţa, deoarece „toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Cu cât cineva urcă mai sus pe scara pocăinţei, în aceeaşi măsură urcă pe treptele sfinţeniei.

Tweet

Diavolul desfrâului

 Eu sunt diavolul desfrâului, al luxului și al sulemenirii. Pe toate drumurile mă plimb vesel, zâmbesc la toate răspântiile, mă odihnesc şi mă răsfăț cel mai mult la petreceri, îndulcesc ochii tinerilor, sparg vasele cele mai cinstite, înşel minţile cele mai lăudate. Stau neizgonit chiar în casele căsătoriţilor, nu sunt departe nici de casele văduvelor, umblu peste tot şi intru nepoftit dacă omul nu are uşile şi ferestrele zăvorâte şi încuiate cu cheile credinţei şi ale sfinţeniilor din Biserică. 

Aşa îmi bat joc de trupurile cele mai tinere, pătez obrajii cei mai curaţi, amăgesc pe mamele cele mai tinere, iar uneori umplu de necinste şi pe cele mai în vârstă. Eu, duhul desfrânării, bat la poarta fiecărui muritor, deschid uşa multor case şi fereastra multor inimi, înmoi cugetele cele mai tari şi şoptesc tuturor la ureche. Eu le învăț pe femei cum să se împodobească mai frumos, să stea cât mai mult în fața oglinzii, ca să atragă pe bărbați în păcatul desfrânării. Eu le învăț să-și cumpere haine luxoase, să umble cât mai dezgolite, să se machieze și să se sluțească.

Tweet

Hristos s-a Inaltat!

Tweet

19 mai: La pomenirea celor 13 mucenici din Kadara sau cum au înțeles papistasii unirea

19 MAI: POMENIREA CELOR TREISPREZECE MUCENICI DIN MĂNĂSTIREA KADARA DIN CIPRU: IOAN, egumenul, CONON, VARNAVA, GHENADIE, GHERASIM, GHERMAN, TEOCTIST, IEREMIA, IOSIF, MARCU, CHIRIL, TEOGNOST şi MAXIM[2]

 

Pe la anul 1228, doi pustnici, Ioan şi Conon, plecând din Sfântul Munte, au ajuns în Cipru care se afla la acea vreme sub ocupaţie romano-catolică[3]. După ce au vieţuit un timp în vestitele mănăstiri Mahera şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, s-au stabilit în însingurata Mănăstire a Născătoarei de Dumnezeu din Kadara. Virtuţile şi nevoinţele pustniceşti i-au făcut repede cunoscuţi în popor, care alerga la ei ca la un izvor de apă vie în stare să readucă la viaţă credinţa sa împilată.

Arhiepiscopul romano-catolic din Levkosia, pe nume Evstorghie, temându-se că această faimă va zădărnici planurile sale, a trimis doi oameni de-ai săi în mănăstire cu scopul de a-i supune pe sfinţii monahi. În încercarea lor de a-i convinge că Dumnezeiasca Liturghie trebuie să se săvârşească cu azimă (pâine nedospită), Ioan a propus ca cele două părţi să săvârşească separat Liturghia, iar apoi să intre împreună într-un cuptor aprins, pentru ca focul să dovedească a cui credinţă este cea adevărată, dar romano-catolicii au refuzat şi au plecat. Cei treisprezece Părinţi au petrecut noaptea următoare în rugăciuni de mulţumire, iar dimineaţa au pornit spre Levkosia. Pe drum, poporul alerga într-un suflet spre sfinţii mărturisitori ca să primească binecuvântarea lor.

Tweet

O jumatate de ora de rugaciune a lui Iisus valoreaza cât trei ore de somn adânc

O jumatate de ora de rugaciune a lui Iisus valoreaza cât trei ore de somn adânc.

Îndelunga rostire a rugaciunii lui Iisus îl odihneste pe om si-l calmeaza. Chiar si din acest punct de vedere, este o doctorie întaritoare pentru organism. Asadar dragul meu parinte, înveleste-ti toate lucrarile în mantia de aur a rugaciunii lui Iisus. Multi au necazuri si destui frati se mâhnesc si sufera în nevointa lor duhovniceasca din cauza faptului ca lucreaza mai mult cu ratiunea, iar nu cu inima.a.

Tweet

Prof. Virgiliu Gheorghe – "Drumul către familie"

Tweet

A treia scriere-testament ramasa de la Ioan Ianolide

Dupa publicarea in 2006 a scrierilor revizuite si ordonate la Manastirea Diaconesti, salvate si ramase de la unul dintre cei mai chinuiti dar si adanci analisti ai detentiilor anti-sistem din Romania, Ioan Ianolide (1919-1986), frate de celula cu mai cunoscutul marturisitor si mucenic Valeriu Gafencu – scrieri cumulate in volumul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu), si dupa publicarea in 2009 a unui nou volum de scrieri ramase de la supravietuitorul si martorul Ioan Ianolide, sub titlul “Detinutul profet. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori” (Ed. Bonifaciu), de foarte curand aceeasi editura a publicat o alta parte a scrierilor mostenite de la Ioan Ianolide – care au fost stranse in volumul “Testamentul unui nebun” (Ed. Bonifaciu, 2015).

Cartea “este mărturisirea unui om întemniţat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat in 1964, a vrut să schimbe celula închisorii cu chilia monahală, dar i s-a interzis. A rămas să locuiască într-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucureştiului, lucrând ca muncitor la o cooperativă de produse artizanale. Sufletul său clocotea însă de tumultul amintirilor, de nevoia de a împărtăşi oamenilor experienţa tragică dobândită atât amar de ani petrecuţi printre sfinţi şi demoni. De aceea, în singurătatea camerei sale, fostul deţinut a început să-şi scrie memoriile, ascunzând pagină după pagină în suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propiei vieţi, Ioan Ianolide a salvat astfel adevărul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut îngropat odata cu trăitorii lui“(extras din prezentarea Editurii Bonifaciu).

Sursa: ANOMISMIA

Tweet

Care sunt cuvintele prin care scăpăm de mândrie?

Dacă voieşti să birui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpo­trivă, să te bucuri când eşti ocărât şi necinstit şi să te mustri pe tine însuţi că eşti mai păcătos de­cât toţi păcătoşii.

Dacă vrei să înfrângi trufia, despre nimic din ceea ce faci să nu zici că se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că te îndeletniceşti cu cântarea psalmilor, fie că faci multe metanii până la pă­mânt, să zici: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea şi nu cu strădania mea”. (Sfântul Efrem Sirul)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 83)

Tweet

Valeriu Gafencu rămâne cetăţean de onoare la Târgul Ocna! Sentinţă definitivă a Curţii de Apel Bacău

Am primit îmbucurătoarea veste că instanţa Curţii de Apel Bacău a respins apelul formulat de Consiliul Local Târgul Ocna împotriva sentinţei Tribunalului Bacău din noiembrie 2014, prin care era anulată hotărârea de retragere a titlului de cetăţean de onoare acordat post-mortem fostului deţinut politic Valeriu Gafencu. Sentinţa este definitivă.

În acest ceas de bucurie pentru creştinii din România, se cuvine să mulţumim în mod deosebit tânărului Alexandru Costache – Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, cel care a coordonat toată această acţiune în justiţie, avocatului Mihai Novac şi familie Cristolovean pentru întregul suport şi implicarea care au făcut posibil acest act de reparaţie morală şi juridică.

Cu amănunte va reveni chiar dl Alexandru Costache, cel mai în drept să vorbească despre acest proces.

Buciumul.ro

Tweet

Lacrimi la Râpa Robilor

Tweet

Părintele Justin Pârvu - Despre ziua de 14 mai

Tweet