„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
miercuri, 22 iulie 2015
Ilie Lacatusu - sfantul prigonit
Cei care l-au cunoscut pe Părintele Ilie Lacatusu spun ca a fost un model pentru toata lumea, un "exponent al omului ce tinde spre desavarsire". Un om plin de dragoste, mila si iertare...
Ziua de 29 septembrie 1998 avea să fie binecuvântata de un semn dumnezeiesc: după 15 ani de la trecerea în rândul celor drepti, trupul preotului Ilie Lacatusu a fost gasit intact si bine mirositor. Mormantul preotului a fost deschis la inmormantarea vaduvei sale. Deshumarea Părintelui Ilie Lacatusu si descoperirea trupului intact a reprezentat pentru toata lumea un miracol. Nepotul părintelui, Mihai Spirache, a fost primul care l-a atins pe Ilie Lacatusu. Atunci s-a întâmplat un lucru mai putin obisnuit: timp de o saptamana, mana dreapta a lui Mihai Spirache si-a pastrat mirosul de smirna, specific sfintelor moaste.
marți, 21 iulie 2015
Parintii de la Schitul Lacu despre documentele cu cip: "Părintele Justin Parvu a conştientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar"
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”(Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale.
Cum va putea oare creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească, precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea laică, fie uneori chiar cea zis bisericească? Ce fel de strigăt ar putea scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii?
luni, 20 iulie 2015
Cei mai sanatosi copii in viitor vor fi cei nevaccinati
Material publicat in Viataverdeviu.ro
Dave Mihalovic este un doctor naturopat, specializat in cercetari asupra vaccinurilor, prevenirea cancerului si cu o abordare naturala a tratamentului.
Generatia de copii nevaccinati ce se dezvolta va fi una dintre cele mai sanatoase din lume, si vor trebui sa le multumeasca parintilor lor pentru asta. Refuzul unui numar semnificativ de parinti de a-si vaccina copiii a dus la formarea unei populatii de milioane in intreaga lume si a pus in discutie importante chestiuni de sanatate publica, de exemplu de ce mai continuam sa facem vaccinuri.
Copiii nevaccinati nu vor primi niciodata in corpul lor substante chimice cauzatoare de infertilitate, cancerigene, neurotoxice, care le inhiba sistemul imunitar. Acestea sunt toate acele substante chimice care se regasesc in aproape toate vaccinurile aprobate de Institutiile responsabile.duminică, 19 iulie 2015
Arsenie Papacioc: Singurul Adevăr este Ortodoxia
Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi dreptslăvitor, dreptcinstitor. Aceasta e părerea mea.
Părintele Arsenie Papacioc
Mănăstirea Sfânta Maria
Techirghiol mai 2008
Chiar cuvîntul ortodox înseamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: “orthos” înseamnă drept, “doxa” înseamnă credinţă – pe greceşte.
Deci Adevărul: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” ; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic în practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta.
Acestea s-au făcut şi împreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost împreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vînt.
vineri, 17 iulie 2015
Sfantul Paisie Aghioritul: Starea de mâhnire e lucrarea diavolului
Parinte, de ce atunci când cad în mâhnire am gânduri de hulă?
‒ Ia, ascultă să vezi cum este. Atunci când aghiuţă te vede mâhnită, profită de aceasta şi îţi dă o „bomboană” lumească, un gând păcătos. După ce cazi prima dată, te duce la o mâhnire mai mare şi nu mai ai putere să te împotriveşti. De aceea, nu trebuie să rămâi niciodată în stare de mâhnire, ci să faci ceva duhovnicesc, care să te ajute să ieşi din această stare.
Părinte, mult mă chinuiesc cu nişte gânduri...
‒ Sunt ale diavolului. Linişteşte-te şi nu le da importanţă. Eşti sensibilă. Diavolul îţi exploatează sensibilitatea, te face să examinezi prea minuţios unele lucruri. Îţi lipeşte mintea acolo şi astfel te chinuieşti fără folos. Îţi poate aduce gânduri necurate, de pildă despre stareţă sau chiar despre mine. Nu le da importanţă. Dacă dai puţină importanţă unui gând de hulă, te poate chinui, te poate zdrobi.
Îţi trebuie puţină nepăsare bună. Diavolul chinuieşte cu gândurile de hulă de obicei pe cei foarte evlavioşi şi foarte sensibili. Le prezintă căderile lor mult mărite ca să-i mâhnească. Şi, dacă nu reuşeşte să-i ducă la deznădejde ca să se sinucidă, încearcă cel puţin să-i înnebunească şi să-i netrebnicească. Iar dacă nu poate face nici aceasta, se mulţumeşte să le aducă fie şi o melancolie.
Nenasterea de prunci si comoditatea duc la suferinte si necazuri in viata
In general, viata ne ofera multe surprize. Legea compensatiei exista aici pe pamant si dincolo. Multe lucruri pe care le facem la tinerete isi gasesc corespondenta si au repercusiuni la batranete.
Am intalnit un caz cu un crestin care avusese in viata sa o functie importanta, sotia sa de asemenea, si s-au ferit toata viata de a naste mai mult de un copil. Totul a fost bine la tinerete: comoditati, grija numai a unui copil. De la 50 de ani au inceput problemele: barbatul operatie de prostata, peste un an tumoare la creier, dupa aceia preinfarct, accident vascular, operatie de hernie, fractura de picior, etc. Sotia, de asemenea, a inceput cu boli genitale, cancer mamar, boli psihice, operatie de inima.
Copilul a ajuns la 33 de ani si nu se putea casatori, era bolnav mereu, serviciu foarte greu gasea, desi avea doua facultati, nu se putea imprietenii nici cu fetele nici cu baietii. Nu avea niciun prieten de suflet la care sa se confenseze si cu care sa se sfatuiasca. Parintii au ajuns la 65 de ani si erau epuizati si bolnavi mereu nu aveau nicio reusita, nicio satisfactie, credinta foarte putina, consolare la fel. Pe langa toate acestea le-au mai facut niste vecini rai farmece la casa, adica au gasit niste obiecte suspecte in casa si au dedus ca este ceva in neregula.
joi, 16 iulie 2015
miercuri, 15 iulie 2015
Consecințele comportamentului poruncitor al femeii
Asa e şi în viaţa de familie. Femeia poate fi şi puternică, şi cu studii, şi inteligentă, dar niciodată nu trebuie să-şi strivească soţul, să primeze asupra lui. O soţie cu adevărat inteligentă, înţeleaptă, nu-şi va domina niciodată soţul. Ea înţelege că de aici nu va ieşi nici un folos pentru familia, pentru soţul ei şi nici măcar pentru ea însăşi.
Sub presiune, „cu băţul”, poţi să-ţi forţezi o dată sau de două ori soţul să facă ceva, dar aşa el nu se va schimba şi nu va trage nici o învăţătură. Cei doi nu vor face decât să se certe, aşadar vor avea de suferit căsnicia și familia. Iar în urma certurilor şi scandalurilor, femeia căreia îi place să comande doar se va amărî, fiindcă enervarea, mânia, după cum se ştie, provoacă întristare.
Comportamentul poruncitor al femeii duce nu doar la dese certuri şi „reglări de conturi” în familie. Dacă soţul nu găseşte înţelegere şi căldură în casa sa, o va căuta inevitabil în alte locuri. Nu degeaba se spune: „Unde porunceşte femeia, bărbatul umblă prin vecini”. Şi nu numai prin vecini, ci şi prin vecine...
Femeia este chemată să-i dăruiască bărbatului căldură, mângâiere, respect. Când toate acestea lipsesc, soţul (dacă nu este suficient de puternic) va tinde să le primească de la alte femei.
Hristos si Zalmoxis in contextul teologiei contemporane. Oculta ezoterica dacista si inselarea demonica a “patriotilor” care vor sa rastoarne crestinismul
Preluare dupa Astradrom
Ezoterismul dacist vazut prin prisma unui teolog laic.
Problema dacista a starnit controverse in randul unor istorici, dar si in randul teologilor zilelor noastre.
Pentru a veni cu lamuriri despre acest subiect, stam de vorba cu Adin Lucian Roman, absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Arad, licentiat in “Istoria si filosofia religiilor” – anul 2006, iar masterul in “Dreptul canonic ortodox” – anul 2008.
- Va rog sa ne spuneti daca tracii si dacii erau aceiasi sau daca se deosebesc?
- Tracii au fost un neam din antichitate impartit in mai multe triburi. In nordul Dunarii au existat doar doua triburi tracice care aveau aceiasi cultura. Acestea erau getii si dacii. Am mai putea aminti si de carpi. Nu trebuie confundati getii si dacii totalmente cu lumea tracica. In afara de imparatul roman Galerius, care era dac dupa mama, si de tatal lui Constantin cel Mare, Constantius I Chlorus, nu exista nici o dovada istorica cum ca alti imparati romani erau de origine dacica. Tatal lui Constantin cel Mare era dac romanizat.
- Cei care sustin curentul dacist spun ca Roma a avut mai multi imparati de origine daca. Cred ca e vorba de vreo 85 de astfel de cazuri.
marți, 14 iulie 2015
Libraria Ortodoxia: CADOU - CD Slujba Sfantului Siluan la orice comanda peste 100 de lei
Libraria Ortodoxia: In perioada 1 iunie - 31 iulie 2015, pentru orice comanda in valoare de peste 100 de lei (fara transport) primiti CADOU un CD cu Slujba Sfantului Siluan cantata de parintii de la Schitul Lacu din Sfantul Munte Athos.
www.librariaortodoxia.ro
De ce-ți faci probleme? De ce te tulburi?
Suletul să se încreadă în Hristos și să-L cheme și să nu se înfricoșeze nicidecum” (Sfântul Isihie).
Dar, orice ar da peste tine, și în păcate să cazi, și nereușite să ai, și la depravări să ajungi, sufletul tău să nu-și piardă curajul. Să-L cheme pe Hristos și să nu-i pese de nimic.
Sfântul(Isihie) leapădă orice umbră de întristare, de dezamăgire, de descurajare, de retragere, orice element care ne vlăguiește organismul, îndemnându-ne să avem o priveghere tihnită a duhului și să zicem cu atenție: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Celelalte sunt ale lui Hristos. După cum cineva apasă butonul mașinii și ies lucruri frumoase, fără ca el să cunoască funcționarea mașinăriei, așa și Hristos, fără ca tu să înțelegi cum, le face pe toate. Atunci, de ce te întristezi? De ce te tulburi? De ce-ți faci probleme?
GLUTAMATUL DE MONOSODIU, ADITIVUL ALIMENTAR CARE NE OMOARĂ ÎNCETUL CU ÎNCETUL
Deja celebra vorbă a nu mai puţin cunoscutului Henry Kissinger, unul dintre strategii de vârf ai politicii americane, „Cine controlează hrana va controla populaţia”, nu are nevoie, credem, de prea multe comentarii. Sau nu a devenit oare în ultimii 20 de ani tot mai evident pentru oricine are ochi de văzut şi urechi de auzit că populaţia României se hrăneşte tot mai prost, iar numărul afecţiunilor fizice şi psihice a crescut şi s-a diversificat într-un ritm îngrijorător?
Recentele propuneri de a rezolva unele din problemele pe care le pune hrana necorespunzătoare prin închiderea reţelelor McDonald’s – ca multe alte soluţii ce vin din spaţiul politic românesc – sunt cel puţin propagandistice, pentru că nu atacă problema în cauzele ei profunde. Problema o constituie, aşa cum bine s-a observat recent într-o investigaţie a unui post local de televiziune, aditivii alimentari folosiţi la nivel industrial în hrana procesată pe care o consumăm zi de zi. Iar cauza este, înainte de toate, mai alesglutamatul de monosodiu – „nicotina alimentelor”, aşa cum a fost denumit de John Erb, autorul lucrării „The Slow Poisoning of America” („Otrăvirea lentă a Americii”).
Cum afectează pornografia dezvoltarea şi funcţionarea creierului
Din cartea Pornografia - Maladia secolului XXI, de Virgiliu Gheorghe
“Cum să ne putem explica forţa extraordinară pe care pornografia o manifestă în captivarea atenţiei, în modificarea gândirii şi a comportamentului până la nivele similare spălării creierului? Neuropsihologia ne vine în întâmpinare, oferindu-ne schema mecanismului general prin care acţionează mesajul pornografic. Mai întâi, trebuie să observăm faptul că vizionarea pornografiei dă peste cap întregul organism uman prin avalanşa de neurotransmiţători şi de hormoni pe care o pune în mişcare. Incitând instinctul sexual, pornografia creşte în creier, dar şi în restul organismului, nivelul concentraţiei de dopamină, testosteron, adrenalină, cortizon, serotonină, oxitocină, feniletilamină, prostaglandină E2 etc. în acest fel, întregul sistem nervos, precum şi trupul omului până la ultima sa celulă, vor fi afectate de pornografie. Consecinţele? în faţa filmului pornografic, creierul reacţionează ca şi cum tu ai fi cel implicat în actul sexual . Am putut constata mai înainte că femeile percep vizionarea de pornografie ca pe un adevărat adulter, chiar dacă soţul nu a cunoscut trupeşte niciodată o altă femeie.
Este un lucru pe care femeile îl resimt cu toată fiinţa lor, chiar dacă sunt străine de morala creştină. Fenomenul este explicat de neuropsihologia modernă. „Doctorii Restak, Edward Sheridan, MacLean şi alţi specialişti sunt de acord că resursele ştiinţifice nu găsesc nici un instrument pentru a face o deosebire între imaginile reale şi fanteziile media. Creierul procesează imaginile neobişnuite văzute de ochi ca fiind reale. De aceea, se pot obţine stări măsurabile de excitaţie cunoscute drept poftă carnală, ruşine, frică şi altele similare, indiferent dacă persoana priveşte o imagine pornografică «virtuală» sau una reală. Paul MacLean afirmă că, atunci când etnologii folosesc un animal-marionetă, o momeală în cadrul experimentelor desfăşurate în laborator sau pe teren, marioneta – sau chiar numai un fragment de marionetă – îi determină pe ceilalţi indivizi de aceeaşi specie să se angajeze într-o «formă instinctuală de comportament (sexual) cu animalul (…) Intr-adevăr, o simplă «nălucă» este uneori suficientă pentru a declanşa întregul act de copulaţie.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)