Parintele Arsenie Boca – Invatatura despre post

Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. 

Tweet

Parintele Arsenie Boca - Despre lupta postului cu relele

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastra Despre lupta postului cu relele - Cuvant tinut in Sfanta Biserica in ziua de 22.02.1942

Dintre toti cei care au avut de la Dumnezeu o slujba catre oameni chematorii la pocainta au fost cei mai curajosi caci toti au acoperit chemarea cu viata recunoscandu-se intre pacatosi cei dintai si daca a fost nevoie i-au chemat la pocainta cu pretul vietii lor. Caci cuvantul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu si ucigas de rele. Toti au vorbit tare si rascolitor de viata, de suflet. V-am spus acestea ca sa va deprindeti cu chemarea la pocainta si cu felul ei de a fi, ca sa razbata si-n urechile surzilor.

Din cuvantul trecut va aduc aminte ca sa afle toti ca nu vor fi spovediti si impartasiti la manastire decat cei ce de aici inainte vor tine posturile asa cum sunt randuite de Biserica. Parintii ne-au nascut din trup iar Biserica din apa si din Duh; si mai mare este nasterea duhovniceasca a Bisericii decat nasterea trupeasca a parintilor. De la nasterea duhovniceasca - Botezul - am primit pe ingerul pazitor tot in Biserica - de aceea se boteaza copii mici, orice ar zice altii - care sa ne apere de toata primejdiavazuta si nevazuta.

Tweet

Parintele Gheorghe Calciu: "Într-o lume de negaţie, Biserica lui Hristos nu poate decât să fie detestată"

Astăzi lupta împotriva Bisericii ortodoxe este mai puternică şi devine mult mai generală cuprinzând toate aspectele sociale. Cum putem noi care încă nu avem rugăciunea care ne-aţi descris-o să ajutăm pe cei din jurul nostru care sunt compleşiţi de acest curent anti-ortodox?

Răspuns: [..] Într-o lume de negaţie, Biserica lui Hristos nu poate decât să fie detestată. Lotul nostru al creştinilor este suferinţa. Să nu fugim de ea ! 

Însă în această luptă trebuie să afirmăm adevărul credinţei, dacă nu-l afirmăm, suntem oameni care nu iubim cu adevărat Biserica noastră; să nu ne temem de atacurile vrăjmaşului au fost altele mai grozave… nu a fost atac mai dur sau mai criminal decât atacul comunist. Rugăciunea este suficientă, postul, mărturisirea păcatelor şi iarăşi rugăciunea.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa ( în cadrul unei conferinţe cu tinerii )

Sursa: http://hristosesteortodox.wordpress.com

Tweet

Omul în fața lui Dumnezeu - Slujba

Tweet

Ortodoxia în România

Tweet

ÎNTRE NEBUNIA PENTRU LUME ŞI NEBUNIA PENTRU HRISTOS

Lumea nu mai este ca altădată sau, mai bine zis, parcă niciodată n-a fost chiar aşa. Că nebuni au fost dintotdeauna, fiecare cu nebunia lui, dar acum, cel puţin în perspectiva a ceea ce se reflectă pe micile ecrane (şi chiar în anumite legislaţii internaţionale), nebunia s-a generalizat. Va fi oare acesta sentimentul dominant al omului care de acum înainte se va strădui să rămână cu orice risc în limitele normalităţii şi ale bunului-simţ, dacă nu chiar în lăuntrul dreptarului vieţii creştine?

Contrastele sunt din ce în ce mai puternice pentru a mai putea fi contestată evidenţa lor. Şi ne aflăm abia la începutul unei noi ere româneşti a (auto)cenzurii limbajului şi gândirii corectate politic. Tot mai pregnant se simte presiunea de-a te conforma unor stereotipuri de gândire şi acţiune prestabilite undeva, în laboratoare psihologice şi în fabricile miturilor contemporane de la Hollywood. E de ajuns ca oamenii să vadă un lucru pe micul ecran de-o sută de ori, ca să spună: „Altfel nu se mai poate!” și „Aşa e astăzi lumea!”. Aşa că, de vrei să faci una sau alta, după cum îţi dictează bunul-simţ, rişti să fii avertizat: „Daʼ ce, eşti nebun?!”, fie doar sugerat sau şoptit, fie în glumă, fie cu ton ameninţător.

Tweet

Sfinții Martiri și Mărturisitori năsăudeni. Un om în vârstă de 104 ani, tras pe roată pentru că a REFUZAT să se treacă la catolicism

De Andreea Ilie si Ioana Ivan - activenews.ro

La data de 12 noiembrie a anului 1763, Calendarul ortodox român „s-a îmbogățit” cu 4 noi mucenici. Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu sunt cei patru sfinţi năsăudeni care au fost uciși prin torturi pentru că au apărat credința strămoșească, ortodoxă, a românilor și demnitatea umană. Datorită acestui fapt, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea celor patru martiri în rândul sfinţilor.

„Să nu ucizi”

Primind moarte martirică, Atanasie Todoran și cei împreună cu el şi-au vărsat sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru drepturile românilor transilvăneni. Felul în care au murit reprezintă, totodată, o dovadă deslușitoare a faptului că motivele pentru care au refuzat cu atâta îndârjire să se convertească la catolicism, erau bine întemeiate. Sub numele de „creștin”, „frații” catolici au făcut nenumărate crime, de-a lungul istoriei, crime care au fost puse pe seama tuturor creștinilor, implicit a ortodocșilor, deși, aceștia, din urmă, nu s-au abătut, timp de 2000 de ani, de la poruncile biblice, printre care se numără și „Să nu ucizi”.

Tweet

Parintii de la Schitul Prodromu: "Revolta oamenilor este dirijată de forțe OSTILE țării. Oameni care urăsc poporul român se folosesc de moment pentru a instaura o nouă ordine antihristică"

Preluare dupa ActiveNews

Despre revoltele din ultimele zile au vorbit mulți, mai ales dintre cei plătiți să aibă o opinie pe orice subiect.

Iată însă că vine o voce care avertizează că momentele prin care trece România sunt mult mai grave decât cele din anii' 90.

Este vorba despre vocea părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos.

Schitul Prodromul (adică al Înaintemergătorului) este cel mai cunoscut loc de nevoinţă al monahilor români din Sfântul Munte Athos. Aşezământul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athos, în zona pusnicească numită Vigla, între Marea Egee la răsărit şi vârful Athonului la apus. Despre acest lăcaș puteți afla mai multe, accesând acest link.

Aceștia au trimis o scrisoare deschisă către poporul român cel dreptcredincios, având ca temă evenimentele din ultimele zile.

Tweet

Minuni: Sfântul Nectarie m-a vindecat

De trei ani încheiaţi, domnul Zannis suferea de rinichiul stâng. Doctori, medicamente, raze, controale peste controale... O pietricică cât lintea îl tot chinuia. S-a tratat cu medicamente şi cu felurite leacuri băbeşti, s-a chinuit cât s-a chinuit şi, cu multă răbdare şi luptă, în cele din urmă piatra s-a dizolvat iar omul s-a liniştit pentru un timp.

Dar într-o noapte, din nou îl trezi o durere puternică. De astă dată îl durea rinichiul drept. S-a zvârcolit în pat pînă dimineaţă. Îşi muşca buzele de durere şi-i venea să plângă - ditamai bărbatul - de răul cuţitului pe care-l simţea înfipt în partea dreaptă.Pentru că durerea nu înceta, imediat cum s-a făcut ziuă ai lui l-au dus la clinica Sotirios, ce se găsea pe strada Marni în Atena. I-au făcut o radiografie şi au descoperit că avea la rinichiul drept o piatră de mărimea fasolei. Era într-o zi de luni.

- A ajuns la noi prea târziu, nu se mai vindecă. O să-l doară tare. Aşa că o sa-i facem o mică operaţie să scoatem piatra, spuse medicul chirurg, domnul Kafiatsas, soţiei bolnavului, doamna Haricleea.

Tweet

Sfântul Ipolit despre vremurile lui antihrist

Sfântul Ipolit, papă al Romei († 269):

“… Mulţi dintre cei care vor asculta Scripturile Dumnezeieşti le vor citi şi vor medita asupra lor, vor şti sa ocolească ispitirea (antihristului). Căci ei vor înţelege clar uneltirile şi înşelăciunea ispitirii sale: ei vor şti să ocolească mâinile sale şi se vor ascunde în munţi şi în crăpăturile pământului, şi cu lacrimi şi inimă înfrântă vor căuta pe Cel Iubitor-de-Oameni, Care îi va smulge din mrejele lui şi-i va mântui de ispitirile grele ale înşelătorului, şi, în chip nevăzut, cu mâna Sa dreaptă îi va acoperi pe ei, pentru că ei, după cuviinţă şi dreptate, au căzut la picioarele Lui.

Să vezi ce post şi rugăciune vor ţine sfinţii atunci! Atrage atenţia şi prin ce timpuri şi zile grele vor trece locuitorii oraşelor şi satelor. Ei vor călători atunci dinspre răsărit spre apus şi înapoi, dinspre apus spre răsărit; vor plânge amarnic si vor suspina; şi când abia se va zori de ziuă, ei vor aştepta să vină noaptea, ca să se liniştească de tulburările lor. Iar când îi va prinde noaptea, ei, zguduiţi de necontenitele cutremure şi uragane, vor aştepta nerăbdători să se arate ziua şi, odată cu ea, să-i răpună moartea, oricât de grea.

Tweet

Parintele Justin - Crestinul si revolutiile

Tweet

Marsul distrugatorului sau planurile luciferice de a distruge lumea

Preluare dupa Saccsiv

In loc de introducere

Problemele lumii de astazi sunt de o gravitate extrema, nemaiintalnita; niciodata nu s-au ivit astfel de dificultati. Cauza lor este una: lucrarea antihristica a duhurilor necurate aliate solidar cu oameni fara Hristos, acum – la sfarsitul mileniului doi si inceputul mileniului trei. Cel mai slab punct este acela ca omenirea nu mai lupta, iar cei cativa despre care se stie ca totusi mai lupta (in miscarea antiglobalismului) nu stiu de fapt cu cine lupta, pentru ca, dupa cum se va vedea, dusmanul este stapanul minciunii si al diversiunii. Oameni cu sufletul vandut demonilor s-au urcat cu ajutorul lui Lucifer la carma omenirii si sunt la un pas de a o supune desavarsit, nevazut si in secret.

Tweet

Sfantul Paisie Aghioritul: SĂ NU PLANIFICĂM COPIII

„Trebuie să avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi copii să dea – El, şi nimeni altcineva. 

Ce-i drept, unii se hotărăsc, pentru că viaţa a devenit grea, să aibă doar un copil, şi de aceea se păzesc. Totuşi, acesta este un mare păcat, căci creştinii cu pricina arată că îşi rânduiesc viaţa – cred ei – mai bine decât le-o rânduieşte Dumnezeu. Fiind mândri, subestimează Purtarea de grijă dumnezeiască – or, Dumnezeu vede şi dispoziţia sufletească, şi situaţia economică a acestor creştini, vede şi multe altele pe care noi nu le vedem şi nu le ştim. Şi dacă familia este săracă şi de-abia îi ajung mijloacele materiale ca să întreţină un singur copil, Cel care ştie toate Se poate îngriji şi de întărirea economică a familiei.” (…)

Multora, Dumnezeu nu le dă copii tocmai ca din această pricină să-i iubească pe toţi copiii ca şi cum ar fi ai lor…

Tweet

Sfantul Valeriu Gafencu: Numai în Hristos totul e adevărat, bun și folositor

Spiritul și viziunea materialismului ateu pervertesc toate valorile, căci le pun în serviciul egoismului și tiraniei. Este dovada că valorile umane nu sunt absolute prin ele însele, ci prețuiesc în funcție de duhul, sensul și măsura în care sunt folosite. 

Numai în Hristos totul e adevărat, bun și folositor. În afara Lui, totul este dezastru. (Sfantul Valeriu Gafencu)

(Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediţia a II-a, Editura Bonifaciu, București, 2012, p. 493) via doxologia.ro

Tweet

Simpozionul duhovnicesc in memoria Parintelui Justin - Manastirea Paltin, 7 februarie 2015

Tweet

Maica Domnului „contabilizează” pe toţi cei ce merg în Sfântul Munte Athos

In anul 1980 Părintele Andrei, fost stareț al Mănăstirii Sfântul Pavel, se afla la metocul mănăstirii, la Monoxilitis, la intrarea în Sfântul Munte, unde se văd trei stânci (tris adelfia).

Într-una din zile, Părintele Andrei, coborându-se la malul mării să adune lemne, a văzut o femeie în negru stând pe o piatră şi având în mână trei cărți. Dar ochii părintelui erau ținuți să nu înțeleagă că este Maica Domnului. Când a văzut-o, părintele Andrei a rămas nedumerit. S-a apropiat de ea și a întrebat-o: „Cine ești și ce faci aici? Poate ai nevoie să te ajut cu ceva!”. Atunci Maica Domnului i-a zis: „Eu sunt Stăpâna acestor locuri. Într-o carte îi scriu pe cei care vin în Sfântul Munte și rămân pentru totdeauna, în a doua pe cei care vin și se nevoiesc un timp, apoi pleacă, iar în a treia pe cei care doar vizitează și pleacă”.

Părintele Andrei a privit-o nedumerit și luându-și lemnele a plecat spre casa unde locuia. S-a dus apoi în bisericuță să-și facă Vecernia. Când s-a uitat la icoana Maicii Domnului a tresărit: avea același chip ca femeia pe care o întâlnise. Atunci i s-a deschis mintea și a înțeles vedenia. A ieșit în grabă din biserică și a plecat spre mare. Când a ajuns, nu a mai găsit-o. Cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să i se arate din nou. Pe când se ruga a simțit o mireasmă foarte plăcută, dar pe Maica Domnului nu a mai văzut-o.

Silviu CLUCI, doxologia.ro

Tweet