„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
sâmbătă, 22 octombrie 2016
joi, 20 octombrie 2016
Sfintii ocrotitori ai Ardealului
Preluare dupa ASTRADROM
Sfintii ardeleni care au fost martirizati de habsburgi pentru ca au refuzat sa treaca la uniatism si au luptat cu pretul vietii lor pentru nealterarea credintei ortodoxe a romanilor din Ardeal. De ce ii cinstim.
Sfinţii:Visarion Sarai,
Sofronie de la Cioara şi
Oprea Miclăuş
Din evlavia populară şi meritele lor faţă de Biserica şi neamul românesc, aceşti trei mărturisitori ai dreptei credinţe, au fost canonizaţi de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române având zi de prăznuire în sinaxar la 21 octombrie.
miercuri, 19 octombrie 2016
duminică, 16 octombrie 2016
vineri, 14 octombrie 2016
O noua aparitie la Editura Ortodoxia: Apostoli la capatul lumii - Sfintii din Alaska
La Editura Ortodoxia a aparut cartea Apostoli la capatul lumii - Sfintii din Alaska (volum coordonat si tradus de Vlad Herman), pe care o puteti comanda de aici
joi, 13 octombrie 2016
Îngerul legat de preot
În unul din multele manuscrise din Sfântul Munte Athos am găsit următoarea istorisire:
În Sfânta Biserică a Sfântului Mercurie a fost un preot, care odată, într-o seară, a băut mult vin și s-a îmbătat, după care a avut o cădere trupească. A doua zi era o sărbătoare și preotul a liturghisit. Când a sfârșit Dumnezeiasca Liturghie, i-a apărut înainte un Înger, care l-a mustrat și i-a spus cu mâhnire:
– Nenorocitule, ce ai făcut astăzi?
– Dar cine ești tu care mă mustri?, l-a întrebat preotul.
– Sunt Înger, nu mă vezi?
– Să rămâi acolo unde ești, legat, a răspuns preotul.
– Și tu să fii legat și să nu vezi moartea, decât numai atunci când te voi ierta eu, a spus Îngerul.
Urmarea a fost că Îngerului i-au căzut aripile și a rămas acolo în spatele Sfintei Mese, iar preotul a trăit trei sute cincizeci de ani.
Preotul a plecat din acel loc și rătăcea din loc în loc. După trei sute cincizeci de ani s-a întâmplat ca preotul să se afle la omilia episcopului eparhiei unde era, iar subiectul omiliei era Sfântul Mercurie. Atunci preotul îi spune episcopului:
– Eu le știu acestea de la prima mână, de vreme ce am fost acolo.
Auzind acestea, episcopul l-a luat deosebi pe preot și a aflat de la el pricina pentru care a trăit atâția ani.
– Atunci Îngerul trebuie să fie încă acolo, a spus episcopul. De aceea trebuie să mergi și tu acolo la acel loc, ca să vă iertați unul pe altul.
Preotul nu avea nici o posibilitate să meargă până la acel îndepărtat loc. De aceea bunul episcop s-a străduit să afle animale și toate cele de trebuință pentru a merge la acel loc, la care, după trei sute cincizeci de ani, numai dărâmături ai fi găsit.
Întrebându-i pe săteni și cu îndrumările preotului, au ajuns la acel loc și, într-adevăr, l-au văzut acolo pe Înger stând în spatele Sfintei Mese, așa cum îl lăsase atunci preotul.
– Preot nefericit, încă mai trăiești? l-a întrebat Îngerul.
– Trăiesc, fiindcă tu m-ai legat, a răspuns preotul. Vino să ne iertăm. Iartă-mă mai întâi tu și apoi te voi ierta și eu.
– Dacă te voi ierta eu mai întâi, tu vei deveni îndată țărână și astfel eu nu voi putea lua iertare de la tine. Iartă-mă tu mai întâi, iar eu, să fii sigur, nu te voi lăsa legat.
Și într-adevăr, s-a făcut așa cum a spus Îngerul lui Dumnezeu. Îngerul și-a redobândit aripile, iar preotul a devenit țărână. Apoi Îngerul i-a dorit arhiereului să afle milă de la Dumnezeu pentru binele pe care l-a făcut pentru amândoi. Atunci arhiereul i-a spus Îngerului:
– Mult aș vrea să cânți puțin, ca să văd cum Îl lăudați și-L slavosloviți voi Îngerii acolo sus pe Dumnezeu.
– Aș și vrut și eu aceasta, însă nu vei putea suporta, ci vei muri dacă mă vei auzi cântând, a răspuns Îngerul. Îți voi face însă hatârul și-ți voi cânta după ce mă voi sui la al treilea cer.
Așa s-a și făcut. Dar de îndată ce arhiereul a auzit psalmodierea cerească, a căzut leșinat la pământ pentru mai multe ceasuri. După aceea s-a ridicat și după ce s-a întors la cetatea sa, a scris această istorie, care, deși se pare a fi un basm, totuși este adevărată.
miercuri, 12 octombrie 2016
"Mamă, de ce vrei sa ma omori? Nu ţi-e milă de mine?"
Any-Mary Dina mărturiseşte:
Mama era gravidă cu mine şi, în prima lună de viaţă în pântecele ei, a încercat să mă dea afară...de 5 ori. A visat o fetiţă de cinci anişori, îmbracată în alb, care îi cerea apă şi, pentru că ea nu îi dădea, o întreba: "Mamă, de ce vrei sa ma omori? Nu ţi-e milă de mine?" După acel vis a încetat să încerce să îşi provoace avortul...
Când avea sarcina 6 luni şi vreo cateva zile i s-a rupt apa. Povestea că avea o burtă imensă... 5 zile a mai stat până a reuşit să nască... Naşterea a fost cel mai mare chin pe care l-a putut avea... Spunea că avea dureri până în creştetul capului... Simţea că îi sunt smulşi ochii din cap. Am fost sarcină pelviană. Am ieşit un copil normal, la 6 luni şi o săptămână! Nu am fost ţinută în incubator.
Când aveam 5 ani, de ziua mea, mama m-a îmbrăcat în alb şi de afara, de la joacă, am alergat în casă să beau apă. Exact scena din vis, cand i-am cerut apa. A întârziat să-mi dea şi o întreb:
- Mamă, nu ţi-e milă de mine?! Mor de sete! ...
luni, 10 octombrie 2016
Sfantul Ierarh Ioan Maximovici – Indracirea fara de seaman in zilele Imparatiei antihristice
Cel mai important sfant american contemporan, Ioan Maximovici, vorbeste intr-o celebra predica despre semnele sfarsitului lumii, Antihrist, Judecata de Apoi si despre dulceata compromisului la ultimii crestini, avertizand omenirea asupra consecintelor pacatului.
Cât ar parea de surprinzator, unul dintre cei mai importanti sfinti ai Ortodoxiei contemporane a fost dat de America. Este vorba despre Sfântul Ioan Maximovici, Facatorul de minuni, Episcop de Sant Francisco. In rândurile care urmeaza vom prezenta viziunea sa despre sfârsitul lumii, Antihrist, Judecata de Apoi si despre dulceata compromisului la ultimii crestini, asa cum apar ele intr-o faimoasa predica publicata in volumul „Sfântul Ioan Maximovici-Predici si indrumari duhovnicesti“, aparut la Editura Sophia, in 2001.
vineri, 7 octombrie 2016
miercuri, 5 octombrie 2016
Întâlnirea dintre Părintele Dumitru Stăniloae şi Părintele Paisie Olaru
Spre sfârşitul anilor şaptezeci a venit în România Olivier Clement cu familia. Am făcut împreună o călătorie prin ţară. Am trecut prin Cheile Bicazului şi ne-am îndreptat iar spre Sihăstria şi Sihla.
Cel mai important moment al acestui drum a fost întâlnirea cu părintele Paisie de la Sihla. Între timp se făcuse drum de maşini peste munte şi am putut ajunge toţi sus, fară efort.
Nu-l cunoscusem înainte, nu ştiu când se stabilise acolo. Dar faima lui trecuse de munţii Agapiei, astfel că ni s-a părut important ca un ortodox din Occident să cunoască un reprezentant atât de autentic al ortodoxiei româneşti.
duminică, 2 octombrie 2016
Statistici şi vaccinuri. Articol de Radu Iliescu
sursa: Radu Iliescu
Motto: “Există trei tipuri de minciuni: minciunile, minciunile grosolane şi statisticile.” (Mark Twain sau Disraeli)
“Statisticile sunt precum bikini: dau ceva idei, dar ascund esenţialul.” (Coluche)
Cineva spunea că Dumnezeu i-a dat omului limbajului pentru a-şi putea ascunde gândurile. Ei bine, omul acela probabil că n-a văzut în viaţa lui nicio statistică. În lucrarea colectivă O artă medie, eseu asupra utilizărilor sociale ale fotografiei (1965), Cap. 2 – Definiţia socială a fotografiei , Pierre Bourdieu face o observaţie neaşteptată: fotografia fixează un aspect al realului care nu este niciodată altceva decât rezultatul unei selecţii arbitrare. Nu ar fi o problemă, numai că fotografia are o pretenţie interesantă, aceea de a fi adevărată. Or, în momentul în care între realitatea globală şi fotografie intervine un decupaj, realitatea suferă. Iar decupajul nu este niciodată ingenuu, pentru că nu este rodul unei întâmplări, ci al unei decizii constiente. Cineva care are o cultură anume, o viziune asupra lumii, o filosofie, decide care parte din realitate este semnificativă şi care nu. Poziţionarea camerei într-o anumită direcţie constituie în sine o minciună insesizabilă dar teribil de frecventă, minciuna prin omisiune.
Motto: “Există trei tipuri de minciuni: minciunile, minciunile grosolane şi statisticile.” (Mark Twain sau Disraeli)
“Statisticile sunt precum bikini: dau ceva idei, dar ascund esenţialul.” (Coluche)
Cineva spunea că Dumnezeu i-a dat omului limbajului pentru a-şi putea ascunde gândurile. Ei bine, omul acela probabil că n-a văzut în viaţa lui nicio statistică. În lucrarea colectivă O artă medie, eseu asupra utilizărilor sociale ale fotografiei (1965), Cap. 2 – Definiţia socială a fotografiei , Pierre Bourdieu face o observaţie neaşteptată: fotografia fixează un aspect al realului care nu este niciodată altceva decât rezultatul unei selecţii arbitrare. Nu ar fi o problemă, numai că fotografia are o pretenţie interesantă, aceea de a fi adevărată. Or, în momentul în care între realitatea globală şi fotografie intervine un decupaj, realitatea suferă. Iar decupajul nu este niciodată ingenuu, pentru că nu este rodul unei întâmplări, ci al unei decizii constiente. Cineva care are o cultură anume, o viziune asupra lumii, o filosofie, decide care parte din realitate este semnificativă şi care nu. Poziţionarea camerei într-o anumită direcţie constituie în sine o minciună insesizabilă dar teribil de frecventă, minciuna prin omisiune.
sâmbătă, 1 octombrie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)