„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
Sfântul Leontie de la Rădăuţi, Mănăstirea Bogdana (secolele XIV-XV)
Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie, era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor Părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului.
Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuşi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit şi a avut o trăire aşa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulţi bolnavi îi vindeca cu rugăciunea sa şi era tuturor părinte, sfetnic, dascăl şi ocrotitor.
În fiecare an, pe 26 iunie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Cuviosul David din Tesalonic. Iată șapte lucruri mai puțin cunoscute despre sfântul care a trăit ani de zile pe o creangă de migdal:
1. Sfântul Cuvios David s-a născut în secolul al V-lea, în timpul împăratului bizantin Iustinian I și a trait în orașul Tesalonic din Grecia.
2. A renunțat la toate bunurile materiale si la averile pe care trebuia să le moștenească și s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Sfinților Mucenici Teodor și Mercurie, care se mai numea Cunuliaton sau „a celor cu glugă”.
3. Citea mereu Scripturile, postea, se ruga zi și noapte și admira viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul şi răbdarea Sfântului Daniil Stâlpnicul.
4. Dorind să îi urmeze pe acești mari sfinţi ai Bisercii, s-a urcat într-un migdal și și-a făcut „cuib” pe o creangă a copacului, promițând să nu coboare de acolo decât după trei ani, îndurând vântul, ploile, zăpezile și căldura.
5. Din acel loc predica Evanghelia, sfătuindu-i și alinându-i pe cei care veneau la el. Pentru viața sa curată a primit darul de a izgoni diavolii și de a-i vindeca pe cei bolnavi.
6. Chemat la Constantinopol în fața împăratului Iustinian pentru a fi numit eparh al Tesalnicului, Sfântul David și-a pus în palme cărbuni aprinşi şi tămâie şi a tămâiat timp de o oră fără să se rănească la mâini.
7. Spre sfârșitul vieții a locuit într-o chilie modestă din apropierea Tesalonicului. A trecut la cele veșnice în anul 540.
Sursa: doxologia.ro
