Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
luni, 20 iulie 2026
20 iulie: Sfantul Proroc Ilie, omul care n-a cunoscut inca moartea si care va reveni pe pamant in vremea lui antihrist
duminică, 12 iulie 2026
Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul
Sursa: Pemptousia
Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.
***
În anul 1996, la doi ani după adormirea Cuviosului Paisie, la parastasul ce s-a făcut atunci pentru el, l-am cunoscut pe fostul stareț al Mănăstirii Maherá din Cipru, păritele Hariton. Acolo, în timpul discuției – fiindcă am stat de vorbă în jur de 2 ore, vorbind despre Părintele Paisie, fiindcă trecuse la Domnul cu doar doi ani în urmă – Gheronda Hariton mi-a spus: ,,Părintele este un mare sfânt și ceea ce vreau să-ți mai spun este că Dumnezeu l-a așezat în rândul sfinților întocmai cu Apostolii”. ,,Ce spuneți, gheronda, am întrebat eu, cum se poate așa ceva?”. ,,Ba da, așa este, îmi zice. După calendarul vechi, el a trecut la cele veșnice în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar acest lucru nu este întâmplător, o să vezi ce înseamnă asta peste câțiva ani”. Eu, ca să fiu sincer, din pricina puținei mele credințe, nu am luat în seamă ceea ce a zis atunci părintele Hariton. ,,E, mi-am zis, timpul o să arate dacă Gheronda Paisie a fost un sfânt așa de important pentru Biserică”. Și, într-adevăr, acum, când vorbim și ne aflăm în anul 2014, cred că și pietrele vorbesc despre Părintele Paisie. Se vorbește despre el oriunde în lume: în Grecia, în România, în Serbia, în Rusia, în America, în Australia, toți știu despre Gheronda Paisie.
12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita
Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.
Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.
marți, 23 iunie 2026
marți, 16 iunie 2026
luni, 15 iunie 2026
sâmbătă, 13 iunie 2026
miercuri, 27 mai 2026
SF. IACOV DESPRE SF. IOAN RUSUL: „L-am văzut că se aşeza în raclă, ca un om viu”
Într-o amiază, întorcându-se de la Halchida, cuviosul Iacov a ajuns la Procopi. De aici a luat-o la stânga şi s-a aflat lângă Biserica Sfântului Ioan Rusul. A intrat cu evlavie în pridvor, a aprins o lumânare mare şi a înaintat spre stânga în biserica propriu-zisă. S-a apropiat cu respect şi veselie de racla Sfântului şi a îngenunchiat. A stat aşa rugându-se mult timp.
Fiindcă aşteptau şi alţii să se închine şi se necăjeau pentru că întârzia, s-a ridicat, a sărutat sfintele moaşte şi a trecut de cealaltă parte a raclei, în stânga, ca să nu împiedice pe închinători. Acolo stătea în picioare şi cu ochii aţintiţi la sfinţitul Cap al Cuviosului, se desfăta de vederea lui. Aşa cum privea, a observat că sfintele moaşte se mişcau, îşi schimbau poziţia, potrivit cu omul care se apropia să se închine. I s-a părut ceva ciudat şi a luat aminte mai bine la acest fapt. A luat apoi îndrăzneală şi a întrebat pe Cuviosul:
– Sfinte al meu, de ce pe unii îi laşi să-şi atingă buzele şi să te sărute, altora le scoţi mâna şi te întorci să-i vezi, te uiţi la ei şi le zâmbeşti? Iar de la alţii de ce îţi întorci faţa şi te scârbeşti de ei?
duminică, 24 mai 2026
vineri, 22 mai 2026
Sfânta Elisabeta de la Pasărea: Vederea Iadului și a Raiului
Sfânta Elisabeta i-a istorisit maicii Pelaghia, pe când aceasta era în primul ei an în pustie, unul dintre cele mai semnificative momente din viața sa, care a determinat o schimbare radicală. Cuvioasa, care avea în jur de 25 de ani, se afla cu ascultare la Așezământul Românesc de la Ierusalim, când i s-a descoperit un cancer în stadiu avansat și a fost operată. Doctorii i-au spus că sunt puține șanse să mai trăiască. Maica Elisabeta a fost cuprinsă de o stare de tristețe și s-a rugat Maicii Domnului și sfinților să o ajute.
O monahie i-a dat o cărticică cu viața și acatistul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț și i-a spus: Roagă-te la Sfântul Ioan Iacob, deoarece este mare ajutător și a stat și el bolnav tot în acest spital.
Maica Elisabeta a căpătat o mare nădejde și s-a rugat cu putere, cu disperare aproape, ca sfântul să o ajute și să o vindece. Ulterior, cuvioasa a intrat într-o stare asemănătoare unei morți clinice, iar sufletul său a ieșit din trup.
Monahia Pelaghia povestește: „Diavolii au venit, i-au răpit sufletul și l-au dus în iad. Așa a îngăduit Dumnezeu. A spus că a fost aruncată în iad, unde simțea chinurile.”
Viața Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea
Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Lazăr) de la Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.
Născută pe 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La vârsta de doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. După trei ani de viețuire monahală, în 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.
În anul 2003, simțind chemarea unei vieți mai retrase, s-a retras în singurătate pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, în aspră nevoință, rugăciune și meditație. În 2007 a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.
Pe 6 iunie 2014, Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trecut la Domnul, rămânând în amintirea celor care au cunoscut-o drept o nevoitoare smerită și luminată, pustnică a Muntelui Giumalău.
În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.
marți, 21 aprilie 2026
sâmbătă, 18 aprilie 2026
duminică, 12 aprilie 2026
Cuvânt de învãtãturã în sfânta si luminata zi a slãvitei si mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
Cuvânt de învãtãturã
Al celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului,
în sfânta si luminata zi a slãvitei si mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos si luminat.
De este cineva slugã înteleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-si ia acum rãsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-si primeascã astãzi plata cea dreaptã.
De a venit cineva dupã ceasul al treilea, multumind sã prãznuiascã.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)