Răspunsuri la nenorocirile noastre!

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie?

Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă?

Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară?

Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de lacrimi şi urâciune?

Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii?

Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

Tweet

Cum raspundem la batjocura

Scrisoare unei femei cultivate pe care lumea o batjocoreşte fiindcă merge la Biserică

La batjocură să răspunzi prin zâmbet.

Batjocura lor vine din răutatea inimii. Zâmbetul tău să fie lipsit de răutate.

Neştiinţei i se potriveşte batjocura, iar cunoaşterii, zâmbetul.

Prin zeflemeaua lor, ei fac să crească preţul rugăciunii tale înaintea Veşnicului Judecător: fiindcă lui Dumnezeu cea mai dragă îi este rugăciunea sufletului curajos care-i înconjurat de săgeţile răutăţii, urii, ticăloşiei şi batjocurii. Toate săgeţile acestea sunt boante la vârf şi ascuţite la coadă, aşa încât sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înşişi săgetătorilor.

Soţia împăratului David, Mihala, şi-a bătut joc de o rugăciune însufleţită a bărbatului ei. De această batjocură Dumnezeu S-a aflat mai jignit decât împăratul David.

Drept aceea, Cel Preaînalt a pedepsit-o pe Mihala, şi Mihala, fiica lui Saul, nu a avut copii până la moartea sa.

Tweet

Despre iertare – Parintele Sofian

Ce inseamna sa-ti ceri iertare de la aproapele si ce inseamna sa iti ierti aproapele?

Iertarea este un lucru foarte important.

De pilda, avem pe unii apropiati ai nostri, cu adevarat apropiati, adica persoane cu care intram in contact aproape zilnic, dar cu care nu prea avem legaturi sufletesti. Orice fiinta omeneasca din preajma noastra este un apropiat al nostru. Cu multi dintre acesti apropiati avem conflicte mai mari sau mai mici, daca nu suntem de acord cu ei in ceea ce gandim, in ceea ce facem.

Daca exista o stare de prietenie intre apropiati, atunci lucrurile sunt mai simple, nu se intra in conflict, se comunica direct. Aproape intotdeauna au amandoi aceeasi parere, le plac chiar anumite lucruri si atunci se infiripeaza simpatia si chiar dragostea pentru persoana cealalta, pentru aproapele.

Alteori insa exista o antipatie. Si atunci, chiar daca vrei sa te imprietenesti cu celalalt, nu poti pentru ca are ceva care te respinge. Aceasta respingere, si aceste raporturi duc la un fel de dusmanie si nu poti sa ai relatii apropiate cu persoana respectiva. Si cand ai asemenea relatii cu aproapele tau nu te poti apropia nici de Dumnezeu.

Tweet

Geniul părintelui Arsenie Boca pune în umbră geniul lui Michelangelo

Semnificaţia picturii bisericii de la Drăgănescu, pictată întegral de părintele Arsenie Boca ascunde multe taine încă neelucidate, evident lăsate posteriorităţii pentru folosul nostru duhovnicesc. Fără a-mi aronda nici un merit sau menire aş vrea totuşi să scot la lumină una dintre ele peste care a fost să dau într-un anumit concurs de împrejurări şi purtând discuţii cu o persoană familiarizată în cultura evreiască pentru simplul fapt că aşa a vrut Dumnezeu, cred eu.

Chiar dacă părintele Arsenie a devenit foarte cunoscut şi venerat la noi în ţară şi mai puţin peste hotare, puţini se îndoiesc de marele geniu al sculptorului şi pictorului renascentist italian Michelangello Buonarroti, dealtfel devenit o notorietate în cultura lumii. Însă dacă nu ştiaţi, marele geniu este cunoscut în occident cu nişte reprezentări celebre ale patriarhulu Moise în care acesta din urmă este reprezentat având coarne, numai pentru simplul fapt că Michelangelo aşa a găsit de cuviinţă să-l reprezinte. Vă întrebaţi poate pe bună dreptate, cum de omul lui Dumnezeu, cel care a primit tablele legii scrise de Însuşi Domnul şi care a văzut fizic spatele lui Dumnezeu pe când trecea pe lângă el, să fie reprezentat aşa de monstruos, asemenea unui drac ?

Tweet

Doamne strigat-am către Tine

Tweet

Cea mai primejdioasă temniţă e aceea în care te simţi bine: nu vei ieşi din ea niciodată

Cei ce nu urmăresc în viaţa aceasta nimic mai mult decât să fie fericiţi în lume şi tihniţi în trup, aceştia n-au război cu diavolul: pe aceştia îi are fără război. Căci câtă vreme umblă după tihneală şi fericire deşartă n-au să se trezească din vraja vrăjmaşă, care-i ţine bine încleştaţi în lumea aceasta sensibilă care-i duce prin nebăgare de seamă la pierzare sigură. De aceea a zis oarecine că cea mai primejdioasă temniţă e aceea în care te simţi bine: nu vei ieşi din ea niciodată.

         Războiul începe abia cu cei ce vor să-şi refacă fericirea raiului pierdut, strădanie pentru care învaţă să se desprindă pe rând din toată tihneala şi slava deşartă a vieţii acesteia. Şi începe aşa:

         Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte, în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aci vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea, dacă e neînvăţată sau neprevăzută despre lucrarea străină, ca un miel neştiutor, vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie. Iar dacă lupul mai e şi viclean se îmbracă în piele de oaie şi bietul miel, neavând mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce în colţii lupului flămând.

Tweet

Parintele Arsenie Boca: "Ceea ce te face atât de supărăcios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine"

Ceea ce omul nu poate îndrepta în sine însuşi sau în alţii, trebuie să le sufere cu răbdare, până ce Dumnezeu porunceşte altfel. Cugetă că poate e mai bine să fie aşa, ca să fi cercat prin răbdare, fără de care meritele noastre nu sunt mare lucru. Trebuie în toate acestea să te rogi lui Dumnezeu să te ajute să biruieşti aceste piedici, sau să le suferi cu blajinătate. Dacă cineva, lămurit odată sau de două ori, nu cade la aceeaşi părere cu tine, nu mai avea dispută cu el, ci încredinţează toate în mâna lui Dumnezeu care ştie a scoate binele din rău, ca astfel să se împlinească voia Sa.

Şi să fie slăvit în toţi robii Săi. Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alţii. Că Dumnezeu a rânduit astfel, ca să ne învăţăm a ne purta sarcina unii altora - căci fiecare are sarcina sa - nimeni nu-i fără lipsuri, nimeni nu-şi este îndestulător sieşi, nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndruma singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii. Ceea ce te face atât de supărăcios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine, năzuroasă, arţăgoasă, posomorâtă. Pietatea cea adevărată e blajină şi răbdătoare, fiindcă ea te arată cine eşti...

Parintele Arsenie Boca - Cararea Imparatiei

Tweet

Parintele Arsenie Boca: Să ne ferim de vorbirile nefolositoare

Fereşte-te cât poţi de vălmăşagul oamenilor căci primejdie este să stai de vorbă despre lucrurile lumii, chiar dacă faci aceasta cu gând curat. Dacă se cade totuşi să vorbeşti, vorbeşte atunci despre lucrurile care pot zidi.

 Evlavioasele convorbiri asupra lucrurilor duhovniceşti ajută mult la propăşirea sufletului, mai osebit între cei uniţi în Dumnezeu prin aceleaşi simţăminte şi prin aceleaşi năzuinţe. Scris este că vom da socoteală, la ziua judecăţii, de orice vorbă zadarnică.

 Arsenie Boca - Cararea Imparatiei

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc despre viata de pustie si cum s-a ferit de lupi si ursi

Viaţa de pustie e atât de suspendată încât n‑ai putinţa să vezi ceva cu picioarele pe pământ, aşa că nu poată să înţeleagă cineva din afară ce se petrece la pustie. E o prezenţă şi o creaţie întreagă în inima şi în mişcarea pustnicului. Am avut în acei ani şi spaimă, dar m‑a ajutat Dumnezeu să îmi ţin prezenţa. Lupii erau foarte îndrăzneţi. Nu mă temeam de urşi ca de lupi. Pentru că lupii sunt flămânzi şi atacă în ceată. În pădure e mai uşor pentru tine că lupul nu are gâtul flexibil ca să se uite aşa, stânga‑dreapta. Are privirea directă. În pădure copacii îl păcălesc, el crede c‑ar fi oameni. Şi are o teamă.

 Am văzut la toate animalele că au o teamă de om. Au o teamă de moarte. Fie că făceam o mişcare să gonesc urşii, fie că făceam o mişcare să gonesc lupii, dar toţi se temeau. Chiar lupii ăştia obraznici. Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ţinea prezent. Te uitai în toate părţile, însă, fără discuţie, trebuie să recunosc – nu ştiu în ce măsură puteţi să mă‑nţelegeţi – că ne ţinea puterea lui Dumnezeu. Era o viaţă suspendată, desprinsă şi de cuvinte şi de înţelegerea oamenilor care n‑au trăit cât de cât, cu mare dăruire, mântuirea vieţii lor. Este greu să vorbeşti despre nişte lucruri de înălţime… Nu mai erai viu. Şi totuşi erai viu. Îmi amintesc multe: zăpadă, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi şi noapte.

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc despre Sfanta Liturghie si smerenie

Sfânta Liturghie face abstracţie de la orice fel de comparaţie. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînţeles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Şi de multe ori mă gândesc ce cinste are omul. Pentru că Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L‑a născut pe Dumnezeu şi a creat preoţia care‑L coboară de sus şi îl naşte din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceţi de lucrul acesta? Nu e o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creaţie întreagă! Cum aş îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfinţenie? Este chiar Dumnezeu, întru totul pe Sfânta Masă. Şi lucrarea aceasta o săvârşeşte omul! Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles. Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii. Omul este cu totul superior în creaţie.

 Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa. Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi. Nimeni din

Tweet

Efectele suprastimulării sexuale şi ale masturbării produse de pornografie

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Tweet

Arsenie Papacioc - Lupta impotriva raului (VIDEO)

Tweet

Arsenie Papacioc - Sa pretuim timpul (VIDEO)

Tweet

Cuvinte ce-mi plac

"Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis" (Radu Gyr)

“Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acum e pe crezute, atunci va fi pe vazute!” - Parintele Arsenie Boca

"Nu suntem din maimuţă, dar mergem cu paşi repezi spre ea"; Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentalã a naturii umane. - Arsenie Boca

"Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine" – Nicolae Steinhardt

"Dumnezeu da harul, dar nu le da la milogi, le da la eroi!" - Parintele Arsenie Papacioc

"Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicaţii, ci de inimile noastre" - Parintele Arsenie Papacioc

Cum văd participarea românilor de acum la mîntuirea lor? - Simplu. Ducîndu-se la biserică. Si folosind stiinta ca peria de dinti - Petre Tutea


"Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie; Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut; Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu" - Arsenie Boca

Tweet

Tamplarul Parintelui Arsenie Boca

Pentru că vine mereu la mormântul sfântului ardelean ca să mai capete puteri şi să poată termina lucrul început la cererea mentorului său. Aşa că tot ce este din lemn lucrat la Prislop şi Sinaia, de mâna tâmplarului din Comarnic este făcut. Pentru că părintele Arsenie a venit după el la spitalul unde era internat şi l a chemat să facă adăpost maicilor la Sinaia, acum treizeci de ani în urmă. L a trimis şi la spitalul unde era internată soţia lui şi i a spus s o externeze, după ce îi face doctorul din nou analizele, ca să se convingă că s a vindecat de cancer şi apoi să ia drumul schitului! Povesteşte tâmplarul că s a ridicat din pat şi pur şi simplu a plecat din spital – căci cum altfel ar fi putut să facă, dacă sfântul care i a vindecat, şi pe el, şi pe soaţa sa, l a rugat să l ajute?

– Chiar aşa putere avea părintele Arsenie? – l am întrebat, nu pentru că m aş fi îndoit de asta (căci ştiam de la părintele Făgeţeanu că „întorcea la credinţă sute de oameni cu o predică, dacă nu chiar mii“!), ci ca să obţin mai multe detalii de la cel care a avut fericirea să stea în preajma cuviosului părinte.

Tweet

O analiză concretă a tensiunii dintre minte și patimi - părintele Arsenie Boca

”Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte și patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducție? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârșie materială o glandă endocrină, care varsă o substanță chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarța cerebrală. Această erotizare constă în apariția pe ecranul minții a gândurilor și a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct.

Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Conștiința - care ocrotește viața omului și sub perspectivă transcendentă - aduce ”Numele lui Dumnezeu care arde pe draci” și aduce Crucea Domnului: jertfa -

Tweet