Sãptãmâna Patimilor - Semnificatia fiecarei zile

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viaþa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc. Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paºtelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.

Lunea cea mare

Tweet

Parintele Justin Parvu: "Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu"

- Parinte, Biserica este astazi clatinata de multe devieri. Ce atitudine sa avem fata de ele?

- Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit ...

 Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?

- Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ti vinde sufletul, este o datorie. A nu marturisi este exagerat, a tacea este mai grav.

- Si cand trebuie sa taci?

- Cand o fi timpul. Trebuie sa stii cand sa taci si cand sa marturisesti. Dar de cele mai multe ori tacerea este ascundere a acestor realitati, o tradare a adevarului. Stim ca un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe cand trecea prin lume, a tacut in fata unui evreu care i-a ocarat credinta lui cum ca nu e dreapta. Si urmarea a fost ca Sf. Paisie, cand a ajuns el la manastire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, vazand ca darul de la Botez s-a departat de la el. A fost de acord [cu evreul] si a cazut din darul lui Dumnezeu (...).

Nu e justificat sa stai de-o parte. Aceasta se intampla cand esti intr-o pozitie defavorizata, cand nu ai pe ce sa te sprijini. Daca ai un sprijin puternic, ai mai multa indrazneala sa marturisesti, te avanti fara frica precum copilul care are langa el pe tatal. Pai, noi nu-l avem pe Hristos si pe sfintii sai si tot adevarul la care ne-am angajat? Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem neclintit, pe care ceilalti nu-l au. Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, e din vesnicie, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu. Trebuie sa pastram linia Sfintilor; ei nu treceau usor cu vederea, povatuiau, mustrau si sareau cand era vorba de erezie.

Tweet

Părintele Amfilohie Brânză: "N-au reusit comunistii cu bastoanele si cu temnitele sa distruga atata omenire cum distrug astazi curviile si betiile"

Tweet

Parintele Rafail Noica: "Ortodoxia este firea omului"

Tweet

Mihai Valică: "Fricoșii nu se mântuiesc"

Tweet

"Jocuri de Putere": Raspuns atacurilor de tip bolsevic la adresa Bisericii Ortodoxe

Tweet

Parintele Nicolae Tanase, conferinta in Baia Mare, pe 16 mai

Tweet

Surogate

- în loc de Înviere – iepuraș
- în loc de slujire – serviciu religios - job
- în loc de părinte – popă
- în loc de familie creștină – cuplu
- în loc de mamă – bonă
- în loc de prunci – planing familial
- în loc post – dietă
- în loc de carne – soia
- în loc de metanii – fitnes
- în loc de Nașterea Domnului – Moș Crăciun
- în loc de Christmass – Xmas

Tweet

Rezistenţa anticomunistă - grupul de la Făgăraş. Istoria unui bilet confiscat de Securitate. Gheorghe Haşu (1921-1957)

Rezistenţa anticomunistă - grupul de la Făgăraş. Istoria unui bilet confiscat de Securitate. Gheorghe Haşu (1921-1957)

Începem în această ediţie o nouă serie dedicată grupului de rezistenţă împotriva comunismului din Ţara Făgăraşului. E vorba de una din cele mai de durată rezistenţe din România, care a activat în perioada 1948-1957. Tinerii care au fugit în munţi şi au luptat cu Securitatea vreme de aproape 10 ani au fost sprijiniţi de peste o mie de familii din zonă, care au denunţat abuzurile şi crimele comunismului. Cei care s-au ridicat împotriva comunismului au fost persecutaţi vreme de jumătate de deceniu. La peste 50 de ani de la uciderea partizanilor, istoria rezistenţei din Ţara Făgăraşului şi jertfele de atunci sunt încă puţin cunoscute. În descoperirea lor ne va fi ghid Ioana Haşu, jurnalist, cercetător CNSAS, nepoata partizanului Gheorghe Haşu:

Puteri îngropate în noi…

Denigrarea grupului de rezistenţă făgărăşean a început în anii '50, când Securitatea fabrica primele legende mincinoase: că erau bandiţi, că s-au trădat între ei, că şi-au turnat sprijinitorii. Noii reprezentanţi ai regimului simţeau importanţa luptei şi consemnau în documente de circulaţie internă: „războiul de partizani e un război moral“.

Tweet

Sfantul Nicolae Velimirovici - Gânduri pentru a 6-a săptămână a Postului Mare

„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pre Dumnezeu.” (Mat. 5:8)

1. Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu poate vedea nimic. Când inima se curăţeşte deplin, ea vede lumea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.

2. Roagă-l pe Dumnezeu să îţi curăţească inima, şi vei vedea o neaşteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii fără inimă.

3. Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine! – aşa se ruga prorocul şi psalmistul Davíd. Şi tu aşa să te rogi; înnoieşte şi iar înnoieşte această rugăciune, şi Dumnezeu îţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi vei vedea înţelesul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, şi vei cunoaşte înţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.

Tweet

Părintele Gheorghe Anitulesei despre impărăția lui antihrist

Tweet

Prigoana comunist-ateistă: Nebunia colectivă de la Piteşti

Pe parcurs s-a ajuns la o nebunie colectivă, cu forme tot mai groteşti. Iată o scenă:

Ţurcanu se află în faţa unui grup de multă vreme îngrozit şi desfigurat sufleteşte şi toţi tremură electrizaţi, posedaţi, îngroziţi. Nimeni nu îndrăzneşte să gândească decât “pe linia Ţurcanu”.

Mulţi se întrec în a-i face pe plac. El însă este imperturbabil, ca un zeu al nimicirii şi al morţii. Privirea lui e înfiorătoare, pumnul lui e greu, prezenţa lui îngrozeşte, numele lui obsedează.Ţurcanu se pare că are ceva nou de făcut. În cameră e linişte de mormânt. Toată lumea aşteaptă cu groază iar cei care râd, de fapt rânjesc.

- Dezbrăcarea! ordonă el unuia. Tu eşti Fecioara Preacurată iar tu (şi arătă spre altul) eşti preasfântul Iosif. Vom demonstra acum cum s-a putut zămisli Fiul lui Dumnezeu, dracu să-l ia, dintr-o Fecioară rămasă de-a pururi Fecioară. Deci, fă, Marie, pune fundul la bătaie ……………

Tweet

Parintele Arsenie Boca: "Nu exista moarte"

Era un frate, Traian, văduv, care făcea focul la catedrala din Sibiu, pe când eram student la Facultatea de Teologie. Acesta trăia numai cu prescură şi un pic de agheasmă. Stătea acolo unde făcea focul şi, până seara, citea tot mereu Psaltirea. Era un om al lui Dumnezeu, care astăzi s-a mutat şi el dintre noi. Când s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, Sfinţia Sa, i-a spus: “Să nu ne părăseşti!” Traian a zis: “Până la moarte…” Părintele a întins mâna şi i-a zis: “Nu există moarte!”.

Aşa era Părintele Arsenie! Asta era forţa lui dumnezeiască şi duhovnicească. Credinţa lui în Înviere. El era cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat! Era în continuu cu El. Aşa cum ne-a binecuvântat şi pe noi, să fim mereu cu Hristos Cel Înviat oriunde vom merge. De aceea, Părintele Arsenie, în toate prigoanele pe care le avea, nu era trist. Noi ne întristam de câte ceva şi ziceam că, vai, ce necaz avem noi, iar dânsul suferea de zeci de ori mai mult decât noi şi nu se întrista!

Pr. Petru Vamvulescu (Sibiu) 

Tweet

Muntele Athos: Minunea de la Schitul ''Sfânta Ana'' s-a repetat (VIDEO)

Minunea care s-a petrecut la sfârşitul săptămânii trecute în faţa ochilor călugărilor şi pelerinilor veniţi la Schitul ''Sfânta Ana'' din Muntele Athos - când o candelă mare din Biserica principală a schitului a început să se mişte în formă de cruce în dimineaţa zilei de 12 aprilie - s-a repetat. Prima dată, mişcarea candelei, inexplicabilă din punct de vedere al legilor fizicii, a durat timp de 30 de ore, iar a doua oară s-a întâmplat sâmbătă seara /13 aprilie/, timp de două ore, scrie joi agionoros.ru, pe baza informaţiilor obţinute de la monahi ai schitului.

Candela se află în faţa Sfintei Mahrame a Domnului, icoana nefăcută de mână a Sfintei Feţe a lui Hristos /gr. Mandilion/, după cum precizează site-ul în limba rusă cu informaţii din Sfântul Munte.

Tweet

Mitropolitul Ardealului: Contributia pe care statul ne-o da este mai mica decat impozitul pe care il platim noi

Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, spune ca biserica plateste statului un impozit mai mare decat suma primita de la buget pentru salariile preotilor, el facand aceste declaratii in contextul in care a comentat initiativa legislativa a lui Remus Cernea privind finantarea cultelor.

Intrebat, miercuri, intr-o conferinta de presa, ce parere are despre initiativa deputatului Remus Cernea care ar vrea sa nu mai fie finantate cultele de la bugetul de stat, mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, a spus ca propunerea a fost facuta de o persoana care "nu a intrat niciodata intr-o biserica", relateaza Mediafax.

"El nu a intrat niciodata intr-o biserica si nici nu prea plateste impozite. Nu din impozitul platit de dansul traieste Biserica", a spus IPS Laurentiu Streza.

Tweet

Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari

Griji, griji şi numai griji. Priviţi la oameni, şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari; căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu şi trec toate greutăţile şi grijile lor Celui Atotputenic. Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni, (Ps. 54:25) spune psalmistul.

Dar Domnul Mântuitorul nostru a vrut să-i slobozească pe cei ce urmează Lui mai ales de grijile de prisos. De aceea i-a şi învăţat: Nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru ce veţi îmbrăca. (...) Priviţi la pasările cerului, că nici samănă, nici seceră, nici adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc hrăneşte pre dânsele. (...) Socotiţi crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici torc; (...) că ştie Tatăl vostru cel ceresc că trebuinţă aveţi de acestea toate; ci căutaţi mai întâiu împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Mat. 6:25-33)

Tweet