Sfantul Ioan Rusul

Sfantul Ioan Rusul s-a nascut intr-un sat din Rusia, in jurul anului 1690. Sfantul Ioan Rusul a participat ca soldat in razboiul rusilor impotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de catre tatari in luptele pentru dezrobirea Azofului si vandut unui ofiter superior turc.

Tinerii luati prizonieri in acea zona, au ales sa renunte la credinta in Hristos si s-au facut musulmani. Sfantul Ioan Rusul a refuzat sa urmeze exemplul prietenilor sai si a rabdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.

Tweet

Vindecarea unui muribund, de către Sfântul Ioan Rusul

Ilias Papakostas, originar din Evritania, Grecia, când s-a întors din America în țara sa natală, s-a îmbolnăvit grav de pneumonie, infecție a intestinelor și cardiopatie. I se apropia sfârșitul. În zadar doctorii încercau să-l salveze. Patruzeci de zile s-a luptat cu moartea.

Într-o zi, la bolnav a venit în vizită un prieten de-al său, avocat în Volos. Acesta i-a spus mamei deznădăjduite a bolnavului că, odată, în Halkida, a auzit vorbindu-se despre un oarecare Sfânt Ioan Rusul. Bolnavul, după cum povestește el însuși, se găsea într-o așa stare rea, încât nu simțea și nici nu era în stare să urmărească cele spuse de vizitator. A auzit doar cuvântul „Rusul”.

În ziua următoare, după cum relatează Papakostas, starea mea s-a înrăutățit în mod primejdios. Nu puteam să dorm, ci îmi petreceam ultimele ore în agonie. Așteptam moartea. Atunci, dintr-odată, am simțit că vreau să dorm și nu am întârziat să adorm foarte adânc. În timpul somnului am avut un vis neobișnuit, pe care nu-l voi uita niciodată! Am văzut cum se deschide ușa salonului meu și cum intră un tânăr cu o cămașă albă. M-a salutat și m-a întrebat cum mă simt. 

Tweet

Sfântul Ioan Rusul vindecă şase metastaze!

O doamnă, Ioana, de vreo 50 de ani, a venit la noi la Biserică. Era însoțită de mai mulți din familie. Printre lacrimi mi-a mărturisit că are cancer și 6 metastaze la ficat, plămâni, sâni și stomac.

M-a terminat. Mi-am înghițit lacrimile. Îmi venea să urlu acolo în Biserică, de durere. De revoltă.

I-am citit rugăciunile de sănătate cu o disperare și o ură pe cel rău de nu vă pot spune. Și un acut sentiment al neputinței în fața rânjetului hâd al morții care cosește suflete în voie. L-am chemat pe Sfântul Ioan Rusul în ajutor. Dar era prea greu. Șase metastaze.

M-am ascuns în Altar să îmi ascund lacrimile. Femeia a plecat dusă de rude pe brațe. N-am fost bun de nimic toată duminica aia.

După o lună, am văzut-o iar la rândul de credincioși. Mi-era frică de ea. Mă temeam că îmi va reproșa că nu m-am rugat îndeajuns.

Tweet

Sfântul Dometie cel Milostiv de la Râmeț - chemarea monahală

Tweet

Mănăstirea Sihăstria Neamț - o candelă aprinsa la porțile raiului!

Tweet

Eveniment istoric la Mănăstirea Sihăstria: Deshumarea moaștelor Cuvioșilor Cleopa și Paisie

Tweet

Izvorul tămăduirii: izvorul iubirii

Tweet

Minunile Maicii Domnului la izvoare româneşti

Sinaxarul sărbătorii Izvorul Tămăduirii vorbeşte de minunile făcute de Maica Domnului la izvorul din apropierea Constantinopolului şi despre bisericile construite ca mulţumire aici de împăraţii Leon cel Mare (457-474) şi Justinian (527-565). Dar şi pe întinsul ţării noastre Maica Domnului a făcut minuni la diferite izvoare. În jurul lor s-au ridicat biserici şi mănăstiri care au ca hram "Izvorul Tămăduirii".

Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Ghighiu, judeţul Prahova, a fost descoperit în jurul anului 1817 de un călugăr pe nume Agapie, care a venit de la Mănăstirea Cernica pentru a căuta un loc unde să ridice o mănăstire. "Aici exista o livadă cu meri, în care călugărul s-a odihnit. Aţipind, a fost trezit de susurul apei care a izvorât atunci. Această minune l-a făcut să înţeleagă că acesta era locul pe care el îl căuta, loc binecuvântat de Dumnezeu", spune maica stareţă Eupraxia Neacşu. Biserica mănăstirii a primit hramul "Izvorul Tămăduirii". "De atunci curge încontinuu şi nu are nici pompă care să scoată apa. Multă lume s-a tămăduit la apa aceasta. În ziua hramului, după ce stau la Sfânta Liturghie, oamenii merg la izvor şi iau apă. Credincioşii au mare evlavie la acest izvor, stau la coadă chiar şi câteva ore. Multe minuni se fac la acest izvor cu cei care vin cu evlavie şi credinţă", mai spune maica stareţă.

Tweet

Sfantul Iosif Marturisitorul, episcopul Maramuresului

In stravechiul pamant romanesc al Maramuresului, a existat o viata si organizare bisericeasca ortodoxa, care poate fi urmarita inca din primele veacuri crestine. Pe la mijlocul veacului al XV-lea, fratii cneji Drag si Dragos (primul "descalecator" in Tara Moldovei), au ctitorit o manastire, cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, in satul Peri (azi in Ucraina subcarpatica). In 1391, la rugamintea urmasilor acestor ctitori, manastirea a fost declarata "stavropighie" a Patriarhiei, cu alte cuvinte ii era subordonata direct. In aceasta manastire si-au stabilit resedinta unii episcopi ortodocsi, care indrumau viata duhovniceasca a credinciosilor din Maramures. Dar in satele din nordul acestui pamant romanesc s-au asezat treptat si unii credinciosi ruteni, care-si aveau propriul lor episcop, cu sediul la Muncaci (azi Mukacevo, in Ucraina).

Episcopii romani din Maramures s-au straduit sa mentina credinta ortodoxa si constiinta nationala in sufletul pastoritilor lor de aici. Acesti episcopi, ca si calugarii din schiturile si manastirile maramuresene, au pastrat stranse legaturi cu fratii lor de-o limba, de un neam si de o credinta din Moldova invecinata.

Tweet

Tounom, mucenicul Sfintei Lumini

Sfantul Tounom, cunoscand cu ochii sai minunea Luminii Sfinte a Invierii, s-a lepadat de inselarea islamica si a imbratisat dreapta credinta ortodoxa. Pentru aceasta, el L-a slavit pe Dumnezeu cu o moarte muceniceasca, fiind ars de viu de catre turci, in ziua de 18 aprilie 1579.

Sfantul Tounom Emirul, mucenicul Sfintei Lumini

Sfanta Lumina se pogoara in chip minunat in fiecare an, in noaptea de Inviere, in Biserica Sfantului Mormant, din Ierusalim. Cea mai veche descriere in detaliu a acestei minuni provine din anul 1106, ea fiind asezata sub semnatura calugarului rus Daniil.

In anul 1846, calugarul Partenie a asternut in scris o marturie despre minunea savarsita in noaptea de Inviere a anului 1579, precum si despre convertirea si mucenicia emirului musulman Tounom.

In anul 1579, crestinii armeni au platit multi bani turcilor, care pazeau Sfantul Mormant, pentru a nu mai da voie crestinilor ortodocsi sa intre in Biserica, in noaptea de Inviere. Armenii i-au incredintat pe turci ca nu numai la ortodocsi vine Sfanta Lumina, ci la toti crestinii, indiferent de confesiunea lor.

Tweet

Mănăstirea Sihăstria: Slujba Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

Tweet

Învierea Domnului cu părintele Gheorghe Calciu - Închisoarea Aiud, anul 1980

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară. In noaptea în care ştiam că este noaptea de Paşti, la ora 12 noaptea, am auzit clopotele din Aiud bătând.

Vuietul lor pătrundea foarte… spiritual. Adică nu era un vuiet ca şi când ai fi lângă el, cipătrundea prin ziduri. Era ca un mesaj pe care lumea de afară îl trimitea, lumea aceea care sărbătorea Învierea Domnului.

Şi am cântat „Hristos a înviat!“. La început în gând, pe urma am simţit nevoia să-l cânt nu cu voce tare, dar să mă aud eu însumi. Era o linişte mormântală şi orice mişcare din celule era reflectată în afară, pe culoar şi, sigur, gardianul m-a auzit cântând şi a venit la mine şi m-a insultat. Şi am hotărât să încetez să mai cânt ca să nu tulbur noaptea aceea Sfântă a Învierii. Mi-am adus aminte de tot ceea ce se întâmpla în copilăria mea… Cele mai dragi amintiri in perioada aceasta de izolare au fost relatia mea cu elevii de la Seminarul Teologic si amintirile copilariei. Era vorba de inocenta – inocenta copilariei si inocenta acelor tineri care ma sustinusera in timpul predicilor mele.

Tweet

Săptămâna mare - Părintele Pimen Vlad

Tweet

Corul Mănăstirii Paltin – „Doamne, venind spre Patimă”, Stihiră din Lunea Patimilor

Tweet

Sãptãmâna Patimilor - Semnificatia fiecarei zile

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viaþa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc. Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paºtelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.

Lunea cea mare

“Iatã Mirele vine în miezul noptii si fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednicã este iarãsi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai mortii si afarã de Împãrãtie sã te încui; ci te desteptã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. (Troparul zilei)

În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului. De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã. Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.

Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic. “Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã si îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã si mã mântuieste”. (Condacul zilei)

Tweet

Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim

1.	Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2.	Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3.	Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4.	Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5.	"Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6.	Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7.	Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8.	Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,

Tweet