Interviu realizat de maicile de la Diaconeşti cu Parintele Amfilohie Branza, publicat în revista Atitudini, iulie 2013
Părinte Amfilohie, ce ne puteţi spune acum, la trecerea la cele veşnice a părintelui nostru?
Că părintele a iubit cu adevărat. A suferit cu adevărat şi a iertat cu adevărat. Lucru care mă face să cred că vorbele lui adevăra au fost, iar faptele sale izvorâte din această dragoste de esenţă nemuritoare vor trăi după el şi vor birui.
Ce v-a impresionat cel mai mult la Părintele Justin?
Această putere de iubire a sa, sub iradierea căreia străluceau şi celelalte virtuţi ale lui - rugăciunea din inimă, lacrimile, sacrificiul pentru aproapele, bunătatea, blândeţea, îndelunga-răbdare, mila - şi prin care a putut înfrunta prigoane, închisori, pribegii, fără a se clinti în credinţă.
Ca ucenic al părintelui, ce simţeaţi în prejma sa?
Că am greşit de multe ori faţă de sfinţia sa! Că eram tare departe de a fi ucenic, de a mă numi călugăr!...
Părinte Amfilohie, ce ne puteţi spune acum, la trecerea la cele veşnice a părintelui nostru?
Că părintele a iubit cu adevărat. A suferit cu adevărat şi a iertat cu adevărat. Lucru care mă face să cred că vorbele lui adevăra au fost, iar faptele sale izvorâte din această dragoste de esenţă nemuritoare vor trăi după el şi vor birui.
Ce v-a impresionat cel mai mult la Părintele Justin?
Această putere de iubire a sa, sub iradierea căreia străluceau şi celelalte virtuţi ale lui - rugăciunea din inimă, lacrimile, sacrificiul pentru aproapele, bunătatea, blândeţea, îndelunga-răbdare, mila - şi prin care a putut înfrunta prigoane, închisori, pribegii, fără a se clinti în credinţă.
Ca ucenic al părintelui, ce simţeaţi în prejma sa?
Că am greşit de multe ori faţă de sfinţia sa! Că eram tare departe de a fi ucenic, de a mă numi călugăr!...
