Jurnalul National despre Arsenie Boca, "Sfântul de la Sâmbăta de Sus"

Avea doar putin peste 30 de ani si era deja slavit ca un sfânt în viata. Mii de credinciosi asaltau Mănăstirea Brancoveanu de la Sâmbăta de Sus (Fagaras), unde Părintele Arsenie Boca era staret, pentru a-i cere cuvânt de folos.

Vorba sa era apa vie pentru cei curati si bici pentru păcătosi. Cunostea oamenii dintr-o privire. Printesa Ileana a României il invita periodic la Castelul Bran să tina conferinte inaltei societati. Predicile sale erau impletiri savante intre stiinta si teologie.

Ortodocsii, mai cu seama cei din Ardeal, cred ca Părintele Arsenie era vizionar si facea minuni.

CĂLUGĂRUL REVOLUTIONAR. Popularitatea Părintelui Arsenie Boca a pus pe jar regimul comunist. Călugărul care alterna tacerile prapastioase si cu vorbele memorabile putea declansa oricând o razmerita. In dosarul sau de urmarire informativa intocmit de Securitate scrie: "(...) Arsenie Boca are o influenta foarte mare asupra credinciosilor, practicând în masa misticismul religios. (...) Călugărul Arsenie Boca, cu ocazia marturisirilor ce le face diferitelor persoane, ii indeamna sa creada mai departe în Dumnezeu si să duca lupta impotriva celor fără Dumnezeu, adică impotriva comunistilor".

Securitatea avea informatii ca Părintele Arsenie ii ajuta pe partizanii din Muntii Fagarasului, dar nu a reusit să dovedeasca nimic. Autoritatile s-au mai calmat când a fost mutat la Mănăstirea Prislop (Hateg). Dar multimea a inceput sa-l caute si acolo.

Părintele si-a vândut casa părinteasca, pentru a repara si imbunatati mănăstirea. In ianuarie 1951 a fost arestat pentru ca il adapostise un timp pe călugărul Leonida Plămădeală (astazi, IPS Mitropolit al Ardealului), care era condamnat în lipsă la sapte ani de inchisoare politica. Părintele Arsenie a fost condamnat la doi ani de inchisoare, pe care i-a executat, parte din ei la Canal.

Tweet

Adevarul: Arsenie Boca, omul lui Iisus, cel care a dus o lumânare aprinsă prin furtună

Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste. „Într-o zi, oamenii i s-au plâns: «Părinte, nu mai avem nisip de construcţie, ce ne facem? Numa dacă s-ar abate râul ăsta din loc, am mai putea găsi ceva nisip...». Părintele s-a dus în deal, pe apă, la vreo douăzeci de metri, şi s-a lăsat în genunchi. A făcut rugăciunea câteva ore. Şi, vă jur!, asta am văzut-o cu ochii mei, spre seară, apa a intrat în pământ şi a ieşit puţin mai încolo, lăsând la suprafaţă un nisip fin, strălucitor ca argintul. Muncitorii s-au închinat cu toţii, speriaţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. «Rugaţi-vă, postiţi şi veţi putea şi voi!», le-a spus tuturor.“ Astfel de istorii, precum cea spusă de muncitorii care lucraseră la refacerea mănăstirii din localitate, puteau fi auzite, la Prislop, pe 28 noiembrie 1989. Atunci, toţi cei prezenţi acolo, proveniţi din toate zonele ţării, înfriguraţi de la vremea de afară şi extenuaţi de lipsurile unui regim politic ce mai avea de supravieţuit mai puţin de o lună, participau la ceva mai mult decât o înmormântare. 

Tweet