Mulți creștini serbează ziua numelui înconjurați de cei dragi din familie și alți invitați. Numai că de cele mai multe ori se îmbată în această zi. Despre, sfinții ale căror frumoase nume le purtăm (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria...) nu scrie nicăieri că erau iubitori de alcool și de petreceri cu mare risipă. Spre exemplu Sfântul Nicolae a fost un mare făcător de minuni și sfânt al milei, ultimul ban pe care l-a avut împărțindu-l săracilor. Sfântul Gheorghe a făcut altfel de vitejii decât acelea care se fac în stare de ebrietate sau pe la cârciumi. Sfântul Ioan Botezătorul n-a băut niciodată vin sau altă băutură amețitoare. Și dacă Sfinții au fost pilde mărețe de înfrânare și mare sfințenie, atunci de ce oamenii care le poartă numele țin cu orice preț să facă mare chef și să se îmbete de ziua numelui lor? Poate că acești sfinți dacă s-ar ivi în lume, ar striga după cei care le poartă numele și le-ar zice: „Oameni buni, ori vă purtați după numele ce le aveți, ori vă lepădați de aceste nume... căci altfel ne batjocoriți amintirea”.
