Românii şi obiceiurile (lor) păgâne

Aşa cum se poate constata, românul de astăzi se aseamănă mai mult cu un păgân decât cu un creştin, aşa cum majoritatea celor 20 de milioane s-au declarat la ultimul recensământ. Mai jos, voi enumera câteva obiceiuri de-a dreptul păgâne care au ajuns să intoxice tot mai mult în ultimii ani pe românul cel creştin (din păcate doar cu numele în multe cazuri), ordinea fiind aleatorie.

Nunta

Din păcate, nunta românului creştin ortodox a ajuns să fie un eveniment plin de obiceuri care mai de care mai ciudate. În primul rând, mai nou aceasta nici măcar nu se mai face la biserică, fiind amânată pentru... la anu', tinerii îndrăgostiţi rezumându-se să intre doar în legalitatea lumească, care nu e totuna cu cea divină. Apoi, ajunşi la restaurant, ca să fie în rând cu lumea şi ale sale obiceuri, cei doi miri sparg paharul cu şampanie, ca să aibă "noroc" în viaţă. Pentru cei ce nu ştiu, "noroc" a fost un idol căruia i se aduceau ca jerftă copii sugari de la mamele lor (citiţi mai pe larg despre asta aici). Ciudat să începi astfel nunta, paralel cu urările "casă de piatră" iar tu să spargi pahare în numele unui idol. Ce să mai vorbim de furatul miresei şi ducerea ei... în club, unde se poate zbengui "legal" tocmai pe masă, că doar e vedetă pentru o seară.

Tweet

Cum se face CORECT botezul ortodox

După cum ne învaţă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prima condiţie pusă fiecăruia dintre noi pentru a intra în Împărăţia Cerurilor este botezul creştin, adică botezul cu apă şi cu Duh Sfânt: ”De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). Astfel, imediat după învierea sa, Mântuitorul instituie Taina Sfântului Botez, spunându-le ucenicilor Săi: “Datu-Mi-sa toată puterea în Cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Duh” (Matei 28,18-19), ceea ce Sfinţii Apostoli au amintit şi în canonul 49 al Sinodului Apostolic din anul 50 de la Ierusalim.

După Evanghelie, sfinţirea omului păcătos începe cu Taina Sfântului Botez. În lucrarea sfântă a acestei Taine primim chipul lui Iisus în sufletul nostru şi astfel ne împreunăm cu el, precum spune şi Sfântul Apostol Pavel:”Câţi în Hristos va-ţi botezat, în Hristos va-ţi îmbrăcat” (Gal. 3,27). Din clipa botezului devenim oameni noi, creştini, de atunci începem a creşte în Hristos. Pentru protestanţi, botezul nu este o sfântă Taină ci un simbol prin care individul îşi exprimă apartenenţa religioasă ceea ce contrazice condiţia pusă de însuşi Mântuitorul, că cine nu se naşte din apă şi din Duh nu se poate mântui (Ioan 3,5). Un simbol nu poate mâtui. Ei nu cred nici în iertarea păcatelor nici în botez. Dacă ar accepta adevărul, că botezul este necesar mântuirii şi iartă păcatele, ar trebui să recunoască existenţa divinităţii în Sfintele Taine ceea ce pentru ei este imposibil atât timp cât au renunţat la îndumnezeire şi primesc credinţa raţional, mărginit de intelectul uman limitat. În acest sens Sfântul Apostol Petru spune clar că, “botezul vă mântuieşte” (I Petru 3,21) deoarece se face spre “iertarea păcatelor” (Fap. 2,38; Col. 2,11-13). Dacă omul moare nebotezat, indiferent de vărstă, nu se poate mântui. Aşadar, nici copii, dacă nu primesc botezul, nu întră în Împărăţia Cerurilor.

Tweet

Botezul ortodox

Ca popor crestin, romanii isi boteaza copiii in primele luni de viata – daruindu-le astfel prima taina sfanta. Este adevarat insa ca dupa 1989 – mai ales – romanii s-au imprastiat in toate zarile pamintului – constituind un complex de credinte. Marea majoritate a famillilor romanesti din diaspora si-au pastrat credinta ortodoxa si isi boteaza copiii dupa datina romaneasca. Famillile mixte au de ales – dupa credinta dominanta a casei

Cu trebue sã stim despre taina Sfântului Botez

Sfântul Botez este taina prin care omul, prin întreita afundare în apã sfintitã de cãtre preot, în numele Prea Sfintei Treimi, dobîndeste iertare de pãcatul strãmosesc si de toate pãcatele fãcute pînã atunci, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si ''usa tainelor,'' pentru cã numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupã dar, si putem primi si celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: ''Mergând, învãtati toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh ...'' (Matei 28, 19).

Cine poate primi taina Sfântului Botez?

Tweet

Mărturia Emanuelei Iancu, despre drumul pe care l-a parcurs de la Baptism la Ortodoxie: “Tot Cerul a luat parte la botezul meu”

- Emi, care sunt primele tale amintiri legate de Dumnezeu?

- Când eram foarte mică, mama mereu îmi citea din Biblie şi îmi povestea despre Dumnezeu, despre viaţa lui Iisus, despre cei doisprezece Apostoli, îmi tâlcuia anumite pilde sau proverbe. Şi bunicii mei îmi cântau cântări religioase şi îmi vorbeau despre Dumnezeu. …Dar, din păcate, şi părinţii şi bunicii se găsesc pe un drum greşit. Ei sunt neoprotestanţi, sunt baptişti de mici, pentru că şi părinţii lor au fost la fel.

- Cum te simţeai când frecventai „adunarea”?

- La început mă simţeam bine, mă rugam împreună cu ceilalţi „participanţi la adunare”, căci nu ştiu cum să-i numesc altfel… Eram copil, nu ştiam eu aşa de multe! Dar apoi, când am crescut, am început să simt mersul la „adunare” ca pe o rutină. Era totul superficial, parcă mă duceam la teatru sau la un spectacol…

- Nu-L simţeai pe Dumnezeu?

- Nu, nu-L simţeam. De multe ori, după ce săvârşeam vreun păcat, cu greu mă apropiam de Dumnezeu, pentru că nu ştiam dacă Dumnezeu m-a iertat. Mă mustra conştiinţa şi anevoie îmi reveneam din acea apăsare sufletească, pricinuită de căderea în păcat. De multe ori, cădeam tot în păcatul respectiv. Mă simţeam tare departe de Dumnezeu! Mai târziu, am înţeles că sufletul nu poate găsi pace până nu se curăţă de păcate, prin Sfânta Taină a Spovedaniei…

Când am ajuns la vârsta de 16-17 ani, am început să nu-L mai simt deloc pe Dumnezeu. Chiar dacă am făcut aşa-zisul „botez” la baptişti, lucrurile nu s-au schimbat deloc. Oricum, „botezul” îl făcusem mai mult îndemnată de mama mea. Aproape ajunsesem să nu mai cred în El, credeam mai mult în propria mea forţă şi căutam tot felul de argumente împotriva lui Dumnezeu! Dar Dumnezeu mereu mi S-a descoperit, mi-a arătat că există. Am încercat să-L caut pe Dumnezeu în altă parte. Astfel am ajuns întâi la evanghelişti şi apoi la penticostalii harismatici…

La penticostali am trăit o experienţă care m-a marcat foarte mult şi care m-a îndepărtat de Dumnezeu. La un moment dat, m-am dus cu ei la munte ca să ne rugăm cu toţii pentru „vindecarea rănilor din trecut” şi pentru „primirea Duhului Sfânt”. Şi e firesc că dacă te rogi aşa, aiurea, primeşti alte duhuri – duhuri rele. Eu speram ca aceasta rugăciune să mă liniştească sufleteşte, dar ce a urmat a fost groaznic pentru mine. Am căzut într-o depresie foarte mare, plângeam foarte des, nu ştiam în ce şi în cine să mai cred, şi căutam ceva care să-mi aducă pacea sufletească…

Tweet

Parintele Arsenie Boca despre Botez

E foarte semnificativa intreita cufundare a celui ce boteaza in numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta totala insemneaza atat moartea Domnului pentru noi cat si moartea omului vechi, omul pacatului. Numai cu pretul acestei morti ne invrednicim de ungerea cu Sfantul Mir, prin care ni se impartasesc, dupa oranduirea lui Dumnezeu, Darurile Duhului Sfant si unirea cu Omul Cel nou, Cel venit din ceruri, prin Taina Sfintei Impartasanii.

Mantuitorul nostru nevazut se imbraca cu noi, si pe noi ne imbraca cu Sine: “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat” (Galateni 3, 27). (…)

Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mantuiesc. De ce? Iata de ce: Darurile Botezului stau inlauntrul fapturii noastre nevazute, asteptand sporirea varstei si vremea mintii, cand, prin propovaduirea Bisericii, aflam despre comoara cereasca cea ascunsa in tarana fiintei noastre.

 Fragment din “Parintele Arsenie Boca. Mare indrumator de suflete din secolul XX”, Editura Teognost, 2002

Tweet

Invataturi corecte si invataturi gresite despre nastere, botez si despre copiii mici

De la câte zile se poate boteza copilul?
Botezul copilului ar fi bine să se facă la 40 de zile. Dacă pruncul este în primejdie de moarte se poate chiar din prima zi.

Ce este cristelniţa?
Cristelniţa este vasul din metal în care se face Sfântul Botez.

La botez se pun bani în cristelniță?
Nu se pun bani în cristelniță și nici altceva în afară de untdelemn sfințit, pe care-l pune preotul.

Tăierea moțului este o datină sau o rânduială bisericească; dacă se face și ce reprezintă? 
Aceasta nu este ceva legat de credința ortodoxă, ci o datină bătrânească și un prilej de veselie între neamuri. Deci nu are nici o legătură cu credința.

În cazul în care a pierdut sarcina, mama trebuie să respecte toate rânduielile de lăuzie?
În acest caz lăuza trebuie să respecte toate rânduielile lăuziei, dar să spună preotului că a pierdut sarcina, pentru a i se citi o rugăciune specială.

Există în unele locuri obiceiul, dat de unii preoți drept canon, pentru ispășirea păcatului avortului, anume de a boteza copii, iar la botez să aprindă atâtea lumânări și să folosească atâtea crâșme, câte avorturi are. Este bun acest obicei?

Tweet