Considerat părintele limbii române literare, Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaş, Miron Barnovschi, Moise Movilă şi Vasile Lupu. Numele de mirean al Sfântului Varlaam a fost Vasile Moţoc, acesta provenind dintr-o familie de răzeşi din Borceşti, judeţul Neamţ. Încă din tinereţe a iubit viaţa monahală, învăţând carte la Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu unde va aprofunda slavona, latina şi greaca.
În anul 1602 intră în obştea mănăstirii Secu, fiind călugărit cu numele de Varlaam. Bun povăţuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii. Se ocupă cu studiul cărţilor religioase, iar în anul 1618 traduce „Scara” Sfântului Ioan Scărarul. În 1632 a fost ales mitropolit al Moldovei. Cu sprijinul domnitorului Vasile Lupu şi al Sfântului Mitropolit Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reuşeşte să înfiinţeze prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care o instalează la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi. Pentru a întări credinţa ortodoxă, întemeiază la Iaşi, prima şcoala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovniceşti de la Kiev. În 1645, Sfântul Ierarh Varlaam a convocat un Sinod ortodox la Iaşi, unde a fost aprobată Mărturisirea de Credinţă a ierarhului Petru Movilă al Kievului. În timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. În 1641, Sfântul Varlaam a adus în această biserică moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.
