Impărtăşirea cu Preacuratele Taine, gestul suprem prin care ne unim cu Însuşi Hristos Domnul, presupune o pregătire temeinică. Pregătire sufletească şi trupească, prin spovedanie, rugăciune, postire. După ce ne-am apropiat de Însuşi Trupul şi Sângele Domnului „cu frică şi cutremur“, aşa cum auzim la chemarea care ni se adresează la Sfânta Liturghie, nu revenim la „normalitatea“ noastră cotidiană ca şi cum nimic cu adevărat important nu s-ar fi întâmplat. „În ziua împărtăşirii, e bine să evităm situaţiile tensionate“, ne sfătuieşte, în cele ce urmează, pr. dr. Florin-Aurel Ţuscanu, protopopul Protoieriei Roman şi parohul Bisericii „Sfântul Vasile cel Mare“ din Roman.
Părinte protopop, cum ar trebui să ne pregătim pentru a-L primi cum se cuvine pe Hristos în Sfânta Taină a Împărtăşaniei?
Sfânta Împărtăşanie trebuie primită într-o stare sufletească adecvată, marcată, potrivit Sfântului Simeon Noul Teolog, de prezenţa lacrimilor, de pocăinţa în inimă a persoanei ce urmează să se unească cu Hristos. Altfel spus, e important ca pregătirea pentru cuminecare să nu constituie o formalitate, ci un instrument; e important ca împărtăşirea să se producă odată cu hotărârea de a schimba în bine vieţuirea credinciosului.
