Biserica noastră nu ar fi vrut ca în aceste zile (1) în care cu toţii ne bucurăm de biruinţa Învierii Domnului nostru, cea mai mare minune a istoriei, să se ocupe, pentru a nenumărata oară în 2000 de ani, de infirmarea unor concepţii fantasmagorice şi a unor fabulaţii neconforme cu adevărul istoric, care, de fiecare dată când au apărut, au fost respinse ştiinţific şi dezaprobate teologic.
Însă responsabilitatea noastră, atât faţă de adevăr, cât şi faţă de conştiinţa credincioşilor, ne obligă ca ţinând adevărul în iubire (Efeseni 4, 15), să