Silviu Aroneţ
În data de
17 noiembrie 1962, în jurul orei unu din noapte se muta la viaţa veşnică
Stareţul Mânăstirii Rarău, Ieroschimonahul Daniil Tudor, lungind cu suferinţa
şi martiriul său lunga listă a crimelor comise de comunismul ateu.
Decesul a survenit, în închisoarea Aiud, după ce părintele
fusese, din nou, zdrobit în bătăi cu pumnii, bocancii şi bastoanele de către
„omul nou” al orânduirii socialiste.
Fişa medicală a spitalului închisorii consemnează, cu toate
erorile şi omisiunile, starea bolnavului, diagnosticul şi cauza morţii:
hemoragie cerebrală. Nu şi cauza reală a morţii, documentul în cauză
neconsemnând dacă hemoragia a fost provocată de vreo agresiune, însă având în
vedere „antecedentele” securităţii, se poate afirma cu certitudine că părintele
Daniil a fost bătut cu bestialitate, în repetate rânduri. Acesta s-a învrednicit
de moarte mucenicească, mărturisindu-L până în ultima clipă pe Mântuitorul
Iisus Hristos.
Alexandru Teodorescu, Sandu Tudor, fratele Agaton, sau părintele Daniil
– etape ale trecerii de la mirean, la scriitorul îndumnezeit şi la slujitorul
lui Dumnezeu
Până să ajungem la ultimul capitol al vieţii celui care a
fost Alexandru Teodorescu, Sandu Tudor, fratele Agaton, sau părintele Daniil se
cuvine să cercetăm biografia acestei complexe personalităţi, care a marcat
veacul său şi ne-a lăsat moştenire „Rugul Aprins” al credinţei.
