Am un prieten preot si-mi spunea: “mai a venit la mine o femeie si-mi spunea Parinte am trei copii, am casa dar tot imi place sa ies (semi)dezbracata pe strada ca sa se uite barbatii la mine. Nu stiu ce sa fac.” Deci asta, saraca, chiar vroia sa nu aibe comportamentul acesta dar daca ea de mica traiese hranindu-se din reviste la moda… Si chiar o spun si colelgele lor: eu cand eram mica citeam Bravo si alte reviste. Ele au facut aceasta experienta, si in general revistele se adreseaza in primul rand femeilor, si ele sunt principalele consumatoare de reviste la moda. Iata ca revistele fac parte din istoria ei, din naratiunea ei.
Iata, de curand am plecat intr-o tara straina si timp de o ora, o ora si ceva, o femeie a consultat o revista. Bineinteles ca fiind interesat de fenomene sociale si de comportamente sociale o urmaream. M-am uitat sa vad ce e in revista aia, asa, o ora si ceva se uita pe niste pagini. Nu era mai nimic. Pur si simplu era o revista de moda, de prezentare, cu texte foarte putine. Pur si simplu era asimilarea imaginei, iar acele imagini din pacate le asimilam. Si asimilam nu numai faptul ca ne plac, ca ne produc o placere estetica sau ca dorim sa fim ca ele, ci ca se inscriu in subconstientul nostru si vrem-nu vrem mai tarziu e ca un program, ca un soft mic. Cine lucreaza la calculator isi instaleaza un soft mic, asa, si [functioneaza] cu acea aplicatie.
