O parte din acest material a fost publicat si in cartea Parintele Justin, Duhovnicul inimilor - Marturii si Minuni.
„În ceea ce mă priveşte, dacă tăcerea îmi apare ca sigură şi ferită de primejdii, a povesti nişte lucruri astfel încât ele să poată fi socotite pe potriva fericirii de care a avut parte bărbatul acesta îmi apare o sarcină anevoioasă; însă pe de altă parte – dacă vrem să ne izbăvim de învinuirea şovăielii şi a delăsării – eu cred că se cuvine totuşi ca să închinăm amintirii acestui om iubitor de Dumnezeu un portret alcătuit în cuvinte.
Fiindcă ar fi de mare ruşine ca, în vreme ce amintirea unor tirani şi nelegiuiţi şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, a aflat scriitori ce n-au şovăit să o aştearnă în scris, noi să-i trecem sub tăcere pe aceia pe care Dumnezeu Însuşi i-a socotit vrednici să aibă a face, să se bucure de vederea, de cunoştinţa şi de prezenţa unui om atât de mare, cum de-a lungul tuturor timpurilor nu este de aflat! ” (Eusebiu de Cezareea, Viaţa lui Constantin cel Mare)
Ar trebui ca despre Părintele Justin să vorbească bătrânii săi camarazi de temniţă, care l-au cunoscut în acele condiţii grele şi care au petrecut împreună cu el momente harice şi suferinţe muceniceşti.Ar trebui să vorbească despre Părintele ceilalţi mari duhovnici ai vremurilor noastre, cu care a stat în permanentă legătură.Ar trebui să dea mărturie despre viaţa sa sfântă, monahii şi monahiile care, toate lăsându-le, i-au urmat lui.
