INTERVIU: Gheorghe Petreus, intre patul suferintei si dragostea de Dumnezeu

Gheorghe Petreus s-a nascut pe 5 iunie 1967 la Botiza, iar pana la varsta de 11 ani a avut parte de o copilarie fara griji. Dar, viata i s-a schimbat intr-o singura clipa, pentru totdeauna. O boala (poliartrita reumatoida) a pus stapanire pe trupul sau, aceasta imobilizandu-l la pat pentru tot restul vietii. Toate eforturile medicilor din diverse spitale ale tarii s-au dovedit zadarnice.

Desi a vrut sa se sinucida, Dumnezeu nu l-a lasat, iar Biblia i-a schimbat viata. A reusit sa scrie chiar si o carte, “Sublimul suferintei”, pe care a lansat-o in vara lui 2009, la Caminul Cultural din localitatea natala. Despre aceasta si alte lucruri din viata sa, Gheorghe Petreus a acceptat sa raspunda la intrebarile ZiarMM.ro, scriind la laptop cu un carlig de sarma.

Reporter: Cum e sa stai o viata intreaga in scaunul cu rotile?

Gheorghe Petreus: Eram un copil ca toti copii, fara griji si fara probleme de sanatate. Aveam doi parinti minunati care imi ofereau toata dragostea lor. In jurul varstei de 11 ani si jumatate, o boala grea a pus stapanire asupra trupului meu, cu toate ca am fost internat la spitalele din Sighet, Cluj, Timisoara etc. Aceasta boala m-a imobilizat la pat, neputand sa fac nimic, nici sa mananc cu mana mea. Am trecut printr-o perioda foarte grea, aveam dureri groaznice, iar gandul ca n-am sa mai pot umbla niciodata m-a daramat din toate punctele de vedere, ajungand pana in momentul in care am vrut sa imi iau viata, crezand ca aceasta este unica solutie de a scapa de starea groaznica in care am ajuns.

Tweet