O intamplare din viata Parintelui Arsenie Boca: Vrajitoarea cu sarpele incolacit peste picioarele ei

Imi amintesc de o intamplare dintr-o frumoasa zi de Pasti. Dupa Vecernie, multi oameni si copii mergeau alaturi de Parintele Arsenie pe aleea care duce spre chiliile preotilor. In calea noastra a aparut o femeie. In dreptul ei, Parintele s-a oprit si i-a zis:

- Hristos a inviat!

Femeia n-a raspuns la salut. Atunci a repetat Hristos a inviat! de trei ori, dar femeia tot n-a raspuns. Parintele a cunoscut cu duhul taina ei – ca era vrajitoare si venise la manastire cu gand de castig, doar, doar va pacali pe cineva — si i-a zis:

- Adevarat ca hristosul tau n-a inviat, ca e diavolul! Maria, noi iti facem o casuta si iti asiguram totul pana la sfarsitul vietii tale, cu conditia sa-ti arzi cartile de vrajitorie si sa te lasi de lucrarea diavolului.

Tweet

Întâmplări minunate cu Părintele Arsenie Boca

Cuvântările de mai jos ale Maicii Marina Lupău au fost ţinute la Arad şi la Mănăstirea Morisena, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca

Ceea ce am auzit şi m-a marcat pe mine, vă împărtăşesc şi dumneavoastră. Ceea ce vă spun eu acum nu ştiu dacă există în cărţi. O creştină se ducea la Drăgănescu, la Părintele. Şi în tramvai era un bătrân cu traista pe umăr, slab, cu barba nearanjată, amărât, rodea un colţ de pâine. Dar toţi din tramvai, şi casieriţa, şi oamenii, ziceau să-l dea jos, că n-are bilet. Şi femeia asta, care mergea le Drăgănescu, zice: "Lăsaţi că-i iau eu bilet moşului, numai lăsaţi-l în pace." I-a luat bilet, l-a aşezat pe scaunul ei, s-a întins săracul şi rodea la pâine liniştit... Dragii mei, merge femeia două scaune înainte şi, când se uită în spate, nu mai e moşul! Umblă ea prin tramvai să-l caute, li nu ştia ce să facă, să creadă, că tramvaiul nu s-a oprit în nicio staţie, şi moşul nu-i nicăieri. 

Tweet

Întâmplări minunate în care am simțit ajutorul Părintelui Arsenie Boca

Întâmplările pe care le veţi citi în continuare reprezintă ajutorul concret pe care părintele Arsenie Boca l-a acordat în diverse circumstanţe, întâmplări pe care nu dorim să le trecem cu vederea, căci minunile sunt pentru a fi povestite şi celorlalţi, spre sporirea credinţei noastre a tuturor.

În perioada de început a misiunii româneşti în Japonia, pe când ne aflam în clădirea pe care o închiriasem pentru parohie, a izbucnit un incendiu care a cuprins biroul părintelui paroh, aflat sub biserică. În acest birou, pe perete se afla înrămată o poză a părintelui Arsenie. Rama era reprezentată numai de marginile de plastic, fără însă ca poza să fie protejată de sticla aferentă multor rame.

În momentul în care a izbucnit incendiul, mă aflam în biserică, săvârşind slujba Sfintei Liturghii. La sfârşitul acesteia, am deschis uşa bisericii şi am observat că holul care dădea către intrarea în clădire, era plin de fum. Văzând acest lucru, am alergat să văd ce anume s-a întâmplat – constatarea pe care am făcut-o m-a pironit locului. În încăperea biroului parohial, izbucnise un incendiu de la o sobiţă cu combustibil ce fusese lăsată nesupravegheată, spre a încălzi încăperea. În momentul în care am deschis uşa biroului, flăcările s-au înteţit aşa de mult încât au început să se ridice către tavanul încăperii şi să se propage către celălalt capăt al acesteia, unde pe perete se afla poza părintelui Arsenie Boca, înrămată.

Tweet