Dupa cinci ceasuri de mers neintrerupt cu masina, am ajuns la Schitul de maici de la Petru Voda tocmai cand soarele isi ridicase geana inflacarata deasupra muntilor, iar lumina lui, inca rece, poleia piezis crestetul falnicilor brazi seculari. De cum am coborat din batranul meu Opel, am fost intampinat cu zambetul pe buze de vestitul mester popular, Ioan Pop, maramuresean de-al nostru, din Grosii Tiblesului, care coordoneaza de cativa ani lucrarile din incinta sfantului lacas.
„Tanguirea monahului ispitit”
Din dreapta noastra se aude un fluierat prelung, moment in care mesterul intelege imediat mesajul, asa ca se scuza politicos, apoi se indreapta cu pasi grabiti spre grupul de muncitori de la capatul cladirii. Se pare ca era ora mesei. Ramas singur, simt cum mi se strecoara in suflet fiori de mahnire, mai ales ca maicuta imi spusese la telefon ca era suspecta de pneumonie. Imi las privirile sa rataceasca jur imprejur, oprindu-le pentru o clipa pe chilia maicutei de peste drum, apoi intru cu aceeasi calda infiorare in camera in care dormeam de obicei. Ma asez pe patul preferat, cel cu picioarele inalte si ma cuprinde, asa, deodata, o dulce toropeala.
