Se afișează postările cu eticheta manastirea diaconesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta manastirea diaconesti. Afișați toate postările

vineri, 23 noiembrie 2012

Din comorile neamului romanesc: Manastirea Diaconesti - Athosul mireselor lui Hristos

Majoritatea manastirilor romanesti, altadata focare de cultura si izvoare de minuni dumnezeiesti, par azi companii de munca fortata.

O febra a constructiei, izbucnita in post-comunism, a intiparit pe chipurile multor monahi si monahii ridurile si paloarea muncii fizice prelungite. In manastirile mai vechi, unde deja nu se mai cladeste nimic, li se imputineaza in continuare calugarilor din timpul de rugaciune si de studiu, pentru munca la grajduri si la camp. Iar multe din manastirile istorice, cu sute de ani de viata monahala, s-au transformat in manastiri de protocol sau in "puncte turistice".

 Totusi, mai exista si cuiburi de ingeri, in care forta rugaciunii, darurile artistice si osardia pentru lucrarea intelectuala fac ca numele locului sa aiba rezonanta unui clopot de argint. Sunt manastiri in care se pastreaza rostul firesc al calugarilor, acela de rugatori pentru omenire si de luminatori ai poporului drept-credincios. Cand ajungi intr-o asemenea manastire, simti mana lui Dumnezeu pe crestet. Asa este manastirea "Adormirea Maicii Domnului" din Diaconesti, in muntii Agasului, aproape de granita dintre Bacau si Harghita. Athosul mireselor lui Hristos. Nu numai cinstirea deosebita pe care i-o dau maicile Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, sau regimul de viata monahala apropie aceasta manastire de cele de pe Sfantul Munte, ci si preocuparea pentru cultura.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Parintele Gheorghe Calciu: Scrisoarea testamentara catre obstea Diaconestilor


Scrisoarea testamentara catre obstea Diaconestilor

Prea Cuvioase Parinte Amfilohie,

Prea Cuvioasa Maica Stareta Evloghia si iubita obste, ceata cea duhovniceasca a maicilor lui Dumnezeu,

Cu plecaciune si cu smerenie chem dragostea Sfintei Fecioare peste Manastirea Diaconesti.

Putine au fost intalnirile noastre, dar prin lucrarea Sfantului Duh am simtit o mare deschidere duhovniceasca pentru fratiile voastre si o mare deschidere a Duhului Sfant din partea obstii pentru mine. De aceea, intalnirile noastre au fost ca niste popasuri luminoase in drumul catre sfarsitul meu. In clipele de slabiciune din timpul acestei boli m-am intarit din dragostea fratiilor voastre si din temeinicia credintei Prea Cuviosului Parinte Amfilohie.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Părintele Amfilohie Brânză: "Dumnezeu nu rămâne dator nimănui"

Reporter: Cum poate o familie în ziua de astăzi, în acest mediu dizolvant, să mai împlinească Evanghelia?

Amfilohie Brânză: Dragul meu, încă poate să aibă cruce la gât, încă poate să se spovedească, încă poate să oprească televizorul din buton şi să deschidă cartea, să citească, deci să privească la modelul de familie creştină. Vreau să spun un lucru, câmpul de luptă a produs eroul, puşcăriile au produs martirii şi mucenicii, şcolile au produs savanţii. Ce a produs televizorul? Ce a produs discoteca? Sunt lucruri atât de clare, să caute la modelele autentice şi să meargă pe linia lor.

Eu de 15 ani nu stau să casc gura la televizor şi nu mă simt mai prost ca alţii. Adevărul se relevă, nu se descoperă la televizor. Adevărul nu înseamnă informaţie, informaţia e gradul de măsurare a entropiei, cum spun ăştia de univers. E cu totul altceva informaţia, mersul trenurilor, mersul dolarului şi aşa mai departe.

Adevărul e cu totul altceva, noi suntem pregătiţi pentru viaţa veşnică şi Dumnezeu, în lucrarea Sa, nu ne ţine pe noi nişte proşti vizavi de veacul acesta. Noi suntem chemaţi să-l transfigurăm aşa cum se cuvine, nu să luăm o bucată de bolovan şi am descoperit marea râmă, marea molecula şi suntem mari savanţi. Noi suntem chemaţi să descoperim Cerul.

Familia să revină urgent în rosturile sale cele mari, tată după Hristos, mamă după cum ne cere Hristos şi vor vedea că nu vor rămâne păgubiţi. Făcând ceea ce ne cere Hristos prin Biserică, veţi constata că Dumnezeu nu rămâne dator nimănui, nici în ştiinţă, nici în simţire, nici în putere, nici în tot ceea ce vrei.

Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Pune mai întâi osul la treabă, caută împărăţia lui Dumnezu în familie, ca tată, ca mamă şi toate celelalte ţi se vor adăuga ţie. Întotdeauna Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt.