Un alt factor de risc din categoria celor ce ţin de alegerile noastre îl constituie auto-erotismul (masturbarea), perversiunile şi chiar actul sexual în sine, atunci când este practicat ca „sport” cotidian. Deşi în toate revistele la modă se vorbeşte la modul isteric despre beneficiile unei vieţi sexuale cât mai „active”, ceea ce nu se spune este că sexualitatea excesivă are consecinţe grave asupra sănătăţii umane; la fel şi sexualitatea „practicată” împotriva firii.
Cercetările mai noi scot în evidenţă complexitatea extraordinară a transformărilor neurochimice şi a proceselor care însoţesc excitaţia sexuală, în contextul în care organismul se pregăteşte pentru cel mai important eveniment din viaţa sa biologică – procrearea. În mod firesc, omul deţine resursele biologice şi neuropsihologice pentru susţinerea acestui act, dar numai în condiţiile în care întâlnirea trupească dintre bărbat şi femeie respectă rânduielile firii. Când însă actul sexual este deturnat de la scopul lui firesc, fiind transformat într-un euforizant sau drog, un ingredient esenţial al divertismentului cotidian, acesta devine, la propriu, toxic pentru organismul uman.
