Parintele Ioanichie Balan despre Sfanta Impartasanie

Ce este Sfînta împărtăşanie?

Sfînta împărtăşanie numită şt Cuminecătură, Precistanie şi Euharistie este însuşi Trupul şi Sîngele lui Hristos, pe care Dom­ nul 1-a purtat pe pămînt şi pe care ni-1 oferă în dar tuturor celor ce credem în El şi facem voia Lui, spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci. Sfînta împărtăşanie se sfinţeşte numai în timpul Sfintei Liturghii, prin rugăciunea preotului şi arhiereului slujitor, cînd, prin pogorîrea Sfîntului Duh, pîinea şi vinul, adică Sfintele Dai uri ce se aduc pe Altar, se prefac în chip tainic şi dumnezeiesc în însuşi Trupul şi Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos.

Cînd a întemeiat Mîntuitorul Hristos taina Sfintei împăr­ tăşanii şi pentru ce se dă credincioşilor?

Taina Sfintei împărtăşanii a fost întemeiată de Hristos la Cina cea de Taină, în seara de Joia Mare, cînd, mîncînd cu ucenicii Săi, a luat pîinea, a binecuvîntat-o, a frînt-o şi a dat-o lor, zicînd: Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu. Apoi, luînd paharul şi mulţumind, le-a dat, zicînd: Beţi dintru acesta toţi, acesta este singele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 26-28). Sfînta împărtăşanie se dă oamenilor drepcredincioşi spre iertarea păcatelor şi spre înnoi­ rea vieţii lor duhovniceşti.

Tweet

Staretii de la Optina despre spovedanie

 A spus stareţul Antonie:

Când părintele duhovnic, prin puterea dată lui de Dumnezeu, vă spune: ,,te iert şi te dezleg de toate păcatele tale”, aceste cuvinte trebuie să le luaţi aşa ca şi cum prin limba lui le rosteşte Însuşi Iisus Hristos şi chiar în acea clipă dezlegarea făcută este confirmată în cer de Dumnezeu Tatăl şi de Sfântul Duh.Vedeţi cât de milostiv este Dumnezeu faţă de păcătoşii care se căiesc!… Prin acest cuvânt al părintelui duhovnic se dezleagă nu numai păcatele spovedite verbal, ci şi cele nespovedite din uitare sau din neştiinţă. Părintele duhovnic nu poate dezlega numai acele păcate pe care păcătosul cu intenţie le tăinuieşte, de ruşine şi de frică, păcate pe care nici Dumnezeu Însuşi nu le iartă. Însă păcatele dumneavoastră toate sunt iertate şi dezlegate şi, chiar dacă la vremea sa şi moartea ar veni, cu deplină credinţă şi nădejde în mila lui Dumnezeu să fiţi împăcat în duhul dumneavoastră, căci păcatele tinereţii -ale neştiinţei dumneavoastră- nu vor fi pomenite înaintea lui Dumnezeu, lucru de care vă încredinţez cu numele Lui cel sfânt. Iar îndoiala ce o aveţi cu privire la dezlegarea păcatelor dumneavoastră, este lucrarea duhului potrivnic, foarte primejdioasă, în care nicidecum nu trebuie să vă încredeţi. Chiar dacă noi prin păcatele noastre i-am întrece pe toţi păcătoşii din veac, nici atunci nu ar trebui să deznădăjduim faţă de mila lui Dumnezeu, căci El pentru aceasta L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul-Născut din cer în lume, ca să-i mântuiască pe păcătoşi: pe noi, prea mult păcătoşii, după mare mila Sa ne mântuieşte şi moştenitori ai Împărăţiei Sale ne face.

Tweet

Despre spovedanie - Părintele Arsenie Boca

La spovedanie nu trebuie să spui păcatele de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dez­legat şi pe care nu le-ai mai repetat. Altfel ar însemna că nu ai încredere în puterea Tainei săvârşite prin Spovedanie.

Nu trebuie să-ţi aminteşti de persoanele cu care ai fost în clipa săvârşirii păcatului, ci, să te osândeşti numai pe tine.

Sfinţii Părinţi îi opresc pe credincioşi să-şi spună păcatele în toate amănuntele, ci să le recu­noască în general, pentru ca nu cumva luându-le pe toate în parte, să dea prilej de sminteală su­fletului său, cât şi duhovnicului.

Tu ai venit să te pocăieşti şi totuşi nu te că­ieşti de păcate fiindcă nu ştii să te pocăieşti cum trebuie, adică nu-ţi aduci aminte de pocăinţă decât în chip rece şi indiferent.

Tu ai înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce este mai important ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele păcate; nu ai recunoscut şi nu ai notat că tu nu-L iubeşti pe Dumnezeu, urăşti pe aproapele, nu crezi în cele ce spune Cuvântul lui Dumnezeu şi eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. în cele patru păcate intră toată prăpastia de răutăţi şi toată corupţia noastră sufletească. În esenţă ele sunt rădăcinile principale din care răsar toate vlăstarele căderii noastre în păcat.

Tweet