Ce mi-a oferit el de-a lungul anilor în care i-am slujit ca unui stăpân?
În primul rând, atracţia pentru desfrânare, înclinaţia spre plăcerile lumeşti, divertisment ieftin, filme din care am învăţat să trăiesc uitând că realitatea e alta; mi-a furat timpul, preţiosul timp în care, dacă i-aş fi slujit Domnului cu aceeaşi patimă şi fidelitate, acum aş fi fost Om – Om cum au fost scriitorii noştri şi poeţii noştri iubiţi: Blaga, Eminescu, Creangă şi mulţi alţii. Ei nu au avut nevoie de TV. Noi oare de ce nu mai putem trăi fără el? Câte personalităţi remarcabile au mai apărut de când ne-am lăsat seduşi de acest duşman, care a luat chipul celui mai bun prieten?
