Pilda – Greseala

În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!

Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: “Fie ce-o fi!” şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca
plină cu noroi şi s-a afundat în mâl. Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la el cum arată, şi-a spus:
- E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari …
Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit!

Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş? Dacă băteai la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aş fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi îţi vei vedea de drum!

Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în acelaşi timp, şi-a promis sieşi că altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.

În viaţă, nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi, atunci muncesc fără tihnă. Alţii însă fură, gândindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia, păcătoşii, singuri se înşală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum l-ai obţinut!

“În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) 

http://www.ortodoxia.md

Tweet

Minunile lăptişorului de matcă

Seamănă cu mierea, dar nu e miere. Estelichid ca şi mierea, galben auriu şi are un gust dulceag, uşor acid. E rezervat numai reginei al­bi­nelor – matca – şi este un aliment nobil. Este bun pentru sănătate, este bun şi pentru frumu­seţe. Are o grămadă de virtuţi cu care ne ţine pe noi tineri, frumoşi şi sănătoşi. Haideţi să le descoperim!

Ar fi bine ca la fiecare schimbare de anotimp să facem o cură de lăptişor de matcă. Aşa recomandă specialiştii, precizând că această cură nu trebuie să depăşească o lună. Două cure pe an, primăvara şi toamna de preferinţă, sunt ideale. Se ia dimineaţa, iar un gram pe zi este suficient.

Tweet

“Sfantul Antim Ivireanul”, prima SCOALA primara ORTODOXA din Timisoara

Instituţia de învăţământ poartă numele „Sfântul Antim Ivireanul”, este situată pe strada Aluniş nr. 36 şi a fost înfiinţată, sub patronajul Arhiepiscopiei Timişoara, la iniţiativa asociaţiei timişorene “Pro Logos”. La ceremonia de inaugurare a participat, din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, P.S. Paisie Lugojanul, episcop-vicar eparhial, iar evenimentul a continuat cu „Ziua porţilor deschise”.

Unitatea de învăţământ respectă întocmai programa aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, completând-o cu activităţi educative cu specific creştin ortodox, astfel, copiii vor participa la Sfânta Liturghie, se vor deprinde cu munca în gospodărie, vor învăţa să coase, să gătească şi să îngrijească o mică grădină de legume, vor a vea ore de rugăciune.Costurile de şcolarizare sunt de 500 de lei pe lună pentru fiecare elev, în contextual în care cei mici primesc două mese pe zi și au program de afterschool. La “Antim Ivireanul” copiii din familii cu venituri mici vor beneficia de cinci burse de studiu de 400 de lei pe lună, menite să acopere 80 la sută din cheltuielile de şcolarizare, masa şi activităţile extracuriculare.Elevii se vor putea înscrie şi la afterschool, atât de-a lungul anului şcolar, cât şi în perioada vacanţelor.

Potrivit inițiatorilor școlii, programul zilnic va începe cu lectură din Sfânta Evanghelie (15 minute), despre viața apostolului zilei, apoi urmează patru ore de curricula națională. După masa de prânz, jumătate de oră copiii au libertate deplină, apoi intră în programa afterschool. Timp de o oră pregătesc temele pentru ziua următoare, apoi au cursuri opționale (limba germană, franceză sau engleză) iar între orele 16 și 17 ateliere practice (gătit, traforaj, lucru manual, grădinărit).

Costurile de şcolarizare sunt de 500 de lei pe lună pentru fiecare elev, pentru programul complet, afterschool și două mese pe zi. Miercuri și vineri, dar și în perioadele stabilite conform calendarului bisericesc se primește doar mâncare de post. În plus, la “Antim Ivireanul” copiii din familii cu venituri mici vor beneficia de cinci burse de studiu de 400 de lei pe lună, menite să acopere 80 la sută din cheltuielile de şcolarizare, masa şi activităţile extracuriculare. Frații au și eu reducere de 25% din taxa de școlarizare. Elevii se vor putea înscrie şi la afterschool, atât de-a lungul anului şcolar, cât şi în perioada vacanţelor. De Georgeta Petrovici – DeBanat

Si cateva comentarii de pe site-ul Frontpress

Vasi a scris: 

Tweet

Deschide ochii - Ochelarii fermecati

Tweet

Arsenie Papacioc - Cuvânt despre cruce

Să iubim crucea lui Iisus, ea ne va ajuta să iubim crucile noastre. La început, primii călugări nu aveau altă bibliotecă decât o mare cruce în jurul căreia se adunau să se roage şi să mediteze, apoi plecau la treburi mari.

Ascultaţi, luând o cruce în mână, ce-ţi spun spinii, cuiele, sângele dumnezeiesc? Alexandru cel Mare a întrebat odată un înţelept: “Cum poate deveni omul asemenea lui Dumnezeu?”. Înţeleptul a răspuns: “Atunci când omul face ce poate face numai Dumnezeu.” “Şi ce poate face numai Dumnezeu?” “Să iubească pe duşmanul său.”

Tweet

Arsenie Papacioc - Pentru cotropitorii ce vor să ne schimbe credinţa

În fiecare din noi, poporul român, există vitejia şi nobleţea latină şi, dacă Traian şi Decebal ne vor apăra, că nu sunt morţi (ci numai duşi), ne vor apăra şi Horia, Avram Iancu şi Bălcescu care vorbeşte neîntrerupt şi ecoul vorbelor şi îndemnurilor lui le auzim şi le trăim. Ne vor apăra zidurile Sarmisegetusei şi ale tuturor cetăţilor strămoşilor noştri,ziduri pe care este scrisă istoria noastră, testamentul nostru.

De o mie de ani ne pare rău că vrăjmaşii noştri n-au cunoscut ascuţişul sabiei răbdării noastre. Am fost ospitalieri şi voi acum vreţi să ne faceţi robi. Cine are adevărul în învăţătura lui Hristos şi este viteaz şi ştie să moară, nu poate fi rob, dragi cotropitori!

Iar vouă care vreţi să ne schimbaţi credinţa, voi care vreţi să cuceriţi lumea cu pretexte religioase, vă spunem că veţi cuceri hotare şi pământ dar Adevărul nu-l veţi putea cuceri şi vă va mustra usturător.

Hristos unul este Adevărul, şi este în noi şi dacă întindeţi suliţa spre noi, veţi înţepa în coastă adevărul lui Hristos care este în noi.

Arhimandrit Arsenie Papacioc, “Scrisori catre fiii mei duhovnicesti“, Manastirea Dervent, Constanta, 2000

Tweet

Sa avem inima sincera - Pr. Arsenie Papacioc

Tweet

Flori

Foto: Vlad HERMAN

[gallery columns="2"]

Tweet

"De ce imi place asa de mult acea icoana?"

'Cand eram copil, in casa mamei mele era o icoana a Maicii Domnului care-mi placea foarte mult. Odata am intrebat-o pe mama: -De ce imi place asa de mult acea icoana? Iar ea mi-a spus: -Ei, dragul meu, cat te-am purtat in pantece, foarte mult m-am uitat si m-am rugat la aceasta icoana''.

Parintele Arsenie Boca

Tweet

Bunatatea si inteligenta delfinilor

Tweet

Fotbalistul George Ogararu alaturi de copiii de la Valea Plopului

Tweet

Cum a fost vindecata o copila de catre parintele Arsenie Boca, in anul 1949

Încerc să vă spun şi eu o mare minune pe care a făcut-o cu mine, când trăia, Părintele Arsenie Boca. M-am născut în anul 1935, într-o familie de oameni săraci, dintr-o localitate de munte, de lângă Braşov. Primul copil născut în familia mea a fost un băiat sănătos şi frumos, iar al doilea copil am fost eu, care m-am născut infirmă de ambele picioare, slabă şi pipernicită. Femeile din sat care m-au văzut o îndemnau pe mama să nu-mi dea de mâncare, ca să mor. Iar mama le punea: “Dacă Dumnezeu mi-a dat-o aşa, eu îi dau de  mâncare şi apoi să facă El ce-o vrea cu ea”. Iar moaşa care a asistat-o pe mama la naşterea mea, că atunci nu mergea nimeni la spital să nască, i-a zis mamei: “Ai grijă să nu mai ai alţi copii, că toţi o să fie schilozi!”. După mine mama a mai avut şapte copii, patru băieţi şi trei fete. Da, şapte copii, toţi întregi, teferi şi frumoşi.

La vârsta de 3 ani m-au dus la operaţie, dar nu s-au putut termina tratamentele la picioare, că era înainte de război (al doilea război mondial), au venit deportările saşilor, iar medicul care mă operase, de frica deportării, şi-a omorât cele două fiice şi soţia şi apoi s-a sinucis. După care a venit războiul, iar eu am rămas tot chinuită.

La şapte ani m-au dus la şcoală; noroc că nu era şcoala departe de casa părintească şi cu mare greu megeam până acolo. Umblam foarte greu, îmi aduc aminte că bunica îmi dădea câte un băţ în mână şi-mi spunea: “Umblă drept, tu, umblă drept!”. Când m-a dus tata la

Tweet

Cuvant al Parintelui Arsenie Papacioc la intrebarea tendentioasa: “Unde a fost Biserica Ortodoxa in vremea comunismului?”

Am fost invitat şi rugat să îmi spun şi eu părerea în legătură cu soluţia de salvare- “înnoirea în Biserică” şi sunt întrebat de unde să vină, din afară sau dinăuntru, de sus sau de ios!

Înnoirea să vină din toate părţile, să fie o înnoire interioară, trăire şi răsuflare în Duhul lui Dumnezeu. Conştiinţa să fie neraţională, fără îndreptăţire. Să plecăm la unirea cea mare de la cel mai micuţ creştin român până la cel mai mare vlădică.

Nu este timp să facem procese care mai mult destramă valorile şi unirea în Biserică. Pe cine să judecăm? La întrebarea tendenţioasă: “Unde a fost Biserica?”, răspundem: în puşcării crunte, umilinţe grozave, bătăi păgâne, insulte pline de venin.

Îi întrebăm şi noi: dar ei până acum unde au fost? Putem condamna întreaga ţară că a trăit sub ruşinea unui tiran incompetent şi îndrăcit? Cei care au avut harul deosebit să înfrunte duşmanul pe te miri unde şi în felul lor, au şi merite pline de laudă. Sute şi mii de preoţi, călugări trăitori, fraţi de credinţă au purtat lanţuri grele, lanţuri bătute la nicovală prin beciuri ascunse.

Tweet

O unguroaică cu suflet de român - Florescu Csilla Gyöngyvér traduce în limba maghiară scrieri ale Părintelui Arsenie Boca

Csilla Gyöngyvér Florescu a adus prin truda ei în inimile creştinilor maghiari din România şi din străinătate, învăţăturile marelui duhovnic român. Până acum a reuşit să publice două cărţi în limba maghiară din învăţăturile minunate şi ziditoare ale părintelui Arsenie Boca, iar a treia carte, „Cărarea Împărăţiei” este în curs de realizare. Doamna Florescu s-a născut la Târgul Mureş, iar după terminarea liceului şi-a continuat studiile la Secţia Electrotehnică din cadrul Facultăţii de Mecanică din Braşov.

În urma repartiţiei, în 1988 ajunge să locuiască în Caransebeş, unde Dumnezeu îi îndreaptă paşii spre credinţa ortodoxă. Dumnezeu i-a dat putere să ierte şi să meargă mai departe cu seninătate şi cu lumina în suflet pentru că El este lumină, iubire, iertare, bucurie şi speranţă. Părintele Arsenie Boca i s-a descoperit ca prin minune, călăuzindu-i paşii spre Mănăstirea Prislop.

– Eu am crezut că acest gând al traducerii este gândul meu, dar sunt convinsă că părintele Arsenie a rânduit aşa. Nu ştiu de ce m-a ales pe mine, am simţit, pur şi simplu, chemarea lui. Nu pot explica… Am avut o dorinţă imensă de a face ceva. Gândul acesta mi-a venit în vara lui 2004 când am constatat, de fapt, că lumea şi maghiarii „mei” nu înţeleg cum să trăiască întru Hristos. O parte din ei trăiesc necununaţi, nebotezaţi. Şi am zis, că nu au ce citi, nu au de unde afla învăţături mântuitoare, fiindcă ei nu au acces la scrierile ortodoxe. Traducând cărţile am avut senzaţia că sunt singura ortodoxă maghiară de pe globul pământesc. Nu ştiam de niciun ortodox maghiar atunci. Aşa simţeam că sunt singură. Aveam doar binecuvântarea duhovnicului meu şi binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Daniel , atunci Episcop vicar de Vârşeţ, care a fost ucenicul părintelui Arsenie. Cu greu am început. Nu cunoşteam termenii duhovniceşti în limba maghiară, aveam doar o carte de rugăciuni si Hymnologionul în limba maghiară. Dar simţeam chemarea părintelui Arsenie şi minunile prin care mă ajuta să duc la bun sfârşit această lucrare.

– L-aţi cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca?

Tweet

Nicolae Steinhardt: "Oamenii nu ştiu ce este creştinismul"

Adevărul nu poate fi decît acesta: oamenii nu ştiu ce este creştinismul. Ei Biblia o iau drept o carte pilduitoare — livre édifiant —, pe Iisus Hristos drept un pastor moralist, iar creştinismul tot drept o vagă în­văţătură din care se alcătuiesc programele şcolilor de laşitate, de nerozie şi de fariseism. Domnul se întreba dacă venind pe lume va mai găsi credinţă. Rămîne de văzut dacă va mai găsi măcar un limbaj comun cu oamenii.

NICOLAE STEINHARDT

Tweet

Nicolae Steinhardt: Ce înseamnă să ai “suflet politic”?

Înseamnă să nu fii tont, să nu te laşi îmbătat cu apă rece, să ştii să vezi, să simţi, să pricepi la iuţeală, să fii sensibil la microsemnale, să te doară de năpasta altora, să consideri problema pâinii aproapelui tău ca pe o datorie spirituală iar nu ca pe o simplă problemă materială, să poţi oricând deveni – cum atât de frumos a spus Iorga – un om public în

zilele de urgie. Suflet politic? Vai de capul bărbatului care nu-l are şi mare pierdere zău nu e dacă nu se năştea.

Asta-i criza cea mare: a pierit din conştiinţa oamenilor sufletul politic, au devenit nişte robi nătângi. Şi nişte laşi – sufletul politic presupune o doză minimală de curaj.

Să punem capăt discriminării politice. Să redevenim oameni cu suflet, minte şi niţică bărbăţie, adică oameni politici.

Nicolae Steinhardt

Tweet