„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
duminică, 6 ianuarie 2013
Christa Todea Gross, medic cenzurat si hartuit, despre avort si ce NU spun majoritatea doctorilor (VIDEO)
Christa Todea Gross, MEDIC ORTODOX MARTURISITOR, CENZURAT si HARTUIT pt ca spune adevarul. In aceasta conferinta din 2009 face dezvaluiri SOCANTE despre ce se ascunde in spatele usilor spitalelor, clinicilor de planificare familiala (family planning, planning familial, cabinete de planning) din Romania (dar si din strainatate). Ce NU spun majoritatea doctorilor ginecologi, obstreticieni, medicii de planning familial, endocrinologii, dermatologii, medicii de familie despre avort, contraceptie, sterilet etc., bolile cu transmitere sexuala(BTS), bolile venerice, prezervativ, Sindromul Post-Avort.
Parintele Arsenie Boca despre Botez
E foarte semnificativa intreita cufundare a celui ce boteaza in numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta totala insemneaza atat moartea Domnului pentru noi cat si moartea omului vechi, omul pacatului. Numai cu pretul acestei morti ne invrednicim de ungerea cu Sfantul Mir, prin care ni se impartasesc, dupa oranduirea lui Dumnezeu, Darurile Duhului Sfant si unirea cu Omul Cel nou, Cel venit din ceruri, prin Taina Sfintei Impartasanii.
Mantuitorul nostru nevazut se imbraca cu noi, si pe noi ne imbraca cu Sine: “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat” (Galateni 3, 27). (…)
Mantuitorul nostru nevazut se imbraca cu noi, si pe noi ne imbraca cu Sine: “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat” (Galateni 3, 27). (…)
Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mantuiesc. De ce? Iata de ce: Darurile Botezului stau inlauntrul fapturii noastre nevazute, asteptand sporirea varstei si vremea mintii, cand, prin propovaduirea Bisericii, aflam despre comoara cereasca cea ascunsa in tarana fiintei noastre.
Fragment din “Parintele Arsenie Boca. Mare indrumator de suflete din secolul XX”, Editura Teognost, 2002
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Ce trebuie sa facă o femeie când este însărcinată?
Un copil va fi sau nu credincios în funcţie de credinţa părinţilor săi. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect şi tatălui copilului. Viaţa duhovnicească a unui om începe din momentul zămislirii şi se derulează pe tot timpul şederii sale în pântecele mamei. Acest mare adevăr îl simţeam, dar nu puteam să îl explic. Mi-a fost dat să-l aflu la aceeaşi intensitate şi la acelaşi ison duhovnicesc la cei doi mari părinţi sfinţi înaintea lui Dumnezeu - Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos şi la Părintele Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. De asemenea Părintele Teofil de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, îl cita tot pe Părintele Arsenie Boca care spunea la nişte fraţi că "voi sunteţi sinteza harababurii din casa părinţilor voştri".
Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.
vineri, 4 ianuarie 2013
Uitarea de sine - Parintele Arsenie Boca
Când cineva se încumetă să se lase în conducerea Providenţei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adică să-şi depăşească conştient condiţia sa umană – sub acţiunea harului de Sus, bineînţeles – poate vedea încă de aici arvuna desăvârşirii sale, într-un sentiment de liberare, ca o înviere din morţi. Timpul, cauzalitatea, lumea şi toate vămile cunoaşterii, pline de chinurile contrazicerilor, rămân la pământ, ca o găoace de ou când iese din ea un pui viu, sau când dintr-o omidă păroasă – trecută aparent prin moartea unei crisalide – iese şi zboară un fluture în culorile curcubeului.
Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 138
Părintele Arsenie Boca - Copilărie şi sfinţenie
Ei, deşi nu înţeleg nimic şi nu schiţează nici o împotrivire dialectică, cred totul şi pun întrebări uimitoare de credinţă. Pentru ei existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa divină este un lucru de la sine înţeles. Nu în zadar s-au alăturat aceste două cuvinte: copilărie şi sfinţenie. De fapt, omul începe viaţa cu sfinţenie, apoi o pierde: devine păcătos, devine „întrebătorul complicat al veacului acestuia”.
INTERVIU - Părintele Justin Pârvu: "Statul n-are nevoie de oameni convinşi de o realitate istorică, religioasă şi morală"
Despre deformarea societăţii româneşti şi sistemul educaţional din România
Părinte, zilele trecute aţi înălţat în localitatea Moţca o troiţă deosebit de frumoasă şi foarte impunătoare, închinată eroilor care şi-au dat viaţa, în acel loc, pentru neamul românesc, luptând împotriva ateismului bolşevic. Însăşi sfinţia voastră aţi participat la evenimentul de sfinţire a acestei troiţe de către Înaltpreasfinţitul Teofan. Ce v-a determinat să înălţaţi această troiţă şi ce impresii v-au lăsat acest eveniment?
Am făcut şi eu parte, în tinereţile mele din greutăţile şi suferinţele acestea. V-am mai spus şi în alte rânduri că am fost trimis preot pe acest front, unde încercam să îmbărbătez sufleteşte tinerii aceia care luptau cu un inamic mult mai puternic şi înfiorător. În războiul din 1944 care s-a desfăşurat în zona aceasta a Răsăritului, când au venit ruşii în regiunile acestea, s-au izbit de Carpaţi şi de pădurile noastre, care au fost pentru noi un puternic zid de apărare, ei nefiind obişnuiţi deloc să ducă război în pădure. Erau obişnuiţi mai mult la câmpie. Aceasta era pregătirea lor ca oameni de stepă. Când au dat de Carpaţi, s-au oprit până în momentul 23 august. N-au mai mişcat deloc din M-ţii Neamţului. Au mai încercat pe la 15-16 iulie să dea un atac împotriva românilor, însă au întâlnit o rezistenţă extraordinar de mare. Au avut nişte pagube însemnate şi umane şi materiale, încât de atunci ei n-au mai pătruns în ţara noastră decât în urma trădării de la 23 august.
Toate înfrângerile pe care le-a suferit poporul român nu au fost determinate de cuceriri armate de infanterie, artilerie sau aviaţie. Trădarea a fost cel mai mare inamic care ne-a devastat. Eram pe linia întâi a frontului de Răsărit şi toată lumea se aştepta să se încheie un armistiţiu, o pace cu Rusia. Se vedea destul de bine însă că pacea aceasta nu era deloc. Oamenii politici duceau tratative în Marea Neagră la Yalta şi Malta. Se auzise că Maniu şi Brătianu ar fi participat la aceste tratative. Acolo lumea s-a împărţit între cele trei mari forţe: americanii, englezii şi ruşii. La Yalta s-au dat la petreceri încât Churchill cu Roosevelt, care umbla în cărucior, au adormit. Atunci Stalin a luat un creion şi a împărţit lumea. Noi am căzut de la Moscova până la Dunăre, că acolo s-a oprit pentru o sută de ani, iar de restul nu l-a mai interesat. Şi aşa am fost noi vânduţi pentru o sută de ani.
Părintele Amfilohie Brânză: "Adevăratul creştin are un alt examen în faţă - vămile văzduhului"
Acolo ai 24 de examene: curvia, lenevia, slava deşartă, câte nu sunt?! Nu-i glumă. Vai vouă, vai vouă, va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, Mântuitorul le-a spus şi pe astea".
Fragment din conferinţa "Femeia mironosita si Invierea" susţinută de Părintele Amfilohie Brânză, ce poate fi ascultată aici.
Vezi si Drumul sufletului dupa moarte: vamile vazduhului
miercuri, 2 ianuarie 2013
Îngerul de aur: O întâmplare din zilele noastre cu Părintele Arsenie Boca, povestita de o fosta necredincioasa
Mă numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt căsătorită, am o fetiţă de 2 ani şi 10 luni şi un băieţel de 5 luni (astăzi, 24 noiembrie 2012). Am simţit nevoia să împărtăşesc cu cât mai multă lume minunea săvârşită de Părintele Arsenie Boca cu mine în anul 2009. Venise vara şi am plecat în concediu, în Munţii Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de lângă Haţeg. Eram căsătorită de doi ani şi eram însărcinată în 4 luni cu fetiţa mea. Nu eram credincioasă practicantă, mergeam la biserică când aveam necazuri, de Paşte şi, foarte rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunţi şi botezuri. Nu ştiam nici o rugăciune, cu excepţia "Tatălui nostru” şi nu mă rugam. Nu ţineam posturile de peste an, poate 1-2 săptămâni de Paşte şi nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Părintele Arsenie Boca şi nici de Mânăstirea Prislop.
Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aş dori să repet că nu ştiam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârşite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, şi la mai puţin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: "Lăsaţi grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanţă acestui gând, dar mi-a rămas clar întipărit în minte, ca o ciudăţenie. Am intrat în curtea mânăstirii şi am început să admir peisajul şi arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm şi cimitirul. La început m-am împotrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele şi nu am ce să caut printre morminte.
Calendar ortodox pictat pe peretii unui tunel (VIDEO)
Pereţii tunelului care duce la schitul din staţiunea Straja, de pe Valea Jiului, sunt pictaţi cu 365 de sfinţi, în timp ce tavanul este plin de scene din Vechiul şi Noul Testament.
Video Calendar ortodox pictat pe peretii unui tunel
Video Calendar ortodox pictat pe peretii unui tunel
marți, 1 ianuarie 2013
Ne învaţă copiii…
– Pentru că nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce esti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a infuriat:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi tu atunci ? Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci… aş fi atee!
Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odesei
Parintele Arsenie Boca: "Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos"
“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”
În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.
Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)
Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:
În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.
Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)
Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)