vineri, 10 mai 2013

Mitropolitul Serafim de Pireu: "Sunt antisionist, dar nu antisemit"

Mitropolitul Pireului Serafim, prin noile sale declarații pe care le-a făcut după praznicul Botezului asupra chestiunii sioniste, subliniază că este antisionist, dar în nici un caz antisemit. Referindu-se la declarațiile pecare le-a făcut la postul de televiziune MEGA a subliniat următoarele: 

Biserica nedespărţită şi neschimbată a lui Hristos nu este o religie, adică un fenomen psihologic, ci este revelaţia Creatorului veşnic al vieţii, participare şi împărtăşire din modul de viaţă treimic al Dumnezeului veşnic, Care în chip măreţ şi întru totul desăvârşit a creat universul din nimic şi îşi revarsă dragostea şi atotînţelepciunea asupra întregii creaţii, a cărei încununare este omul. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu şi golirea Sa de Sine întru smerenie prin asumarea firii, a voinţei şi a lucrării umane şi mai ales prin jertfa Sa pe Cruce şi prin biruinţa asupra stricăciunii şi a morţii întru Învierea Sa, au arătat dimensiunea iubirii dumnezeieşti şi adevărata vocaţie a persoanei umane. Prin urmare, menirea Bisericii nu este aceea de a deţine puterea, ci slujirea ei este asumarea lucrării lui Hristos, a singurului Mesia adevărat, „Care nu a venit, ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să dea sufletul Său ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”. Tocmai din acest motiv cuvântul slujitorilor Trupului Euharistic va trebui să fie cuvânt al adevărului, care nu tinde către dimensiunea politică, ci către adevăratul discernământ al evenimentelor, pentru că„Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta”.

Corul din Finteusu Mare canta la Biblioteca Judeteana Baia Mare


Părintele Amfilohie Brânză: Omul uită esenţialul, că gol vine în lume şi gol are să plece

Oamenii fac marea greşeală, pentru că ei nu sunt stăpânii lor şi nici a averilor pentru care se luptă atât de mult. Ce lucru! Ne luptăm toată viaţa pentru o bucată de pământ, pentru avere şi uităm esenţialul. Orice om de talia aceasta uită esenţialul, că gol vine în lume şi gol are să plece.

Dar asta-i piatra de poticneală, că el se ataşează de plăcerile, poftele şi averea veacului acestuia într-atât încât uită şi de el şi de Stăpânul lui, de semenii lui, şi ajunge şi duce războaie, urăşte, duşmăneşte, calcă totul în picioare, ca el să stăpânească.

Fragment din cuvantul Parintelui Amfilohie Branza tinut la Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar


joi, 9 mai 2013

DICTATURA SEXULUI - reflecţii

Singurul motiv pentru care există manuale de educaţie sexuală e absenţa iubirii.

Şcolile nu duc lipsă de educaţie sexuală, ea se face în closete, holuri sau pe "terenul de joacă" încă din şcoala primară, constituind 90% din ceea ce se numeşte ""folclorul urban": singura diferenţă faţă de manualele "ştiinţifice" e cea de limbaj. Şcoala duce lipsă totală delecţii de iubire ceea ce e cu totul altceva. NU EDUCAŢIA TRUPEASCĂ LIPSEŞTE, CI CEA SUFLETEASCĂ. Majoritatea adolescenţilor n-au nici un strop de educaţie a inimii la întâlnirea cu iubirea. Şi numai Hristos le-o poate da.

Singura condiţie pentru prezenţa iubirii adevărate este curăţia inimii. Fără curăţie, nu există decât patimă. Căci lebedele refuză noroiul pe care însă îl adoră porcii...

miercuri, 8 mai 2013

Părintele Justin Pârvu, unul dintre cei mai mari români în viaţă


Despre Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă pot să spun ca a făcut pentru români mai mult decât au făcut toate guvernele, parlamentele şi preşedinţii României de după Revoluţie – aserviţi ocultei mondiale - atât în plan duhovncesc, cât şi în plan material. Ca să nu mai spun că acest mucenic mărturisitor al vremurilor noastre a făcut 16 ani de închisoare pentru credinţa sa, iar majoritatea ciocoilor de ieri şi de astăzi se lăfăie pe banii „prostimii”, „în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie” (M. Eminescu).

Iubit de tot mai mulţi români în ultimii ani, în special de tinerime, şi urât de promotorii spurcăciunii bolşevice, Justin Pârvu trece în aceste zile prin momente grele, urmând să fie operat mâine dimineaţa. De aceea, pentru că am remarcat un sprijin sufletesc consistent în mediul online pentru Părintele, vă îndemn şi eu să-l pomenim în rugăciunile noastre pe acest mare român.

Hristos în mijlocul nostru!

Vlad HERMAN

Mai jos, comunicatul obştilor Mănăstirii Petru Voda şi Paltin despre operaţia de mâine:

Mîine dimineaţă, Joi, 9 Mai 2013, între orele 8-11, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu va trece printr-o intervenţie chirurgicală şi îi roagă pe toţi cei ce i-au trecut pragul să îl pomenească la rugăciune, îndemnîndu-ne să fim uniţi în rugăciunile noastre către Dumnezeu, cerînd mijlocirile Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Arhangheli, ale Sfinţilor închisorilor, ale Sfîntului Haralambie şi ale Sfinţilor tămăduitori, doctorii-fără-de-arginţi ai Bisericii Ortodoxe. Părintele Justin le mulţumeşte tuturor credincioşilor pentru dragostea ce i-au arătat în ultimele săptămîni, şi mai ales pentru împărăteasa faptelor bune, rugăciunea cea cu inimă smerită şi zdrobită. Rugămintea sfinţiei sale se adresează în special celor ce vor putea mîine dimineaţă să meargă la Sfînta Liturghie sau vor putea să petreacă în rugăciune cele trei ceasuri. Vom reveni cu informaţii privind starea de sănătate a Părintelui Justin.


Manastirea Diaconesti - Hristos a inviat


Câţi în Hristos v-aţi botezat - Mănăstirea Cămârzani


sâmbătă, 4 mai 2013

Noua orânduire comunistă europeană

de Daniela Panioglu, Cotidianul

Într-o Uniune Europeană întemeiată pe concepte comuniste, nu voi avea niciodată conştiinţa apartenenţei la o comunitate artificial creată, de fapt un monstru hibrid, manevrat din umbră, pus să macine, încet, între fălcile lacome, aceleaşi mereu grămezi de oameni fără voinţă proprie şi fără identitate, aşternute, drept jertfă, la picioarele de lut ale acestui idol fals.

Izbânda comunismului constă în ştergerea deplină a identităţii umane şi pervertirea memoriei naţionale, prin falsificarea trecutului.

Identitatea mea de român are o istorie a demnităţii naţionale, încă nescrisă, şoptită cu frică, are pământul grăniţuit şi păzit, cu bogăţiile ţărânei şi ale cerului, cu tradiţiile satului, de unde, odată, fiecare a pornit.

Cântarul lumii este fals şi amăgitor

Bunurile trebuie cumpănite cu cumpăna dumnezeiască, nu cu aceea a acestei lumi, căci cântarul lumii este fals şi amăgitor. Dacă i-am întreba pe bogaţii, învăţaţii, conducătorii şi împăraţii care au trecut deja la cele veşnice, ce le-a mai rămas din măreţia şi bogăţia lor, toţi ar răspunde: „Nimic, nimic!”.

Când a murit Alexandru Macedon, s-au adunat mulţi filosofi, dintre care unul a zis: „Ieri nu încăpea pe Alexandru lăţimea şi lărgimea lumii, iar acum numai trei coţi de pământ l-au încăput”. Altul iarăşi a zis: „Ieri putea împăratul Alexandru să izbăvească mult popor de la moarte, iar astăzi nu poate să-şi ajute lui”. Şi, în fine, un altul a zis: „Ieri călca pe pământ cu slavă nepovestită, iar astăzi îl acoperă pământul ca pe omul cel mai defăimat şi necinstit.” Şi aşa fiecare filosof a vorbit mai multe cuvinte vrednice de amintire ca să arate deşertăciunea vieţii celei vremelnice şi a slavei omeneşti.

Lumina Sfanta a venit si in 2013 la Ierusalim


Adevarul: Arsenie Boca, omul lui Iisus, cel care a dus o lumânare aprinsă prin furtună

Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste. „Într-o zi, oamenii i s-au plâns: «Părinte, nu mai avem nisip de construcţie, ce ne facem? Numa dacă s-ar abate râul ăsta din loc, am mai putea găsi ceva nisip...». Părintele s-a dus în deal, pe apă, la vreo douăzeci de metri, şi s-a lăsat în genunchi. A făcut rugăciunea câteva ore. Şi, vă jur!, asta am văzut-o cu ochii mei, spre seară, apa a intrat în pământ şi a ieşit puţin mai încolo, lăsând la suprafaţă un nisip fin, strălucitor ca argintul. Muncitorii s-au închinat cu toţii, speriaţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. «Rugaţi-vă, postiţi şi veţi putea şi voi!», le-a spus tuturor.“ Astfel de istorii, precum cea spusă de muncitorii care lucraseră la refacerea mănăstirii din localitate, puteau fi auzite, la Prislop, pe 28 noiembrie 1989. Atunci, toţi cei prezenţi acolo, proveniţi din toate zonele ţării, înfriguraţi de la vremea de afară şi extenuaţi de lipsurile unui regim politic ce mai avea de supravieţuit mai puţin de o lună, participau la ceva mai mult decât o înmormântare. 

vineri, 3 mai 2013

Moartea care dobândește Învierea - Arsenie Boca

Aproape n-aș putea spune când s-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce, sau când S-a pogorât din slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească.

Făcându-Se om se face carne, cu toate înclinațiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, ca să trebuiască a fi biruită și de noi. Aceasta se petrece în viață prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi- cât abia de rămân zile neumbrite de tristețe- și desăvârșit se biruie prin moarte. Așa se restabilește temelia cea străveche. Prin moartea pe cruce trupul se purifică și ajunge expresie și mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului- Om, înviat.

Tot așa și noi, ne rugăm lui Dumnezeu să ne curățească viața de întinăciune. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi, câte-o săptămână a patimilor, câte-o viață pe cruce, iar noi, în nepriceperea noastră, neștiind căile lui Dumnezeu, ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. Iisus n-a făcut așa; nici noi să nu facem. S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce.

In primele minute, Sfanta Lumina de la Ierusalim nu arde


Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Scrisoarea a 28-a. Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Aţi vrut să ştiţi înţelesul celor şapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ”. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe Cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap – şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îşi preschimbă propria faţă în bot de animal. îmbătaţi de rău, ei niciodată nu ştiu ce fac.